Folosind metafora vasului, apostolul Pavel ne învață un adevăr spiritual despre noi și menirea noastră pe pământ.
Fiecare om care trăiește pe pământ este asemeni unui vas modelat de Dumnezeu, Maestrul Olar. El ne-a creat pe fiecare cu un scop anume, pentru o întrebuințare specifică.
Metafora vaselor
Pentru a-I putea fi de folos Stăpânului, unele vase trebuie reparate, altele trebuie să fie golite de murdăria care s-a adunat în ele și curățite.
Vasele curățite sunt oamenii care au primit prin credință să fie spălați de păcate prin Jertfa lui Isus și care continuă prin puterea lui Dumnezeu să trăiască în puritate morală în Împărăție. Aceste vase sunt gata să fie folosite de Domnul pentru lucrările bune pe care le are pregătite pentru ei. După ce sunt purificați și restaurați, ei sunt umpluți cu Duh Sfânt pentru a împlini slujbele lui Dumnezeu.
Duhul Sfânt, asemănat deseori cu o apă vie, aduce viață nu numai celor care au fost curățiți, ci, prin intermediul lor, tuturor oamenilor aflați în sfera lor de influență.
Copiii lui Dumnezeu, spre deosebire de ceilalți oameni din lume, sunt rezervați de Domnul pentru slujbele Lui care izvorăsc din Duhul Sfânt care locuiește în ei. Ei sunt vase de cinste pentru că poartă în ei o comoară, pe Duhul Sfânt, și pentru că inspirați de El, împlinesc slujbe spre slava lui Dumnezeu.
Vase fragile
Când Dumnezeu S-a întrupat în persoana lui Isus Hristos și a venit la poporul Lui, a găsit, metaforic vorbind, o mulțime de vase împrăștiate peste tot care nu puteau fi folosite deloc.
Vase murdare, vase toxice, vase sparte, vase inutile.
Nu este greu să devenim vase inutile.
În primul rând, ne naștem cu o fragilitate inerentă, datorată naturii păcătoase pe care o moștenim de la strămoșii noștri. Astfel, ne este mult prea ușor să ne sabotăm singuri prin alegerile greșite pe care le facem. Acestea duc la acumularea de defecte și fisuri în caracterul nostru.
Apoi, pe lângă deficiențele cu care ne naștem, situația noastră se agravează când suntem supuși în cadrul familiei, printre prieteni, la școală sau în cultura societății în care creștem și ne dezvoltăm, la tot felul de influențe și forțe care ne aduc în pragul zdrobirii.
În fine, întunericul spiritual în care lumea noastră căzută se scufundă tot mai mult este mediul propice ființelor spirituale ostile nouă. Singurul lor scop este să ne distrugă de tot.
Așadar, suntem vase fragile, murdare, aflate într-un mediu ostil și dur pe punctul de a fi trântite de pământ la orice pas, pe punctul de a fi umplute de mai multă mizerie. Suntem în această situație fără puterea de a face nimic pentru a ne îmbunătăți situația sau pentru a ne salva de la ruină inevitabilă.
De aceea a venit Isus în ajutorul nostru, să ne salveze. El a venit să adune cioburile din viețile celor care se încred în El ca să le pună cap la cap cu compasiune și bunătate, să le restaureze și să le purifice pentru a face din ele vase de cinste, sfințite și folositoare Stăpânului, pregătite pentru orice lucrare bună.
Vase reparate
Când a intrat Isus în casa lui Petru, a văzut-o pe soacra acestuia zăcând la pat și având febră. El i-a atins mâna și febra a lăsat-o. Și ea s-a ridicat și a început să-I slujească.
Biblia, Matei 8: 14, 15
Așa cum am văzut și în cazul leprosului, prin vindecări, Isus a restaurat viețile oamenilor oferindu-le din nou privilegiul de a participa la închinare împreună cu comunitatea lui Dumnezeu și privilegiul de a le sluji semenilor.
Leprosul a fost curățit de lepră și astfel a putut să se întoarcă în comunitatea sa și să se închine la templu, lucru care i-a fost interzis în perioada în care a fost bolnav. Mai mult, Isus i-a încredințat o slujbă după ce l-a vindecat, aceea de a aduce o mărturie despre ceea ce a făcut Dumnezeu în viața lui.
După ce a fost vindecată de febră, soacra lui Petru s-a ridicat și a început să Îi slujească lui Isus. Nu ni se spune cum a slujit dar putem să ne imaginăm fără să greșim prea mult că i-a pregătit o mâncare așa cum obișnuiau să facă femeile din orientul mijlociu când primeau în casa lor oaspeți.
Restaurare înaintea slujirii
Când s-a lăsat seara, i-au adus la El pe mulți demonizați, iar El a alungat duhurile prin cuvântul Lui și i-a vindecat pe toți cei care aveau boli, ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul Isaia, care zice:
El a luat neputințele noastre
și a purtat bolile noastre.
Biblia, Matei 8: 16, 17
Înainte de a sluji prin mărturia despre lucrările minunate ale lui Dumnezeu în viața sa, leprosul a trebuit să fie curățit.
Înainte de a-I sluji lui Isus, soacra lui Petru a trebui să fie vindecată.
Evanghelistul Luca ne oferă un detaliu care întregește tabloul vindecării ei. El ne spune că Isus s-a aplecat asupra ei și a mustrat febra ceea ce indică faptul că boala nu avea cauze naturale ci era o hărțuire demonică.
Era o diferență în felul în care Isus se raporta la boli și la hărțuiri sau posesiuni demonice. Bolile le vindeca, pe demoni îi mustra.
Duhurile necurate sunt prezente în lumea căzută în care trăim. Nu este de mirare că ele vor încerca să ni se opună, să încerce să ne pună piedici și chiar să ne hărțuiască mai ales când vrem să Îl onorăm pe Dumnezeu prin viețile noastre. (În paranteză spun, eu nu cred că cei ce au fost născuți din nou din Dumnezeu și Îl au pe Duhul Sfânt în ei pot fi sub puterea celui rău, adică demonizați. Întunericul nu poate locui cu lumina.)
Să ne aducem aminte de omul neprihănit Iov, care a trecut prin mari suferințe provocate de satan. Pe lângă faptul că a pierdut tot ce avea, Iov a fost lovit de satan cu bube dureroase pe tot corpul, lucru îngăduit de Dumnezeu, pentru a demonstra înaintea întregii lumi spirituale că integritatea și credința lui Iov nu se datora binecuvântărilor pe care le-a primit din partea Lui.
Sau să ne aducem aminte de apostolul Pavel care a învățat să trăiască cu o suferință trupească provocată de un mesager al lui satan, lucru îngăduit de Dumnezeu să îl țină pe apostol smerit și dependent de harul divin.
Nu v-a cuprins nicio ispită care să fie peste puterea omenească. Dar credincios este Dumnezeu, Care nu va îngădui să fiți ispitiți peste puterile voastre, ci odată cu ispita a pregătit și o cale de ieșire, ca s-o puteți răbda.
Biblia, 1 Corinteni 10:13
Deși Dumnezeu îngăduie încercărilor și ispitelor să vină în viața credincioșilor, ele nu sunt la fel pentru toți. El ține cont de nivelul nostru de maturitate spirituală, adică de capacitatea noastră de a îndura încercarea. În plus, noi nu suntem singuri în ispită, Domnul ne-a pregătit o scăpare din ea de fiecare dată.
Isus i-a învățat pe credincioși să I se roage Tatălui din ceruri pentru izbăvire zilnică din ghearele nemiloase ale celui rău. Totodată, Duhul Sfânt, prin apostolul Pavel ne învață cum să rămânem în picioare în lupta spirituală în care suntem angajați și care se desfășoare tot timpul.
În concluzie,
Scopul pentru care am fost creați este acela de a-L sluji pe Dumnezeu și pe semenii noștri. Numai atunci când vom ajunge să înfăptuim acest scop vom fi cu adevărat fericiți și împliniți aici, pe pământ, chiar și în mijlocul unei lumi aflate în cădere liberă.
Ca să putem să împlinim scopul pentru care am fost creați a fost nevoie ca Isus să vină să ia asupra Lui neputințele noastre, bolile noastre, păcatele noastre.
El e singurul care poate să ne restaureze viețile, să le purifice și să ne împuternicească prin Duhul Sfânt să trăim plini de bucurie pentru slava lui Dumnezeu.