Când Isus Hristos a murit pe cruce, vălul care oprea accesul la tronul milei aflat în locul preasfânt din Templu a fost rupt de sus până jos (Matei 27:50, 51). Acel văl era o imagine a barierei ridicate de păcat între noi și Dumnezeu. Prin Jertfa lui Isus Hristos, care ne purifică, Dumnezeu a deschis accesul la tronul milei; din partea Lui, intrarea înaintea Sa este liberă (Evrei 10:19-22).
Chiar dacă, venind înaintea Domnului, realizez că eram deja în prezența Lui, că sunt mereu acolo, conștientizez că există un alt văl care îmi blochează perceperea realității spirituale. Acesta este lumea materială în care trăiesc, cu toate plăcerile, bucuriile, necazurile și durerile ei.
Prin rugăciune, fiecare din noi putem da la o parte din conștiința noastră, pentru o vreme, realitatea fizică ce ne înconjoară ca să ne scufundăm în dulcea și mângâietoarea realitate a prezenței lui Dumnezeu.
Spiritul descătușat de miasma firii pământești începe să respire cu nesaț aerul curat și proaspăt al comuniunii cu Tatăl ceresc. Plapuma sufocantă și întunecată a materialului este dată la o parte și în sfârșit ne putem ridica în picioare în spirit și să ne plimbăm în lumină, unde Tata ne invită să petrecem clipe minunate împreună.
Rugăciunea fiilor și fiicelor lui Dumnezeu
Am învățat până acum că rugăciunea fiilor și fiicelor de Dumnezeu este diferită de rugăciunea păgânilor. Copiii lui Dumnezeu doresc ca voia Tatălui să se împlinească; păgânii își doresc ca voia lor să se împlinească.
Adresându-se nu doar individului de data aceasta ci întregului grup al copiilor lui Dumnezeu, Isus ne învață cum să ne rugăm în supunere față de voia Tatălui.
Iată dar cum trebuie să vă rugați: ‘Tatăl nostru care ești în ceruri! Sfințească-se Numele Tău; vie Împărăția Ta; facă-se voia Ta, precum în cer și pe pământ.
Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri și nu ne duce în ispită, ci izbăvește-ne de cel rău. Căci a Ta este împărăția și puterea și slava în veci. Amin!’
- Isus Hristos
Biblia, Matei capitolul 6, versetele 9-13
Vedem în structura rugăciunii două părți importante:
Cum să ne rugăm ca și niște copii de Dumnezeu (nu ca și păgânii)
Cum să ne rugăm pentru nevoile zilnice pe care Tatăl știe că le avem.
1. Voia Ta, nu voia mea
Iată dar cum trebuie să vă rugați: ‘Tatăl nostru care ești în ceruri! Sfințească-se Numele Tău; vie Împărăția Ta; facă-se voia Ta, precum în cer și pe pământ.
În primul rând, Isus îi învață pe credincioși să i se adreseze lui Dumnezeu cu numele de Tată.
Fiecare dintre noi avem o anumită imagine a tatălui în mintea noastră care poate că e conformă imaginii tatălui care ne-a crescut. Unii tați sunt apropiați de copiii lor, se implică în creșterea lor, sunt plini de bunătate și gingășie. Alți tați poate sunt mai severi și distanți, alții neglijenți și nepăsători, iar unii sunt abuzivi.
Prin pilda fiului risipitor (Luca 15:11-32) Isus ne zugrăvește caracterul Tatălui ceresc. Privind la imaginea adevărată a Tatălui ceresc, să ne debarasăm de orice imagine din mintea noastră despre tații pământești pe care îi cunoaștem. Tatăl ceresc nu e ca nici unul dintre ei ci este în mod supranatural iubitor, generos, milos, bogat.
Când fiul cel mic din pildă își cere partea de avere, i-o dă și îi permite să plece; nu-l ține cu forța în preajma lui.
Apoi Tatăl își așteaptă fiul care i-a risipit averea într-o viață dezmățată și imorală să se întoarcă acasă și când îl vede de departe în zdrențe, murdar și cu mâna goală aleargă la el și îl îmbrățișează, acceptând cu bucurie rugămintea plină de umilință și pocăință a fiului de a fi primit înapoi în sânul familiei dacă nu ca fiu, măcar ca slujitor.
Acasă, îi organizează o petrecere la care toți sunt invitați să se bucure de întoarcerea acasă a fiului său.
Așadar, Tatăl ceresc este plin de iubire și compasiune pentru copiii Săi; este aproape de cei cu inima zdrobită, de cei ce, în umilință, vin la El să primească dragostea Sa. (Psalm 34:18)
În același timp, Tatăl, care e așa de aproape de copiii Săi, atât de implicat în cele mai mici detalii din viața lor (Matei 10:30) este în ceruri, în lumea spirituală, mult deasupra tuturor, net superior creaturilor sale din lumea materială și din lumea spirituală.
El este Creatorul Universului, Împăratul suprem al creației, Cel Atotputernic, Cel Atotștiutor, Cel Sfânt, Cel glorificat, atât de mare și puternic, atât de minunat!
Ne e imposibil să pătrundem, să înțelegem, să cuprindem cu mintea noastră mică măreția Tatălui nostru. Frumusețea și maiestatea lui Dumnezeu ne face să ne plecăm cu adorare înaintea Lui, cu credință, cu iubire.
Sfințească-se Numele Tău;
A sfinți Numele Tatălui este responsabilitatea fiecărui copil de Dumnezeu. Copiii lui Dumnezeu Îl reprezintă în lumea asta pe Tatăl lor care e sfânt și pur printr-o viață curată, fapte și cuvinte care Îl onorează pe El și îi determină pe oameni să Îi dea slavă. (Matei 5:16)
vie Împărăția Ta;
Odată cu venirea lui Isus pe pământ, Împărăția spirituală a Tatălui ceresc a venit printre oameni. Ea este înlăuntrul copiilor lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt care le-a fost dat. (Luca 17:21) Ei o duc cu ei în orice loc în care merg. Comunitățile credincioșilor sunt teritorii în care Împărăția spirituală a lui Dumnezeu este instaurată. În aceste locuri, neprihănirea, pacea, bucuria în Duhul Sfânt sunt prezente. (Romani 14:17)
Dar dacă Împărăția lui Dumnezeu a venit deja printre noi de ce mai trebuie să ne rugăm ca ea să vină?
Începând cu profeții vechiului legământ (de exemplu: Isaia 11, Ezechiel 34:23-31, Daniel 7:13,14 etc), Dumnezeu a revelat poporului Său că va veni un timp, precedat de semne foarte clare consemnate în Scripturi, în care Împărăția Lui care acum e una spirituală se va materializa și va deveni o realitate fizică pe pământ. Isus Hristos va domni împreună cu credincioșii Lui timp de 1000 de ani aici pe pământ. (Apocalipsa 20:1-6) Toate națiunile pământului Îi vor fi supuse și lumea va trăi în pace și prosperitate sub stăpânirea lui Isus.
Domnul ne învață să așteptăm cu bucurie și să ne rugăm ca Împărăția lui Dumnezeu să devină o realitate fizică.
facă-se voia Ta, precum în cer și pe pământ.
Împărăția lui Dumnezeu e locul în care El domnește și deci se face voia Lui. Deocamdată doar copiii lui Dumnezeu sunt doritori să se lase guvernați de Tatăl ceresc împlinind prin viața lor voia Lui care e bună, plăcută și desăvârșită (Romani 12:2). Ei se roagă la fel cum s-a rugat Isus: nu voia mea să se facă, ci voia Ta.
Când Împărăția lui Dumnezeu se va materializa pe pământ, toți oamenii vor fi obligați să respecte și să facă voia lui Dumnezeu. Niciodată nu a fost și nu va fi o perioadă mai prosperă, mai minunată decât cea în care Isus Hristos va domni pe pământ.
2. Tatăl știe de ce avem trebuință
Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri și nu ne duce în ispită, ci izbăvește-ne de cel rău.
Căci a Ta este împărăția și puterea și slava în veci. Amin!
Deși Tatăl nostru este în ceruri, în lumea spirituală, înălțat foarte mult deasupra noastră și deasupra întregii creații, El este foarte aproape de copiii Lui și știe de ce au trebuință. Plin de generozitate, e gata să ne dăruiască în fiecare zi aceste lucruri. Isus ne conștientizează care sunt nevoile esențiale zilnice pe care Tatăl nostru vrea să ni le împlinească. El ne învață să i le cerem.
Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi
Pâinea cea de toate zilele
Din moment ce avem nevoie în fiecare zi să mâncăm ca să supraviețuim, suntem invitați, prin rugăciune, să venim ASTĂZI înaintea Tatălui să Îi cerem să ne dea pâinea cea de toate zilele.
Bineînțeles, copiii lui Dumnezeu merg la lucru, muncesc. Cine nu muncește nici să nu mănânce, ne învață Duhul Sfânt. (2 Tesaloniceni 3:10) Totuși nu ei își câștigă pâinea cea de toate zilele, ea este darul lui Dumnezeu. Domnul face ploaia să cadă peste pământul cultivat, El face soarele să strălucească și să încălzească lanurile etc. Depindem de Tata în cele mai mici amănunte pentru ca pâinea cea de toate zilele să ajungă pe masa noastră.
[…]și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri
Nevoia de a fi iertați și nevoia de a ierta
O altă nevoie zilnică de care Isus ne conștientizează e nevoia de a fi iertați și de a ierta.
Înainte să fie arestat și crucificat, la ultima cină de Paști pe care Isus a avut-o cu ucenicii, Domnul a spălat picioarele ucenicilor.
În acele vremuri masa se servea la același nivel cu podeaua și oamenii stăteau în jurul mesei pe jos înclinați într-o parte a trupului. În Orientul mijlociu în acel timp oamenii purtau sandale și oriunde mergeau, umblau pe jos în praful drumurilor nepavate. Așadar, spălarea picioarelor înainte de masă era necesară ca spălatul mâinilor.
Prin spălarea picioarelor ucenicilor, Isus i-a învățat despre igiena spirituală și despre slujire. (Ioan 13: 3-17) Misiunea lui Isus pe pământ a fost să ia asupra Lui datoria păcatelor omenirii și să o plătească în locul nostru. Doar El poate face această slujbă care ne deschide accesul în familia spirituală a lui Dumnezeu. Toți cei ce primesc prin credință curățirea Lui sunt făcuți puri, acceptați de Tatăl în comuniune cu El.
Pentru că trăim într-o lume păcătoasă și purtăm în noi firea pământească, e imposibil să rămânem imaculați în fiecare zi. La fel cum păstrăm o igienă zilnică a corpului pentru a fi curați și sănătoși tot la fel avem nevoie să ne facem igiena spirituală zilnică pentru a rămâne puri și sănătoși din punct de vedere spiritual.
Prin spălarea picioarelor ucenicilor, Isus i-a învățat un adevăr important: avem nevoie să fim iertați și purificați de păcatele pe care le facem zilnic în umblarea noastră pe acest pământ. (1 Ioan 1:8, 9)
Mai mult, nu doar noi avem nevoie de iertare dar și semenii noștri au nevoie de iertarea noastră.
Avem tendința să fim foarte indulgenți cu noi înșine în timp ce pentru semenii noștri avem standarde foarte înalte. Dacă noi greșim în fiecare zi, de ce ne așteptăm ca semenii noștri să fie perfecți? Avem nevoie să îi iertăm de dragul Tatălui în primul rând, dar și de dragul nostru.
Neiertarea este toxică pentru spiritul nostru; ea acționează în primul rând împotriva noastră, făcându-ne plini de amărăciune și ură, plini de mânie. Mânia este primul păcat lăuntric amintit de Isus în predica Sa. Suntem chemați să ne debarasăm repede de ea (Efeseni 4:26) Antidotul împotriva mâniei e iertarea celor care ne-au greșit.
[…]și nu ne duce în ispită, ci izbăvește-ne de cel rău.
[Efeseni 6:10-18]
Izbăvirea de cel rău
Influența celui rău este prezentă în lumea în care trăim și va rămâne aici până când Împărăția lui Dumnezeu se va materializa pe pământ (Apocalipsa 20:1-3). O putem simți în fiecare zi în cultura societății în care trăim, în legile care se adoptă, în imoralitatea care se sărbătorește pe toate gardurile și la toate nivelele societății etc.
Mai mult copiii lui Dumnezeu poartă în trupurile lor un aliat al celui rău, firea lor pământească, care se împotrivește mereu Duhului Sfânt prin poftele ei. (Galateni 5:17)
Poftele sunt trezite prin ispite, acele promisiuni înșelătoare de fericire, de succes, de plăcere pe care cel rău ni le face dacă încălcăm porunca lui Dumnezeu. Înșelătoria lui funcționează deoarece este atât de seducătoare. Diavolul nu ni se prezintă îmbrăcat într-un costum roșu mulat pe corp, având coarne, coadă și furcă. Nu, nu. El apare ca un înger de lumină. (2 Corinteni 11:14)
Pomul interzis din grădina Edenului era frumos, fructele lui erau plăcute, delicioase; experiența care le promitea primilor oameni o cunoaștere pe care doar Dumnezeu o avea s-a dovedit a fi una satisfăcătoare la început.
Dar mergând împotriva instrucțiunilor lui Dumnezeu, păcatul a luat ființă în lume și cu păcatul, consecințele lui imediate și pe termen lung care au afectat întreaga creație și toate generațiile de oameni care au urmat. Aceste consecințe sunt suferința, spinii, sudoarea, moartea.
Există o luptă permanentă în domeniul spiritual pentru sufletele oamenilor iar cel rău prin ispitele lui reușește să îi înșele pe mulți și să îi țină captivi în păcate.
Copiii lui Dumnezeu au nevoie să își aducă aminte de această luptă în fiecare zi și să ceară izbăvirea Tatălui pentru a-i face față.
Căci a Ta este împărăția și puterea și slava în veci. Amin!
Cu toate pericolele ce ne pândesc la orice pas înlăuntrul nostru și în afară, să ne aducem aminte că Tatăl nostru e mai mare, e mai puternic decât ele. El e pe tronul Său, în control. Lucrarea pe care a început-o în copiii Lui, o va duce la bun sfârșit. (Filipeni 1:6) De aceea venim la El în rugăciune și ne concentrăm atenția pe El în umblarea noastră pe acest pământ.
În concluzie,
Tatăl nostru e Împăratul suprem care își va aduce pe pământ Împărăția iar guvernarea Sa va face întunericul și înșelătoria celui rău să se termine.
În împărăția lui Dumnezeu, voia desăvârșită a Tatălui ceresc se face iar copiii Săi se roagă ca voia Lui să se facă deplin și pe pământ.
Tatăl nostru știe ce avem trebuință, dar oare noi, copiii Lui, știm?
Isus ne conștientizează de nevoile zilnice pe care le avem învățându-ne cum să ne rugăm după voia lui Dumnezeu, pentru pâine, iertare și izbăvire.
Când e timpul potrivit să ne rugăm? Când avem nevoie de pâine, iertare și izbăvire, adică chiar astăzi.
Rezonez cu ce ați scris; când pedalez prin Apuseni, simt oarecum acea eliberare a spiritului descatusat, o percepere mai profundă.