Isus Hristos ne învață că un pericol în practicarea rugăciunii este păcatul fățărniciei. Dintr-o faptă neprihănită, rugăciunea poate deveni o fațadă care ascunde ambiția omului de a-i impresiona pe semenii săi și astfel, de a primi aprobarea, aprecierea, gloria lor și alte beneficii.
Un al doilea pericol în rugăciune este de a încerca să Îl impresionăm pe Dumnezeu pentru a obține ce vrem noi de la El, cum fac păgânii.
Așa nu
Când vă rugați, să nu bolborosiți aceleași vorbe, ca păgânii, cărora li se pare că, dacă spun o mulțime de vorbe, vor fi ascultați. Să nu vă asemănați cu ei; căci Tatăl vostru știe de ce aveți trebuință, mai înainte ca să-I cereți voi.
Biblia, Matei capitolul 6, versetele 7, 8
Pentru a-i determina pe dumnezeii lor să le facă pe plac, păgânii au o rețetă care cred ei că nu dă greș: repetă ca și cum s-ar bâlbâi aceleași cuvinte mereu și mereu. Poate că e o formulă magică sau o mantră, o combinație de cuvinte, o vrăjeală care cred ei că are puterea irezistibilă de a-i face pe dumnezeii lor să le împlinească dorințele.
Există pericolul ca în relația cu Dumnezeu să avem aceeași atitudine pe care păgânii o au față de dumnezeii lor. Să încercăm să Îl îmbunăm cumva pe Dumnezeu pentru a-L determina să ne facă pe plac apoi. Vrem să facem ceva pentru El pentru a-L îndatora cumva, pentru a-i câștiga favoarea ca apoi să Îl înhămăm la planurile noastre.
În primul rând noi nu putem câștiga favoarea lui Dumnezeu. Dumnezeu ne dă favoarea Lui nu pentru că o merităm ci mai degrabă în ciuda faptului că nu o merităm.
În al doilea rând, noi nu putem să Îl manipulăm pe Dumnezeu ca să facă ce vrem noi. Dimpotrivă, noi suntem cei care facem voia Lui. Nu El e la dispoziția noastră ci noi suntem la dispoziția Lui.
El e Tatăl, noi suntem fiice și fii supuși Lui. El e Domnul și Stăpânul nostru, noi suntem slujitorii Lui. Voia Lui e bună, plăcută, desăvârșită. (Romani 12:2) Noi suntem fericiți și înflorim atunci când voia Lui se face în viața noastră.
Așadar când suntem cu Tata, putem să ne relaxăm în prezența Lui, să ne bucurăm de faptul că ne vede, ne aude, știe totul despre noi și în pofida neputințelor și a imperfecțiunii noastre El ne iubește. Nu trebuie să ne chinuim să Îi câștigăm dragostea, deja o avem.
În plus, Dumnezeu dorește să ne facă bine, să ne modeleze, să ne rafineze, să ne învețe, să ne călăuzească. Putem să fim liniștiți că El știe ce e bine pentru noi și va urmări binele nostru cu tot devotamentul și dăruirea Lui de Tată ceresc.
Tatăl știe
Să nu vă asemănați cu ei; căci Tatăl vostru știe de ce aveți trebuință, mai înainte ca să-I cereți voi.
Dacă Tatăl știe ce avem nevoie, mai înainte ca să-I cerem noi de ce ar mai trebui să îi cerem ceea ce avem nevoie?
Dacă ne gândim bine, trebuie să recunoaștem că sunt multe lucruri de care avem nevoie pe care Dumnezeu ni le dă fără să i le cerem.
De exemplu, majoritatea dintre noi putem respira fără ajutorul unui aparat de respirat. Capacitatea de a respira, de a vedea, de a umbla etc., sunt daruri din partea lui Dumnezeu pe care El ni le dă multora dintre noi fără să i le cerem.
Uneori nici nu ne gândim că toate acestea sunt de fapt niște cadouri atât de minunate. Le primim în fiecare zi și se întâmplă să le tratăm ca și cum ni se cuvin. De multe ori doar când ne lipsește ceva realizăm ce mare nevoie avem de acel lucru.
Isus ne învață că dacă avem nevoie de ceva trebuie să cerem acel lucru de la Tatăl.
Cereți , și vi se va da; căutați, și veți găsi; bateți, și vi se va deschide. Căci oricine cere capătă; cine caută găsește; și celui ce bate, i se deschide.
Biblia, Matei capitolul 7, versetele 7,8
Prin rugăciune nu Îl informăm pe Dumnezeu de nevoile și dorințele noastre, ci mai degrabă noi suntem informați de voia Lui pentru viața noastră reflectat în răspunsul pe care îl primim.
Mai mult, din rugăciunea pe care Isus ne-o învață, suntem învățați care sunt acele nevoi zilnice esențiale pe care le avem și pentru care trebuie să ne rugăm.
Citindu-le poate realizăm că ele nu au fost prioritare în lista noastră de cereri deși ar trebui să fie. Știm sigur, în privința acestor nevoi de care Isus ne face conștienți, că Dumnezeu vrea să ni le împlinească, așa că atunci când ne rugăm pentru ele, ne rugăm după voia Lui.
În mare, răspunsurile la rugăciuni pe care le primim de la Dumnezeu intră într-una din cele trei mari categorii: DA, AȘTEAPTĂ sau NU.
DA
De multe ori în Scripturi putem observa cum Dumnezeu a răspuns pozitiv rugăciunilor celor care au venit la Isus pentru a cere vindecare, spre exemplu. Vedem în nenumăratele vindecări pe care Isus le-a făcut de-a lungul lucrării Sale publice că rugăciunea oamenilor de a fi vindecați era o dorință după voia lui Dumnezeu care le era împlinită.
Isus le dăruia multor iudei vindecare, luând din viața lor stigma care îi făcea inadecvați pentru închinarea la Templu unde existau reguli stricte în ce privește categoriile de oameni care puteau participa acolo. Restaurând viețile oamenilor, El a restaurat închinarea lor înaintea lui Dumnezeu.
Închinarea credincioșilor din noul legământ nu mai urmează regulile ceremoniale stabilite de Dumnezeu în vechiul legământ pentru poporul Israel privitoare la închinarea lor la Templu.
Cei bolnavi (care nu suferă de boli contagioase) sunt primiți la închinarea bisericii. Cei care sunt imobilizați de boală pot chema conducătorii bisericii pentru a pune mâinile peste ei în rugăciune ca să fie vindecați.
AȘTEAPTĂ
Alteori răspunsul lui Dumnezeu la rugăciunea credincioșilor nu vine imediat. În așteptare, copiii lui Dumnezeu sunt pregătiți de El pentru binecuvântări pe care chiar dacă ei și le doresc, nu sunt încă echipați adecvat să le primească și să le folosească.
Dumnezeu încă are de lucru la caracterul lor, la maturitatea lor, încă îi echipează și îi rafinează pentru acele lucruri bune pe care le are pregătite pentru ei. El știe mai bine care e timpul oportun pentru fiecare binecuvântare din viața noastră și face fiecare lucru frumos la vremea lui. (Ecleziastul 3:11)
De exemplu, putem vedea în viețile marilor oameni ai credinței, Avraam, Iacov, Iosif, David etc că nu au primit imediat de la Dumnezeu binecuvântarea pe care și-o doreau și care le-a fost promisă ci au trebuit să o aștepte cu răbdare până la vremea potrivită hotărâtă de Dumnezeu.
NU
Uneori Dumnezeu nu le dă copiilor Săi ceea ce își doresc și Îi cer.
Apostolul Pavel s-a rugat de trei ori ca Dumnezeu să îl vindece dar nu a fost vindecat. El știa de ce i s-a dat această țepușă în carne, cum numește el handicapul pe care l-a primit - ca să rămână în smerenie înaintea lui Dumnezeu în urma descoperirilor pe care El i le-a dat.
Și ca să nu mă umflu de mândrie din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus o țepușă în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască și să mă împiedice să mă îngâmf.
De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia. Și El mi-a zis: „Harul Meu îți este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită.”
Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine.
Biblia, 2 Corinteni capitolul 12, versetele 7-9
Când Dumnezeu nu ne dă ceea ce îi cerem, El ne invită să ne încredem în înțelepciunea și dragostea Lui pentru noi. În atotștiința și dragostea Lui pentru noi, El știe mai bine ce e mai bine pentru noi și chiar dacă îngăduie suferința în viața noastră, El nu ne abandonează ci este cu noi în mijlocul ei, demonstrându-ne mereu și mereu purtarea Lui de grijă și bunătatea Lui pentru noi. Puterea Lui devine mai evidentă în noi când noi suntem fără putere.
În grădina Ghetsimani Isus S-a rugat de trei ori să nu trebuiască să ia paharul judecății lui Dumnezeu, dar, fiind un Fiu supus, a acceptat în cele din urmă voia lui Dumnezeu.
În concluzie,
Tatăl nostru știe dinainte să Îi cerem ceva ce avem nevoie. El ne informează pe noi care sunt aceste nevoi esențiale pe care le avem și pentru care trebuie să ne rugăm în fiecare zi.
Mai mult, El ne arată prin răspunsurile care ni le dă care e voia Lui pentru viața noastră.
Păgânii se chinuie să-i determine pe dumnezeii lor să le facă pe plac repetând la nesfârșit rugăciuni manipulatoare.
Copiii lui Dumnezeu se roagă pentru a afla de la Dumnezeu care e voia Lui și o acceptă încrezători fiind în Tatăl lor care îi iubește și le face bine.
Căci Eu știu gândurile pe care le am cu privire la voi’, zice Domnul, ‘gânduri de pace, și nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor și o nădejde.
Voi Mă veți chema, și veți pleca; Mă veți ruga, și vă voi asculta. Mă veți căuta, și Mă veți găsi dacă Mă veți căuta cu toată inima. Mă voi lăsa să fiu găsit de voi’, zice Domnul […]
Biblia, Ieremia capitolul 29, versetul 11-14