Undeva in coltul meu

Am vrut sa scriu despre starea romantica care te cuprinde fara voia ta daca te uiti la prea multe filme ca cel cu Pierce Brosnan si Julianne Moore , Legile atractiei. Am vrut sa scriu despre coltisorul meu – desi urasc ideea de a ramane undeva pentru prea mult timp. Mda, puteti sa comentati si sa spuneti ca seamana a inconstanta – prefer sa spun ca urasc rutina. Am vrut sa va descriu coltisorul meu. Asta de acum. Sa va spun ca imi place de el. Ca e cald si bine. Ca daca privesc afara pe fereastra vad sau zapada multa si alba sau pomi si copaci si verdeata multa si verde – depinde de anontimp. Am vrut sa va spun ce frumos canta Lionel Richie Deep River Woman. Am vrut sa va spun ca viitorul, arata de-a dreptul luminos. Am vrut sa va spun ca-mi merge bine. 

Pana am aflat, acum cateva minute, ca au mai ramas 12 zile pana cand, prietenul meu cel mai bun – desi ne vedem muuult mai rar si povestim muuult mai putin, il consider in continuare prietenul meu cel mai bun, va pleca intr-un alt colt de lume, foarte departe de coltul meu. … cele trei puncte reprezinta mai bine de 10 minute de stat in tacere in fata tastaturii incercand sa pricep ce simt de fapt cu privire la toata treaba asta – inca nu m-am dumirit. Ce stiu sigur e ca o sa-mi fie dor de el. Si ce mai stiu sigur e ca virgula coltisoarele sunt pentru oamenii singuri. Sunt prea multe zapezi de vazut si prea multe frunze de padure de mirosit ca sa ma rezum la cele ce se vad pe fereastra coltisorului meu. Si mai stiu ca am schimbat de pe Lionel Richie pe Bomfunk Mc’s. Freestyler!

— Santiago