Mirajul din sălbăticie
Evanghelia după Matei
Cetățenii Împărăției cerului care trăiesc pe pământ se confruntă cu o dublă provocare.
Pe de-o parte, lumea materială în care a fost înființată Împărăția este o junglă sălbatică, o pustie spirituală în care mirajele abundă. E o lume căzută, un teren de joacă al forțelor răului care nu au fost încă eliminate ci încă încearcă să ne destabilizeze și să ne complice viața. Mai mult, materialul din care e făcută lumea, funcționează uneori ca niște ochelari de cai: ne îngustează orizontul și ne împiedică să vedem realitatea spirituală care se află chiar în spatele lui.
Pe de altă parte, cetățenii se confruntă cu o junglă sălbatică care locuiește chiar înlăuntrul lor. Trăim în trupuri care se degradează pe zi ce trece înzestrate cu o fire căzută. Firea pământească este un cuib de nebunii. Ea ne pretinde tot felul de lucruri care ne-ar face și mai bolnavi, și mai deprimați, și mai nenorociți dacă i-am da curs.
Isus Regele Împărăției știe cum este să trăiești în sălbăticia lumii și ne învață arta navigării line printre provocări, iar cu El la cârmă, ele nu mai par atât de mari și înfricoșătoare.
Călăuze în jungla materialismului
În articolele anterioare am analizat problema arzătoare a bogăției materiale. Nici măcar copiii lui Dumnezeu nu sunt imuni la mirajul ei. Dar oare ce anume determină lăcomia pentru avuții pământești?
Am învățat până acum că suntem influențați de mentalitatea materialistă a culturii în care trăim, cultură care pune preț pe bogățiile materiale și le ridică pe un piedestal.
În plus, e așa de ușor să fim copleșiți de nevoi reale, nevoi fizice care se reînnoiesc în fiecare zi. Ele devin o sursă de stres când simțim că nu avem suficiente resurse pentru a le acoperi.
La aceste provocări se adaugă faptul că dispunem de o atenție redusă pe care avem tendința de a o irosi nu doar pentru a face față nevoilor reale, ci și pentru a încerca să satisfacem nevoi fictive.
În predica de pe munte, Isus ne dă câteva indicii în ce privește lucrurile materiale. Acestea, asemeni unor călăuze bune ne ajută să rămânem pe drumul cel bun în sălbăticiunea lumii și în propria sălbăticiune unde vom fi ademeniți mereu să urmărim mirajul bogățiilor pământești.
Foamea și setea după Dumnezeu sunt foarte reale și sunt în fiecare dintre noi. Ele se manifestă ca un gol ce nu poate fi umplut cu mâncare, băutură sau alte plăceri materiale doar cu prezența deplin satisfăcătoare a lui Dumnezeu în viața noastră. Nevoia de Dumnezeu este cea mai adâncă nevoie a omului și ea există deoarece am fost creați să fim într-o relație de iubire cu Creatorul nostru, relație care a fost ruptă de păcat. (Matei 5:6)
Dumnezeu e în controlul mijloacelor de trai, nu omul. Tatăl ceresc dă ploaie și soare. În felul acesta El binecuvântează munca mâinilor noastre și face pământul lucrat să rodească. Bunătatea lui Dumnezeu este materializată în purtarea Lui de grijă ca nevoile trupești ale oamenilor să fie împlinite. (Matei 5:45)
Dumnezeu este Cel care ne dă pâinea cea de toate zilele. El vrea ca noi să i-o cerem în rugăciune în fiecare zi. Așadar, nu suntem chemați să purtăm noi singuri povara împlinirii nevoilor trupești. (Matei 6:11)
Ca să acumulăm bogății putem să dăruim săracilor din avuțiile noastre temporare și perisabile pentru a le converti în comori cerești. (Matei 6:1-20)
Lipsuri imaginare
În cadrul reflecției despre comori și despre ce anume ne mână în efortul de a le acumula, Domnul Isus ne dezvăluie sursa poftei de avuții pământești.
Totul pornește de la un gând aparent inofensiv – un gând mic care se poate preschimba rapid într-o catastrofă imaginară. Ce simte un om în fața unui pericol iminent, fie el și fictiv? Îngrijorare. Această teamă în fața unui scenariu ipotetic poate părea amuzantă atunci când o observăm la alții, însă, dacă suntem sinceri, ne este tuturor profund familiară.
De aceea vă spun: Nu vă îngrijorați de viața voastră, gândindu-vă ce veți mânca sau ce veți bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veți îmbrăca. Oare nu este viața mai mult decât hrana și trupul, mai mult decât îmbrăcămintea?
Biblia, Matei 6:25
Cuvântul îngrijorare aici, vine de la cuvântul grecesc merimna care înseamnă divizare, fragmentare, rupere în bucăți (a atenției). Atunci când încercăm să ne concentrăm simultan asupra mai multor lucruri importante aflate în competiție, atenția noastră se fragmentează. Comori pe pământ și comori în ceruri.
Nu vă îngrijorați de viața voastră, gândindu-vă ce veți mânca sau ce veți bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veți îmbrăca.
Așadar, punctul de plecare în goana după averi este un simplu gând care ne distrage atenția de la comorile cerești, fixând-o asupra unor nevoi materiale care ar putea apărea în viitor. Aceste nevoi care încă nu există pot să ne distragă atenția de la cea mai importantă și urgentă nevoie pe care o avem, nevoia de Dumnezeu.
Isus ne poruncește în primul rând să nu dăm atenție unei probleme care nu a apărut încă, să nu ne gândim la ea.
Dar gândurile, ca niște păsări, vin și pleacă, nu putem să le oprim să se așeze în mintea noastră. Ceea ce putem face însă este să nu le lăsăm să își instaleze cuibul acolo.
Nu vă îngrijorați de nimic, ci, în orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri, cu mulțumiri. Și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile și gândurile în Hristos Isus.
Biblia, Filipeni 4: 6,7
Orice lucru, chiar și nevoile trupești le putem aduce înaintea lui Dumnezeu. Nu ni se promite că vom primi orice lucru pe care îl cerem sau îl dorim dar un lucru e 100% sigur că îl vom primi. Este vorba despre pacea lui Dumnezeu, acea liniște sufletească ce nu poate fi explicată logic deoarece e o pace supranaturală.
Iar dacă stăm să ne gândim, de fapt ceea ce căutăm în avuții materiale e securitate și pace sufletească. Domnul ne învață că bogățiile nu sunt în stare să ne dea acea pace, doar Dumnezeu.
Oare nu este viața mai mult decât hrana și trupul, mai mult decât îmbrăcămintea?
Dacă nu ar fi o întrebare retorică am putea răspunde: ba da, viața înseamnă mai mult decât hrana și trupul e mai mult decât îmbrăcămintea.
Viața e mai mult decât simpla existență. Hrana ne asigură existența biologică, dar viața nu e totuna cu existența. Isus a venit să ne ofere mult mai mult decât o simplă existență biologică, El ne oferă viața din belșug, adică viața spirituală cu Dumnezeu care nu se termină niciodată. Ceea ce se întâmplă atunci când primim cadoul vieții spirituale este că trupul credinciosului devine templul viu al Duhului Sfânt. (1 Corinteni 6:19-20)
Așadar, viața condusă de Duhul Sfânt care e plină de iubirea Tatălui ceresc ne ține în pace și sănătoși la minte în mijlocul sălbăticiei lumii, lucruri pe care o cămară încărcată cu mâncare și un dulap plin de haine nu ni le pot oferi.
Ca o mică paranteză, am putea studia cum se traducea practic relația cu Dumnezeu în viața unui evreu obișnuit prin studiul sărbătorilor prescrise în legea din vechiul legământ. (cartea Levitic) Acestea trebuiau respectate săptămânal și în momente cheie din an, intervenind adesea exact în timpul semănatului sau al secerișului, când munca la câmp părea imposibil de oprit.