Cuvintele tale sunt otravă

Am recitit zilele trecute povestea lui Iosif din Geneza și mi-a venit în minte o scenă din Lord of the Rings. Știu, sună ciudat – Biblia și Tolkien – dar uneori adevăruri spirituale sunt ascunse în cele mai neașteptate conexiuni.

E vorba de scena în care Grima Wormtongue se strecoară lângă Éowyn pentru a o seduce. Verișorul ei tocmai ce murise iar sufletul îi era încă plin de durere. Grima se agață exact de această durere. Îi șoptește că e singură, că nimeni nu o vede cu adevărat, că el o înțelege... Éowyn îi răspunde scurt și tăios: „Cuvintele tale sunt otravă”.

Iosif în fața ispitei

După ce frații săi l-au vândut ca sclav în Egipt, ajuns în casa lui Potifar, tânărul Iosif se trezește cu o ispită zilnică: soția stăpânului vrea să-l seducă. Nu se întâmplă o dată, ci în repetate rânduri. Un tinerel, singur într-o țară străină, fără familie, fără nimeni care să-i țină partea. Putea să cedeze ușor, să-și spună că „nu va afla nimeni” sau că „merită și el ceva bun”.

Ce admir la Iosif este claritatea cu care identifică ispita și exactitatea cu care o descrie. Când femeia insistă, el nu stă să discute cu ea despre riscuri sau consecințe sociale. Îi spune direct: „Cum aș putea să fac un rău atât de mare și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?” (Geneza 39:9)

Adică, el ia ispita și o expune la lumina adevărului. Ceea ce i se vindea ca o oportunitate, ca un moment de consolare, el îl vedea exact așa cum era: nelegiuire și păcat împotriva lui Dumnezeu. Nu o greșeală umană cu care putem fi indulgenți – ci o trădare și autodistrugere spirituală.

Otrava bine ambalată

Ispita vine mereu împachetată frumos cu promisiuni, cu explicații care par logice. „Ești singur, meriți și tu ceva frumos.” „Toți fac asta.” „E doar o dată, cine o să știe?” Vorbele sunt dulci, dar esența e otravă.

Satana nu vine niciodată să se prezinte ca vrăjmaș. Vine ca un „prieten” care te înțelege, ca o voce care pare să aibă soluția cea mai bună la problema ta reală. Însă scopul lui e mereu același: să te despartă de Dumnezeu, să te distrugă și să-ți vândă sclavie sub etichetă de libertate.

Și nu vorbesc doar de ispite sexuale. Vorbesc de orice ne promite împlinire care merge împotriva lui Dumnezeu: aroganța când îți merge bine, compromisul când te presează lumea, dulceața răzbunării când ți s-a făcut rău, minciuna când te scoate dintr-o încurcătură. Fiecare ispită vine frumos ambalată, dar consecințele sunt mereu distructive.

Fugi, nu negocia

Pavel îl sfătuiește pe Timotei: „Fugi de poftele tinereții” (2 Timotei 2:22). Nu îi spune „rezistă”, sau „încearcă să gestionezi”, nu – îi spune: fugi, pentru că uneori singura mișcare înțeleaptă e să o rupi la fugă.

Iosif a fugit – efectiv a fugit – lăsând în urmă haina de pe el de care femeia îl ținea strâns. Nu era singura haină de care a fost nevoit să se debaraseze… În schimb, a ales în locul păcatului care ar fi rămas, rușinea de moment adusă de terfelirea pe nedrept a reputației sale. Deși alegerea sa l-a pus pe nedrept în închisoare, Dumnezeu l-a văzut, l-a susținut și l-a ridicat la vremea potrivită.

Ispita e otravă

Dacă ești creștin și citești asta, nu începe să te joci cu ispita, chiar dacă sună tentant și pare o soluție rapidă la nevoia pe care o ai.

Satana vine mereu cu promisiuni cu sclipici îmbibate de otravă, dar tu, cu ajutorul Duhului Sfânt, le poți recunoaște și, asemenea lui Iosif, cea mai bună soluție este fuga.