Articol de post

Evanghelia după Matei

Am intrat în postul dinaintea Crăciunului și Facebook-ul geme de rețete de post, care mai de care mai apetisante. Unele promit că sunt atât de gustoase (deși conțin doar ingrediente de post) încât te fac să uiți pentru o clipă de toate restricțiile dietetice impuse în această perioadă de legile nescrise ale tradiției românești. Ha, ha…

Lăsând gluma la o parte, vă invit în acest articol să medităm împreună la ce ne învață Isus despre post.

Atunci când postiți, nu vă arătați mohorâți ca ipocriții, căci ei își posomorăsc fețele ca să le arate oamenilor că postesc. Adevărat vă spun că își primesc din plin răsplata!

Tu însă, când postești, unge-ți capul și spală-ți fața, ca să nu le arăți oamenilor că postești, ci Tatălui tău, Care este în ascuns, iar Tatăl tău, Care vede în ascuns, îți va răsplăti.

Biblia, Matei capitolul 6, versetele 16-18

Postul, alături de caritate și rugăciune, face parte din repertoriul faptelor neprihănite care au potențialul de a fi răsplătite de Dumnezeu dacă sunt practicate așa cum îi place Lui.

Smerirea trupului și rugăciune

Isus nu le-a explicat ucenicilor pe îndelete ce este postul, doar cum trebuie el practicat pentru a fi răsplătit de Dumnezeu. Ei știau ce este postul, după cum sugerează și cuvântul în limba greacă νηστεύω (pronunțat neistuo) folosit în acest context, care înseamnă literalmente abstinență de la mâncare.

O revelație care ne învață despre cum trebuie practicat postul o putem găsi în cartea profetului Isaia în capitolul 58. Prin acest mesaj Dumnezeu a confruntat păcatele poporului Israel pe care le făceau în timp ce (culmea!) țineau post. (Nu voi cita tot textul, dar merită să fie citit în întregime pentru o privire de ansamblu completă.)

[…] în ziua postului vostru vă lăsați în voia pornirilor voastre și asupriți pe simbriașii voștri. Iată, postiți ca să vă ciorovăiți și să vă certați, ca să bateți răutăcios cu pumnul; nu postiți cum cere ziua aceea, ca să vi se audă strigătul sus.

Oare aceasta este postul plăcut Mie: să-şi chinuiască omul sufletul o zi? Să-şi plece capul ca un pipirig şi să se culce pe sac şi cenuşă? Acesta numeşti tu post şi zi plăcută Domnului?

Biblia, Isaia capitolul 58, versetele 3 -5

Deducem că ziua de post practicată de poporul Israel era o zi neplăcută pentru trup, datorită abstinenței de la lucrurile plăcute de fiecare zi, cum ar fi o îmbrăcăminte confortabilă. Postul presupunea smerire înaintea lui Dumnezeu, adică penitență (în sac și cenușă) și rugăciune (strigătul care să se audă sus).

Știm din experiența Domnului Isus (și din experiența celor care practică postul) că în timpul postului, datorită lipsurilor la care ne supunem de bună voie, putem deveni vulnerabili la ispitiri. De cele mai multe ori, în lipsuri iese la iveală firea noastră pământească în toată urâțenia ei, ceea ce ar trebui să ne ajute să rămânem în smerenie înaintea lui Dumnezeu. Doar Isus Hristos a putut răbda ispitirile de la finalul postului Său fără să păcătuiască.

Practicarea carității și iubirea aproapelui

Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanţurile răutăţii, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi şi rupe orice fel de jug; împarte-ţi pâinea cu cel flămând şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l, şi nu întoarce spatele semenului tău.

Biblia, Isaia capitolul 58, versetele 6, 7

Conform Scripturilor, postul nu înseamnă doar să renunți la mâncare și la alte plăceri de dragul lui Dumnezeu, nu înseamnă să renunți pentru o zi (sau mai multe) la confort pentru a-ți chinui sufletul și trupul, nu înseamnă să strigi în rugăciune la Domnul pentru a-i cere ceva, și atât. Domnul e împotriva acestor eforturi și sacrificii atunci când dragostea pentru El care se presupune că stă în spatele motivației de a posti, nu este cuplată cu dragostea pentru aproapele.

Postul plăcut lui Dumnezeu este renunțarea la răutate, înainte de renunțarea la mâncare. Este renunțarea la asuprire și nedreptate, înainte de renunțarea la propriul confort. Postul plăcut lui Dumnezeu este renunțarea la egoism și la iubirea de sine, pentru a-i iubi pe ceilalți și a răspunde nevoilor celor care duc lipsă de cele necesare vieții.

Postul lui Isus

Înainte să Își înceapă lucrarea publică, Isus a fost condus de Duhul Sfânt în pustie. Acolo a postit timp de 40 de zile și 40 de nopți, timp în care a fost ispitit de diavolul și în care a demonstrat că este pregătit pentru a duce la îndeplinire planul de mântuire al omenirii.

Atunci, Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavolul. Acolo a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți; la urmă a flămânzit.

Biblia, Matei capitolul 4, versetul 1, 2

În primul rând, observăm că postul îndelungat și strict la care S-a supus Isus a fost o activitate inițiată și condusă de Duhul Sfânt, în ascultare de Dumnezeu. Renunțând la compania oamenilor, la mâncare, la un mediu înconjurător plăcut și verde, Isus a mers în pustie pentru a se dedica exclusiv comuniunii cu Dumnezeu.

Dar care a fost obiectivul acestei comuniuni îndelungate cu Dumnezeu?

Poate că experiența lui Moise ne va da o idee despre răspunsul la această întrebare.

Acest om a fost chemat de Dumnezeu să petreacă un timp exclusiv cu El înainte să conducă națiunea Israel în țara promisă. (Exodul 24:12-18) Moise a rămas în prezența lui Dumnezeu pe muntele Horeb (sau Sinai) timp de 40 de zile și 40 de nopți neîntrerupte. Acolo, pe muntele Horeb (Horeb înseamnă pustiu) Dumnezeu i-a dat instrucțiuni despre construirea Cortului Întâlnirii după modelul sălii tronului ceresc. (Exodul capitolele 25-31)

După post Isus și-a început lucrarea pe pământ chemând la Sine un grup de ucenici care împreună au alcătuit temelia unui nou Templu, un templu format din pietre vii. (1 Petru 2:5, Efeseni 2:19-22 etc.) Aceștia sunt copiii lui Dumnezeu, credincioșii, care formează împreună Împărăția spirituală a lui Dumnezeu pe pământ.

În lunga comuniune cu Dumnezeu, poate că Isus a fost pregătit de Tatăl pentru lucrarea pe care urma să o desfășoare pe pământ, lucrare care urma să se finalizeze cu moartea și învierea Sa așa cum anunțase în mod simbolic prin botezul Său. La fel cu Moise, care este un arhetip al lui Mesia, Isus urma să conducă națiunea Israel și prin ea pe toți cei ce vor crede în El din toată lumea în stabilirea pe pământ a Împărăției spirituale a lui Dumnezeu.

Comuniunea lui Isus cu Dumnezeu a continuat pe tot parcursul lucrării Sale, așa cum ne este sugerat în scrierile ucenicilor care au fost martorii Săi de primă mână. Este consemnat în evanghelii faptul că la începutul zilei sau la finalul ei, Isus se retrăgea pentru a se ruga, pentru a petrece timp cu Tatăl. (Marcu 1:35, Luca 5:16, Luca 6:12 etc.)

Deși este Dumnezeu întrupat, Isus a venit pe pământ ca Fiu. El S-a supus Tatălui ceresc, iar în comuniune cu El a învățat să lase deoparte voia Sa și să împlinească voia Tatălui. (Luca 22:42)

Un post corect

Nu ni se spune dacă Isus a ținut alte posturi în afară de cel de 40 de zile și 40 de nopți menționat în scrierile ucenicilor. Probabil că a făcut-o și cu alte ocazii dar în ascuns, așa cum i-a învățat și pe credincioși să practice această disciplină spirituală.

Atunci când postiți, nu vă arătați mohorâți ca ipocriții, căci ei își posomorăsc fețele ca să le arate oamenilor că postesc. Adevărat vă spun că își primesc din plin răsplata!

În acea vreme postul era asociat cu penitența și cu smerirea înaintea lui Dumnezeu. Suntem încurajați în comuniunea cu Dumnezeu să ne mărturisim păcatele, să ne pară rău pentru greșelile pe care le-am făcut. (Psalmul 32:3-5, Iacov 4:8-10 etc.)

Dar Isus ne atrage atenția aici asupra mohorâților profesioniști care făceau din penitența și postul lor un spectacol pentru a fi admirați de oameni. Când ne folosim de post în mod egoist pentru a le arăta celorlalți cât suntem de neprihăniți, postul nu este o faptă neprihănită, această faptă nu e răsplătită de Dumnezeu.

Tu însă, când postești, unge-ți capul și spală-ți fața, ca să nu le arăți oamenilor că postești, ci Tatălui tău, Care este în ascuns, iar Tatăl tău, Care vede în ascuns, îți va răsplăti.

Biblia, Matei capitolul 6, versetele 17, 18

În mod normal, credincioșii nu pot să își părăsească pentru o vreme îndelungată familia, locul de muncă, comunitatea, pentru a se retrage în pustiu și pentru a dedica un timp exclusiv lui Dumnezeu cum a făcut-o Moise și Isus. În plus, acest fel de post este inițiat de Duhul Sfânt iar cei ce îl fac sunt chemați de Dumnezeu la asta.

De cele mai multe ori, însă, postul este făcut în prezența lui Dumnezeu și în prezența oamenilor.

Isus ne învață că până și în prezența oamenilor putem să păstrăm secretă această faptă neprihănită iar motivul tăinuirii ei e pentru a nu atrage asupra noastră gloria care i se cuvine lui Dumnezeu.

Modul în care credincioșii din acea cultură puteau ține postul un secret pentru ceilalți era să nu își modifice înfățișarea înaintea oamenilor. Sacul și cenușa, penitența, sunt binevenite în prezența lui Dumnezeu, după uși închise.

În colectivitate nu se cuvine să ne prezentăm triști, ciufuliți și murdari pentru a atrage atenția asupra noastră cât suntem de pioși, ci acolo suntem chemați să fim prezentabili, spălați și pieptănați. (În Orientul Mijlociu, din pricina climei deșertice care e caldă și uscată, pentru a-și păstra părul aspectuos și ordonat, oamenii și-l ungeau cu ulei.)

În concluzie,

Postul înseamnă să dăm la o parte binecuvântările pentru a ne concentra pe Cel ce ni le oferă. Înseamnă să punem deoparte nevoile noastre pentru a ne concentra mai bine pe nevoile celorlalți prin rugăciune și caritate.

Comuniunea cu Dumnezeu prin post nu este ușoară deoarece merge împotriva firii noastre pământești care e înfometată după confort, distracție și mâncare, printre altele. Tocmai de aceea, dacă este făcută corect, această faptă neprihănită este răsplătită de Dumnezeu.

Una din răsplățile pe care oamenii lui Dumnezeu le-au primit în timpul postului este revelația pe care Dumnezeu o dă cu privire la caracterul Lui, lucrările Lui, planurile Lui. Uneori, prin post, ni se descoperă slujba pe care o avem în Împărăție. Revelația ne umple de bucurie și pace. Ne motivează să fim tari în credință și să perseverăm în ea.

Postul este o faptă neprihănită când îl ținem în secret, în prezența lui Dumnezeu, fără ca ceilalți să realizeze că noi facem acest lucru. Lucrul care ar trebui să fie evident pentru ceilalți când postim este atitudinea noastră senină și înfățișarea impecabilă dată de o igienă bine pusă la punct.

Mai mult decât atât, în timpul postului bunătatea și generozitatea noastră pentru ceilalți ar trebui să sporească. Să ne aducem aminte că sacrificiile pe care le facem în post nu sunt apreciate de Dumnezeu dacă dragostea pentru El nu e cuplată cu dragostea de oameni.

Dacă lipsurile la care ne supunem ne fac irascibili și ursuzi poate că ar trebui să luăm o pauză de la compania celorlalți pentru a nu îi întrista.

Dacă nu ne putem izola, poate că ar fi mai bine să renunțăm la post și să încercăm altă dată când putem să ne separăm de ceilalți fără să îi facem să se simtă prost și fără să atragem atenția asupra noastră.

Iată o promisiune pe care Dumnezeu o face celor care țin postul așa cum îi place Lui.

Atunci lumina ta va răsări ca zorile și vindecarea ta va încolți repede; neprihănirea ta îți va merge înainte și slava Domnului te va însoți. Atunci tu vei chema, și Domnul va răspunde, vei striga, și El va zice: ‘Iată-Mă!’

Biblia, Isaia, capitolul 58, versetele 8,9