România se revoltă. Sau?

De cincisprezece zile, de cum mă trezesc, deschid repede telefonul și, parcă dintr-un automatism caut știri despre ce se întâmplă în țară.
Am rămas plăcut impresionat de mobilizarea pe care am văzut-o la conaționalii mei și mi-ar fi plăcut să fi putut participa și eu la protestele împotriva infamei “Ordonanțe 13”. Dragi protestatari, aveți tot respectul și considerația mea. Jos pălăria.
Am locuit în România de când m-am născut, până în anul 2012, când am emigrat în America. Am fost adolescent la revoluție, am trăit cu emoție toate alegerile de atunci și până la plecare și m-am tot chinuit să înțeleg de ce votează românii, așa cum votează. Degeaba. N-am înțeles deloc, cum un partid ca și PSD, poate să acumuleze atâtea voturi, după ce istorie are acest partid, și după câți penali poate să aibă în sânul lui. Poate nu sunt alternative… poate da, poate nu.
De unde vin, totuși, politicienii români? Din România, bineînțeles! Marea masă a noastră, a românilor, îi alegem an de an, și culmea, după ce vedem rezultatul alegerilor, ne mirăm de ce vedem. E un fel de comedie tragică.
Oare acești oameni, chiar reprezintă poporul român? Mă tem că da. Dacă te uiți la cine e în stradă, la protest, și la cine stă acasă la căldurică, nu te miri că suntem unde suntem. De ce nu iese toată țara în stradă? Simplu… pentru că nu văd problema. De fapt, la mulți nu le pasă cine fură țara, atâta timp cât au și eu, acolo, o parte din tot furtul ăla. Și de ce să nu fie grațiați ăia mari? Că deh, e plină țara de pungași de doi lei care numai bine, or să scape basma curată cu grațierea minunată. Și hai să vorbim pe șleau, românii au moralitatea lor relativă, chiar dacă se cred mai sfinți decât alte popoare. Nu există probleme cu minciunea, invidia, curvia, furtul, retrocedările, defrișările, etc? Ba da. Din plin. Și la nivel mic e plin de oameni ca Dragnea și fârtații lui. Doar că, e la nivel mic. Lumea crede că nu contează.
Dar tocmai, că aici contează cel mai mult. La nivel mic. Și cred, sincer, că singura scăpare a românilor e întoarcerea la valorile Creștine – ortodoxe, neoprotestante și catolice. Eu cred că doar Dumnezeu mai poate face ceva în România. Și nu începând de sus, ci de jos. De la fiecare în parte. Aștept ziua în care, să se facă demonstrații la fel de mari, pro familie, pro viață și pro moralitate. Dar nu luat doar părțile care convin – dacă e atentat la justiție, ieși în stradă. Dacă cineva vrea să te fure de la București, ieși în stradă. Dar dacă cineva vrea să legifereze sodomia? Mai ieși în stradă? Dar pentru a proteja viața celor nenăscuți?
Am început să mă rog lui Dumnezeu pentru țara mea de baștină două lucruri. Primul, să-i ajute Dumnezeu pe cei care merg la proteste și să nu fie degeaba efortul lor. Al doilea, să-i trezească Dumnezeu pe creștinii din România – la viață din belșug și la evanghelizare.
Doamne ajută!