Atenție la profeții falși

Evanghelia după Matei

La începutul predicii de pe munte, Isus ne arată în cele șapte fericiri cine sunt oamenii împărăției și care sunt fericirile cu care sunt binecuvântați.

El ne descoperă caracterul adevăraților credincioși și deci virtuțile după care pot fi identificați.

Credincioșii tânjesc după Dumnezeu, sunt smeriți, blânzi, sunt flămânzi și însetați după neprihănire, sunt milostivi, au o inimă curată vizibilă într-o viață în ascultare de Dumnezeu, sunt împăciuitori. Din pricina neprihănirii sunt urâți fără temei de cei ce iubesc păcatul.

Acum, la încheierea predicii, la extrema opusă, formând un contrast izbitor cu oamenii împărăției sunt profeții falși despre care Isus ne avertizează că vin în rândul credincioșilor cu motivații necurate.

Desigur, nu mă refer aici la cei care frecventează biserica fără a face încă parte din ea — cum sunt rudele sau prietenii care ne însoțesc, ori cei care participă la slujbe doar din respect pentru tradiție, fără a avea o credință personală în Dumnezeu.

Este vorba despre „lupii în haine de oaie”: oameni străini de Dumnezeu care se autoproclamă conducători spirituali în rândul comunității credincioșilor cu unicul scop de a o exploata.

Fii atent

Păziți-vă de profeții falși! Ei vin la voi îmbrăcați în haine de oi, dar, în interiorul lor, sunt niște lupi răpitori.

Biblia, Matei 7:15

Isus îi învață pe credincioși să se păzească (în greacă προσέχω - prosecho) de profeții falși, în sensul de a fi atenți la acești oameni, la ceea ce spun ei și ceea ce fac.

În călătoriile lui misionare, apostolul Pavel a ajuns și în Bereea, un oraș de lângă Tesalonic. Evreii care locuiau în Bereea au ascultat cu atenție Cuvântul lui Dumnezeu despre Isus Hristos propovăduit de Pavel, cercetând Scripturile pentru a verifica dacă ce le spunea omul lui Dumnezeu era adevărat. (Biblia, Faptele Apostolilor 17:10-12)

Tot așa, credincioșii trebuie să evalueze cu mare atenție, prin standardul Cuvântului lui Dumnezeu, toate învățăturile, mesajele și doctrinele pe care le ascultă pe diferite căi. Asta presupune că ei cunosc Cuvântul lui Dumnezeu atât de bine încât pot discerne între adevăr și falsitate

Atunci Isus le-a zis celor care crezuseră în El: Dacă rămâneți în Cuvântul Meu, atunci sunteți într-adevăr ucenicii Mei. Veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va face liberi.

(Biblia, Ioan 8:31, 32)

Isus îi învață pe credincioși să rămână în Cuvântul Lui adică să persevereze în el deoarece acolo e adevărul.

În lumea asta în care atenția noastră e bombardată la tot pasul de tot felul de informații, trebuie să ne facem timp să citim Cuvântul lui Dumnezeu, să Îl studiem pe cont propriu dar și împreună cu alți credincioși mai maturi care cunosc Scripturile, să ne umplem mintea și inima cu adevărul.

Dacă nu cunoaștem adevărul cum vom recunoaște falsul?

Profeți adevărați și falși

Profeții adevărați sunt trimiși și autorizați de Dumnezeu să ducă din partea Lui un mesaj oamenilor. În paginile Scripturii, oameni trimiși de Dumnezeu precum Moise, Samuel, Ilie, Iona, Isaia, Ioan Botezătorul etc, au proclamat cu autoritate: „Așa vorbește Domnul“.

Mesajul profeției nu e doar o dezvăluire a viitorul apropiat sau îndepărtat pe care Dumnezeu ne-o dă ca dovadă a autenticității vorbirii Lui. Mesajul profetic poate conține o comunicare prin care sunt confruntate păcate, poate fi o învățătură, un îndemn, sau o încurajare.

Cuvintele profetului nu sunt ale lui ci sunt transmise direct de Domnul. Profetul devine, astfel, un purtător de cuvânt al lui Dumnezeu.

Păziți-vă de profeții falși!

Un profet fals este un înșelător, un șarlatan care pretinde că deține oracolele lui Dumnezeu. Prin aceasta, el lasă să se înțeleagă că este o persoană specială și importantă, aleasă de Dumnezeu, ridicându-se astfel într-o poziție de superioritate și de conducere în rândul credincioșilor.

Dar conducătorii adevărați, ne învață Isus, nu caută folosul lor în primul rând ci folosul celor care îi urmează. Ei nu așteaptă să fie slujiți ci își dedică viața în slujirea celor pe care îi conduc. (Matei 20:25-28)

Conducătorii chemați de Isus hrănesc turma, au grijă de ea, sunt preocupați să-i împlinească nevoile. (Ioan 21:15-17)

Celor falși nu le pasă de turmă, ci sunt preocupați doar de propria persoană, folosindu-se de credincioși pentru a-și satisface interesele și poftele.

Ei vin la voi îmbrăcați în haine de oi, dar, în interiorul lor, sunt niște lupi răpitori.

Profeții falși vin în rândul credincioșilor pentru a-și găsi acolo un grup de adepți de care să profite mai apoi. Ei par a fi ca și credincioșii știind să joace teatru religios.

Ce NU sunt roadele

Îi veți recunoaște după roadele lor. Culeg oare oamenii struguri din spini sau smochine din ciulini? Tot așa, orice pom bun face roade bune, dar pomul stricat face roade rele. Un pom bun nu poate face roade rele și un pom stricat nu poate face roade bune. Orice pom care nu face rod bun este tăiat și aruncat în foc. Așadar, după roadele lor îi veți recunoaște.

Nu oricine-Mi zice: «Doamne, Doamne!» va intra în Împărăția Cerurilor, ci doar acela care face voia Tatălui Meu Care este în Ceruri. Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne, n-am profețit noi în Numele Tău? Și n-am alungat noi demoni în Numele Tău? Și n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?». Atunci le voi spune limpede: «Niciodată nu v-am cunoscut! Plecați de la Mine, voi cei ce comiteți fărădelegea!».

Biblia, Matei 7: 16-23

Am văzut până acum că e dificil să îi identificăm pe profeții falși deoarece motivațiile și lăcomia lor sunt ascunse și nu pot fi percepute ușor de la început. În aparență, ei sunt ca toți ceilalți credincioși.

Mai mult, identificarea lor poate fi îngreunată de spusele și de performanțele lor religioase. Să citim ce zice Isus în privința acestora.

Nu oricine-Mi zice: «Doamne, Doamne!» va intra în Împărăția Cerurilor, ci doar acela care face voia Tatălui Meu Care este în Ceruri. Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne, n-am profețit noi în Numele Tău? Și n-am alungat noi demoni în Numele Tău? Și n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?»

După cum ne învață Isus, vedem în primul rând, că limbajul profeților falși e derutant.

Ei pot afirma că Isus este Domnul vieții lor, dar dacă suntem atenți la felul în care trăiesc putem observa că ei nu sunt interesați de a face voia Lui.

Ei nu se lasă conduși de Isus, deoarece nu fac parte cu adevărat din turma care Își urmează Păstorul, ci sunt lupi răpitori în haine de oi. Profeții falși nu se alătură credincioșilor pentru a asculta de Hristos, ci doar pentru a obține foloase de pe urma lor.

În al doilea rând, ceea ce îi poate induce mai mult în eroare pe credincioși sunt performanțele religioase ale profeților falși care par a fi extraordinare. Ei folosesc numele lui Isus pentru a face minuni, și au succes.

Cum e posibil așa ceva?

În consemnările evangheliștilor putem citi despre experiențele unor bolnavi care, prin credința lor în Isus, au fost vindecați miraculos de suferințe considerate de oameni ca fiind incurabile.

Iată, de exemplu, ce le-a spus Isus leprosului (Luca 17:11-19), femeii cu hemoragie (Matei 9:20-22) și orbului Bartimeu (Marcu 10:46-52) care au crezut că El îi poate vindeca.

Credința ta te-a vindecat!

Uneori Dumnezeu onorează încrederea oamenilor în Isus și îi vindecă. Vindecările sunt darul lui Dumnezeu pentru cei ce se încred în El chiar dacă de multe ori ele sunt puse pe seama vindecătorilor.

Roadele profeților falși

Prin urmare, roadele pe care trebuie să le urmărim nu se reflectă în discursurile spirituale sau în faptele uimitoare ale profeților mincinoși. Cuvintele și minunile făcute de aceștia nu sunt faptele pe care trebuie să le urmărim pentru a le determina corect identitatea.

Ceea ce dă la iveală identitatea profeților falși este viața lor păcătoasă, în rebeliune împotriva lui Dumnezeu.

Nu oricine-Mi zice: «Doamne, Doamne!» va intra în Împărăția Cerurilor, ci doar acela care face voia Tatălui Meu Care este în Ceruri.

Un om care realmente Îl are pe Isus ca Domn al vieții lui va face voia lui Dumnezeu lăsându-se condus de Isus într-o viață neprihănită, plăcută Tatălui.

Profeții falși nu sunt interesați de voia lui Dumnezeu și chiar dacă performanțele lor religioase sunt fantastice și cuvintele lor nemaipomenite, Isus nu este Domnul lor.

În ziua judecății Isus le va spune cele mai groaznice cuvinte care pot fi auzite din gura Lui.

Atunci le voi spune limpede: «Niciodată nu v-am cunoscut! Plecați de la Mine, voi cei ce comiteți (practicați) fărădelegea!».

Isus știe care e realitatea despre profeții falși, El vede că de fapt acești oameni nu sunt interesați să se debaraseze de viața lor păcătoasă ca să Îl lase pe El să fie la cârma vieții lor.

Niciodată nu v-am cunoscut!

De fapt între El și acești oameni nu a existat niciodată intimitatea, relația apropiată cu care ei se laudă.

Conotația cuvântului „a cunoaște” (în greacă γινώσκω - ginosko) folosit de Isus în acest context implică cunoașterea intimă, experiențială, trăirea în comuniune cu El.

Isus nu se unește și nu se asociază cu cei ce aleg să trăiască în păcat.

Scopul lui Isus pentru credincioși

Isus a venit să ne salveze de păcate și să ne pună într-o stare după voia lui Dumnezeu. Doar prin neprihănirea pe care ne-o dă El putem să fim uniți cu Domnul, într-o relație apropiată cu El. Doar primind Jertfa lui Isus putem deveni copiii lui Dumnezeu. (Ioan 1:12, 13)

Cei ce au fost născuți spiritual în familia lui Dumnezeu, primesc Duhul Sfânt care le dă puterea să trăiască vieți neprihănite.

Scopul cel mai înalt al credincioșilor este, deci, să trăiască în curăție, strâns uniți cu Tatăl, chiar dacă lupta cu firea pământească nu încetează cât timp sunt pe pământ. În fiecare zi, copiii lui Dumnezeu învață prin puterea Lui să își răstignească pornirile egoiste și să asculte de Duhul Sfânt. Iată rodul Duhului în viața lor:

Dar rodul Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, generozitatea, credința, blândețea, stăpânirea de sine. Împotriva unor astfel de lucruri nu este lege.

Cei ce sunt ai lui Cristos Isus și-au răstignit firea pământească cu patimile și poftele ei.

Biblia, Galateni 5:22-24

Profeții falși în schimb nu sunt interesați să trăiască vieți neprihănite, ci sunt interesați doar de beneficiile unei astfel de vieți. În contrast cu credincioșii, ei aleg să se lase conduși de firea lor pământească, având roadele (sau faptele) ei.

Faptele firii pământești sunt evidente și sunt acestea: imoralitatea sexuală, necurăția, depravarea, idolatria, vrăjitoria, dușmăniile, cearta, invidia, furiile, ambițiile egoiste, neînțelegerile, dezbinările, geloziile, bețiile, îmbuibările și alte lucruri precum acestea.

Vă avertizez, așa cum am făcut-o și înainte, că toți cei ce practică astfel de lucruri nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu.

Biblia, Galateni 5:19-21

În concluzie

Credincioșii sunt chemați de Isus să fie foarte atenți la cei ce se ridică în rândul lor în poziția de conducători spirituali. Profeții falși pot impresiona ușor prin discursuri elocvente și manifestări religioase spectaculoase, însă viața lor de zi cu zi îi dă de gol, trădând o răzvrătire continuă față de Dumnezeu.

Profeții falși nu sunt interesați să trăiască vieți neprihănite, în ascultare de Dumnezeu. Tot ce îi interesează sunt avantajele pe care le-ar putea avea dintr-o poziție cu influență în rândul credincioșilor.

Susținerea conducătorilor neprihăniți

Dumnezeu are și în ziua de azi oamenii Lui care ocupă poziții cu influență în biserică sau care aspiră la asta. Acești oameni au fost făcuți neprihăniți de Isus și trăiesc conduși de Duhul Sfânt o viață neprihănită, în ascultare de Isus.

Este esențial ca biserica să recunoască și să sprijine slujirea dedicată a acestor oameni facilitând astfel continuitatea lucrării lor. Cu toate acestea, susținerea financiară nu reprezintă o obligație impusă membrilor; dărnicia rămâne o alegere liberă, un act de credință plăcut lui Dumnezeu, așa cum Însuși Domnul ne îndrumă în Sfintele Scripturi.(vezi 1 Timotei 5: 18, 1 Corinteni 9:9-12)

Isus Însuși a acceptat dărnicia oamenilor în timpul lucrării Sale publice. El nu a pretins sprijinul lor, dar a primit darurile oferite. Evanghelistul Luca ne spune, de exemplu, că alături de cei doisprezece ucenici, Isus era însoțit de câteva femei credincioase, printre care și Ioana, soția unui demnitar de la curtea regelui Irod, care Îi slujeau cu resursele lor (Luca 8:1-3).