Comori în contrast
Evanghelia după Matei
În predica de pe munte, Isus Hristos Îi învață pe ucenici și prin ei pe toți cei ce cred și se încred în El din toate timpurile care e legea Împărăției lui Dumnezeu. În primul rând ne învață cine sunt candidații potriviți pentru Împărăție. Apoi ne învață neprihănirea pe dinăuntru și pe dinafară pe care cetățenii Împărăției sunt chemați să o practice după ce au fost primiți în Împărăție, pentru a fi sare și lumină în lumea aflată în descompunere și în întuneric.
În continuare, Isus îi învață pe cetățenii Împărăției care sunt faptele neprihănite care sunt răsplătite de Dumnezeu dacă sunt făcute pentru a-L glorifica pe El și nu pentru a atrage slava oamenilor asupra lor. Acestea sunt: caritatea, rugăciunea și postul.
În acest context al răsplăților divine la care copiii lui Dumnezeu pot aspira și pe care le pot urmări în viața lor aici pe pământ, Domnul ne învață despre comorile cerești și cele pământești.
Cine poate strânge comori cerești
Nu vă strângeți comori pe pământ, unde le mănâncă moliile și rugina și unde le sapă și le fură hoții; ci strângeți-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile și rugina și unde hoții nu le sapă, nici nu le fură.
Biblia, Matei capitolul 6 versetele 19, 20
În primul rând, uitându-ne la întreaga predică a lui Isus în ansamblu, observăm că există o progresie, o ordine a acțiunilor până putem începe să acumulăm comori cerești.
În primul rând, ca să putem acumula comori cerești, e nevoie să intrăm în Împărăția cerurilor, în împărăția spirituală pe care Isus Hristos a stabilit-o pe pământ și a făcut-o accesibilă tuturor. Singurul mod în care putem intra în împărăție e prin neprihănirea lui Isus Hristos pe care El o dă celor ce prin credință o primesc. Doar cei ce fac parte din Împărăție pot începe să achiziționeze comori cerești.
În al doilea rând, cei ce pot acumula comori cerești sunt cei ce practică prin puterea Duhului Sfânt și conduși de El, neprihănirea lăuntrică și un comportament neprihănit, așa cum ne învață Isus în legea Sa din predica de pe munte.
În al treilea rând suntem deja angajați în achiziționarea comorilor cerești când facem fapte neprihănite (caritatea, rugăciunea, postul) care îi aduc slavă lui Dumnezeu (și nu nouă). Faptele cu adevărat neprihănite sunt răsplătite de Dumnezeu, răsplăți care împreună formează comori în cer.
Copiii lui Dumnezeu sunt chemați să fie harnici și sârguincioși în acumularea comorilor cerești câtă vreme se află pe pământ.
strângeți-vă comori în cer
Comori în contrast
Nu vă strângeți comori pe pământ, unde le mănâncă moliile și rugina și unde le sapă și le fură hoții; ci strângeți-vă comori în cer unde nu le mănâncă moliile și rugina și unde hoții nu le sapă, nici nu le fură.
Concentrându-ne acum pe porunca specifică a lui Isus în ce privește avuțiile, observăm că există un contrast mare între avuțiile de pe pământ și cele din cer.
Avuțiile pământești sunt fragile și ușor de pierdut, sunt perisabile și pot fi furate. Ele sunt temporare, sunt doar pentru aici pe pământ.
În schimb avuțiile cerești sunt veșnice, sunt durabile, nu pot fi pierdute, stricate sau furate.
Învățăm în Scripturi că deseori bogățiile pământești sunt o binecuvântare de la Dumnezeu. Mulți oameni care i-au fost credincioși lui Dumnezeu au fost niște oameni bogați. Iov, Avraam, Lot, Isaac, Iacov, Iosif, Solomon etc au avut bogății mari, un semn al binecuvântării lui Dumnezeu în viețile lor. Deci bogățiile pământești nu sunt o problemă, dar ele pot deveni o problemă.
Porunca lui Isus pentru cetățenii împărăției este să nu strângă adică să nu acumuleze, să nu își adune la un loc avuții pământești ca pe niște comori. Având în vedere că unele avuții pământești sunt perisabile (cum ar fi mâncarea și îmbrăcămintea) și altele sunt râvnite și vânate de hoți (bani, aur, argint, podoabe etc.) există riscul de a fi pierdute atunci când sunt depozitate la un loc.
Deși strângem averi pentru a nu le cheltui iresponsabil, simpla lor acumulare facilitează adesea tocmai risipa pe care încercăm să o evităm.
Porunca lui Isus e ca în loc să acumulăm avuții pământești, să strângem avuții cerești.
Cum putem să adunăm avuții cerești?
Bogații din biserica lui Timotei sunt îndemnați să fie bogați în fapte bune, să fie generoși și darnici cu avuțiile lor pământești.
Îndeamnă-i să facă bine, să fie bogați în fapte bune, să fie darnici, gata să simtă împreună cu alții, așa ca să-și strângă pentru vremea viitoare drept comoară o bună temelie ca să apuce adevărata viață.
Biblia, 1 Timotei 6: 18, 19
Așa cum am văzut și cu alte ocazii, dacă este practicată corect, caritatea, binefacerea, este o faptă răsplătită de Dumnezeu, o modalitate prin care putem deveni bogați în cer. Când dăruim săracilor din bogățiile materiale cu care suntem binecuvântați, aceste lucruri pământești devin bogății eterne pe numele nostru.
Așadar, putem să devenim cu adevărat bogați, transformându-ne avuțiile pământești în avuții eterne pe care le putem depozita în cer. Cerul este locul cel mai sigur în care putem să ne adunăm bogății, deoarece avuțiile eterne nu se vor strica și nu pot fi furate, ele sunt pe numele nostru pentru totdeauna.
Cine are milă de sărac împrumută pe Domnul, și El îi va răsplăti binefacerea.
Biblia, Proverbele 19:17
Indiferent că vizăm bogății materiale sau spirituale, efortul de acumulare presupune un consum imens de resurse. Ne investim, practic, întreaga ființă: timp, energie, entuziasm și imaginație.
Cu siguranță vrem ca timpul scurt pe care îl avem aici pe pământ și energia limitată de care dispunem să nu fie risipită în activități nerentabile și ineficiente. Vrem ca fiecare minut să fie bine folosit, fiecare picătură de energie să ne creeze cât mai multe beneficii.
Prin contrastul bogățiilor Domnul ne invită să alegem bine în ce ne investim energia, timpul, viața. Viața pe pământ e temporară, viața în cer e eternă.