Vine vara

Căldură mare, monșer!

„Am făcut un legământ cu ochii mei și nu mi-aș fi oprit privirile asupra unei fecioare.” — Iov 31:1

* * *

„Vai de lume, din pricina prilejurilor de păcătuire, fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire! Dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire!” — Matei 18:7

* * *

Virgil s-a trezit cu zece minute înainte să-i sune ceasul. Nu din evlavie, ci pentru că soarele intrase pe furiș printre jaluzele și o rază năstrușnică îi gâdila pleoapa stângă.

Și-a deschis ochii, s-a tras mai jos în pat ca să nu-i bată soarele în față și a întins mâna după telefon din reflex. Câteva poze de la prieteni, o reclamă, alte poze. A derulat în jos de câteva ori și apoi a observat data și ora.

„E duminică și trebuie să mă pregătesc de biserică!”

* * *

Izabela se pregătea deja de o jumătate de oră.

La ea, dimineața se derulează altfel — lent, cu cafea, cu muzică în fundal și câteva seturi de haine pe pat pe care vrea să aibă timp să le încerce. Și-a ales rochia, s-a întors într-o parte și-n alta în fața oglinzii și a șoptit mulțumită: „Îmi stă bine.”

* * *

Virgil a ajuns puțin după începerea programului. Lumea era în picioare, cânta imnuri de închinare. Și-a găsit un loc bun la balcon. Și-a pus telefonul pe scaun, a ridicat privirea spre ecranul cu versurile și s-a alăturat bisericii, cântând refrenul care îi plăcea.

Sala era plină. Lumina de afară răzbătea prin geamurile colorate și crea un efect superb. Cineva din spate a început să cânte fals și asta l-a scos puțin din sărite. A continuat să cânte, dar privirea a început să-i umble pe pilot automat prin sală. A zărit un prieten cu două rânduri mai jos și apoi a văzut-o pe Izabela.

O știa din vedere. O fată drăguță, zâmbea ușor în timp ce cânta.

De obicei privirea lui nu stătea prea mult într-un loc. Dar în dimineața asta n-a mai vrut să se desprindă de Izabela. Ochii i-au alunecat de pe fața ei, în jos, și mai jos — și a trebuit să-și adune toată voința ca să-și întoarcă privirea.

S-a simțit vinovat. S-a uitat rapid în jur să vadă dacă l-a observat cineva. Acele câteva secunde au durat pentru el o veșnicie. A șoptit o rugăciune scurtă, și-a cerut iertare și s-a așezat pe scaun. Toată dimineața s-a chinuit să nu se mai uite înspre Izabela și să fie atent la predică.

* * *

Izabela simțea că dimineața asta e una bună.

Pastorul tocmai se urcase la amvon. Și-a scos carnețelul din geantă — obișnuia să-și ia notițe la predici.

La un moment dat, din instinct, a ridicat privirea și l-a văzut pe Virgil. Îl știa din vedere. Băiat simpatic, părea serios. Dar ceva în felul în care se uita — nu la ea, ci undeva înspre ea, fără să-i ajungă la față — a făcut-o să se simtă ciudat. Nu era teamă, nici supărare ci un fel de neliniște. Simți ca și cum rochia pe care o purta acum nu o mai acoperea la fel de mult cum a crezut ea când s-a uitat în oglindă dimineața. Oare e prea scurtă? Lasă să se vadă mai mult decât ar fi potrivit?

Nu se gândise nicio clipă că ar fi ceva în neregulă — până acum. Poate ar fi trebuit să se gândească mai devreme, acasă.

* * *

Chiar dacă povestea de mai sus e imaginară, cred că unii se regăsesc în ea.

Trăim într-o cultură care normalizează din ce în ce mai mult sexualizarea oamenilor, până și a copiilor. Din nefericire, până și în biserică poți să intri cu inima curată și să ajungi să-ți ferești privirile, pentru că sunt acolo fete care nu își dau seama cât de ușor pot fi provocați băieții printr-o rochie prea scurtă sau haine prea mulate. Nu e vorba de intenție rea — de cele mai multe ori nu e. E vorba de un efect pe care pur și simplu nu l-au luat în calcul.

Biblia are câteva lucruri importante de spus despre asta. În primul rând, fiecare dintre noi poartă responsabilitatea să nu fie pricină de poticnire pentru cel de lângă el. În al doilea rând, nu îi putem controla pe toți cei din jurul nostru — și tocmai de aceea mi se pare înțeleaptă hotărârea pe care a luat-o Iov de a nu-și opri ochii acolo unde nu au ce căuta.

Dacă ești fată credincioasă, ai puterea să ajuți și să vii îmbrăcată decent — nu doar la biserică, ci în general. Dacă ești băiat, chiar dacă nu poți controla ce se întâmplă în jurul tău, Îi poți cere lui Dumnezeu ajutor, îți poți întoarce privirea și îți poți aduce Biblia cu tine la biserică să citești din ea dacă ochii tăi sunt greu de controlat.