Neprihănirea pe dinăuntru și pe dinafară

Evanghelia după Matei

În Împărăția lui Dumnezeu, El este Regele care stabilește Legea Împărăției, legea neprihănirii adevărate, iar cei ce Îi aparțin, cetățenii Împărăției, sunt chemați să o respecte.

În vechiul legământ, prin Moise, Dumnezeu a arătat prin legea Sa poporului Israel, care sunt păcatele vizibile pe care ei trebuiau să le evite, păcate precum uciderea, adulterul sau jurămintele false.

Legea lui Isus, în noul legământ, merge mai adânc: ea scoate la lumină și păcatele înrădăcinate în firea pământească, invizibile pentru oameni, dar pe care Dumnezeu le vede.

Neprihănire pe dinăuntru

Prin legea Sa, Isus ne învață neprihănirea lăuntrică, singura acceptabilă în Împărăția spirituală a lui Dumnezeu. În lumina acestei legi, sunt aduse la suprafață și confruntate păcatele ascunse în firea omenească: mânia, disprețul, ranchiuna, poftele sexuale, lipsa de onestitate, ura.

Citind poruncile lui Isus, ar trebui să înțelegem că nu suntem suficient de buni să fim primiți în Împărăție. Totodată, nu putem să devenim desăvârșiți prin băi ceremoniale sau prin ținerea unor tradiții religioase și reguli omenești. Cu alte cuvinte, neprihănirea fariseilor și a cărturarilor nu e suficient de bună pentru a ne pune într-o stare după placul lui Dumnezeu. (Matei 5:20)

Standardul lui Dumnezeu e foarte înalt iar dacă l-am putea ține am deveni desăvârșiți și deci acceptabili în Împărăție, în comuniune cu Dumnezeu. Dar cine poate să împlinească prin propriile puteri acest standard de perfecțiune lăuntrică? Răspunsul pe scurt e: nimeni.

Isus, Cel care dă legea Împărăției, poate să ne pună într-o stare după voia lui Dumnezeu. El dăruiește în dar neprihănirea care deschide accesul în Împărăție celor care prin credință vin la El pentru a o primi.

Dar acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, fără lege – despre ea mărturisesc Legea și Prorocii – și anume neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credința în Isus Hristos, pentru toți și peste toți cei ce cred în El. Nu este nicio deosebire. Căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu. Și sunt socotiți neprihăniți, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus.

Pe El, Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credința în sângele Lui, o jertfă de ispășire […]

Biblia, Romani capitolul 3, versetele 21-26

În prima parte a predicii de pe munte în care Isus formulează legea neprihănirii lăuntrice, El se adresează celor care Îl au pe Dumnezeu ca Tată, adică celor care au primit neprihănirea Lui.

Voi fiți dar desăvârșiți, după cum și Tatăl vostru cel ceresc este desăvârșit.

- Isus Hristos (Biblia, Matei capitolul 5, versetul 48)

Copiii lui Dumnezeu fac parte din Împărăție și acolo, sunt învățați felul de viață plăcut lui Dumnezeu, neprihănirea lăuntrică pe care sunt chemați să o practice pentru a deveni desăvârșiți ca Tatăl lor. Practicarea neprihănirii e posibilă prin Duhul Sfânt care ne dă puterea de a face voia Lui.

Transformarea pe care o face Duhul Sfânt este dinăuntru în afară. Neprihănirea lăuntrică se va materializa în mod obligatoriu într-un mod de viață neprihănit caracterizat de dragostea divină a Duhului manifestată în iertare, căutarea păcii în relații, respectul pentru aproapele, puritate sexuală, fidelitate în căsătorie, ținerea promisiunilor, răbdare, bunătate, facere de bine.

Practicarea neprihănirii lăuntrice este un proces care durează toată viața. Dumnezeu Tatăl a început acest proces și îl va continua până când va fi complet, desăvârșit.

Sunt încredințat că Acela care a început în voi această bună lucrare o va termina până în ziua lui Isus Hristos.

Biblia, Filipeni capitolul 1, versetul 6

Așadar neprihănirea lăuntrică nu este doar o cerință în Împărăție ci și o promisiune care va fi împlinită de Dumnezeu, Cel ce a început această lucrare spirituală în copiii Lui.

Neprihănire pe dinafară

Neprihănirea lăuntrică se reflectă în cuvintele și faptele noastre, în comportamentul care poate fi observat de ceilalți.

Iertarea aproapelui se va vedea în cuvintele respectuoase pe care le folosim în conversația pe care o avem cu cei ce ne-au greșit, într-o atitudine blândă față de el.

Dragostea de pace și bună învoire se va vedea din efortul pe care îl facem de a ne împăca cu cei împotriva cărora am păcătuit.

Puritatea sexuală din inimă se va vedea în respectul pe care îl avem pentru persoanele de sex opus din viața noastră, în felul în care îi privim, prin cenzura pe care ne-o impunem pentru a ne restricționa impulsurile firii, prin abținerea de la relații sexuale înainte de căsătorie, prin fidelitatea în căsnicie.

Onestitatea și integritatea noastră lăuntrică se va vedea în ținerea promisiunilor pe care le facem și în refuzul angajamentelor în care suntem invitați dar pe care știm că nu le putem onora.

Dragostea de vrăjmași din inimă se reflectă în bunătatea cu care îi întâmpinăm și îi salutăm, în binele pe care li-l facem, în rugăciunile rostite pentru ei și în cuvintele binevoitoare cu care ne adresăm lor.

Isus le cere copiilor lui Dumnezeu să lase lumina Duhului Sfânt din ei să se manifeste în toată plinătatea ei și să împlinească înaintea oamenilor neprihănirea lor lăuntrică făcând faptele bune care vin din viața lor transformată.

Voi sunteți lumina lumii. O cetate așezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă. Și oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeșnic și luminează tuturor celor din casă. Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune și să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.

Biblia, Matei capitolul 5, versetele 14-16

Faptele cu adevărat bune reprezintă neprihănirea trăită în fața oamenilor, o neprihănire care îi aduce slavă Tatălui care este în ceruri.

Efectul nedorit al practicării neprihănirii

Luați seama să nu vă îndepliniți neprihănirea voastră înaintea oamenilor ca să fiți văzuți de ei; altminteri, nu veți avea răsplată de la Tatăl vostru, care este în ceruri.

Biblia, Matei capitolul 6, versetul 1

Isus ne îndeamnă să luăm seama, să fim atenți la o motivație greșită înrădăcinată în firea pământească ce poate să își facă loc în inimile noastre când ne „împlinim neprihănirea înaintea oamenilor”. Implicația e că dacă nu suntem atenți ne putem trezi încercând să împlinim porunca lui Dumnezeu având o motivație greșită.

Practicând neprihănirea cerută de Isus, prin puterea Duhului Sfânt, vom observa un efect secundar de cele mai multe ori neintenționat. Oamenii binevoitori vor observa, vor admira și vor aplauda rodul minunat al iubirii divine care se manifestă prin caracterul copiilor lui Dumnezeu.

Atenția și admirația oamenilor, gloria pe care ne-o oferă ei este un lucru foarte satisfăcător pentru noi oamenii. Ne dorim foarte mult aprobarea celor din jurul nostru, aprecierea lor. Ce binecuvântare să fii înconjurat de oameni care te susțin și te apreciază!

În ce privește neprihănirea lăuntrică să ne aducem aminte, însă, că ea este un dar care vine din partea lui Dumnezeu pe care El îl dăruiește celor ce se încred în Isus Hristos nu e rodul eforturilor noastre. Faptele neprihănite sunt rodul Duhului Sfânt care locuiește în copiii lui Dumnezeu.

Asta înseamnă că tot creditul, toată gloria și lauda pentru neprihănirea lăuntrică și cea manifestată a copiilor lui Dumnezeu nu aparține celor neprihăniți ci îi aparține lui Dumnezeu.

Oamenii nu pot observa motivațiile faptelor noastre bune doar Dumnezeu le vede. El poate să evalueze (să judece) corect faptele noastre.

Dacă practicăm neprihănirea ca să-I aducem slavă lui Dumnezeu, El ne va răsplăti. Dar dacă facem binele doar ca să fim aprobați de oameni, răsplata pentru aceste fapte nu vine de la Dumnezeu ci probabil că va veni de la oamenii a căror apreciere o căutăm.

În concluzie,

Datorită neputinței noastre de a fi la înălțimea standardelor de perfecțiune ale lui Dumnezeu, Isus a venit să îi pună într-o stare după voia Lui pe cei ce primesc prin credință neprihănirea Lui în dar.

Primind neprihănirea lui Isus noi devenim parte din Împărăția Lui, iar acolo suntem învățați să practicăm neprihănirea.

În primul rând trebuie să facem curățenie în inimă, să ne lăsăm în fiecare zi de păcatele înrădăcinate în firea noastră și în locul lor să învățăm dragostea divină a Duhului Sfânt. El ne dă putere să o practicăm.

Neprihănirea din vorbele și faptele noastre este o extensie și o materializare a neprihănirii lăuntrice.

Neprihănirea este ca o lumină care trebuie lăsată să lumineze înaintea oamenilor, ca ei văzând faptele bune ale copiilor lui Dumnezeu să Îi dea Lui slavă.

Pericolul este de a căuta aprobarea și lauda oamenilor pentru faptele neprihănite pe care le facem și de a ne asuma gloria care îi aparține lui Dumnezeu.

Dumnezeu vede motivația pentru care facem fapte bune și le va răsplăti pe acelea care le facem pentru a obține aprecierea Lui. El merită să fie slăvit pentru neprihănirea copiilor Săi deoarece ea este lucrarea Lui în ei și prin ei.