După o scurtă trecere în revistă a relatărilor celor patru evangheliști despre prima minune a lui Isus, observ în primul rând că doar doi dintre ei — Marcu și Luca — consemnează aceeași minune, în timp ce Matei și Ioan, inspirați și ei de Duhul Sfânt, ne povestesc despre două minuni complet diferite.
Tema curăției
La o privire mai atentă, însă, observ că există o temă comună care se regăsește în toate cele patru relatări: tema curăției.
Matei ne vorbește despre curățirea leprosului. Nu e vorba doar de o vindecare miraculoasă a unei boli incurabile ci, mai presus de toate, este vorba despre o curățire.
Marcu și Luca ne vorbesc despre eliberarea/curățirea unui om locuit de duhuri necurate care au preluat controlul vieții acestui om.
Ioan ne relatează minunea făcută de Isus la nunta din Cana unde a preschimbat apa pentru curățirea ceremonială în vin. Vinul e un simbol al sângelui Său care ne spală de păcate.
Cu alte cuvinte toate cele patru minuni ne vorbesc despre curățenia pe care Isus a venit să o facă în viețile celor care se încred în El.
Este semnificativ faptul că prima minune a lui Isus în toate cele patru evanghelii are de-a face cu restaurarea vieții oamenilor și drept urmare, a capacității lor de a alege neprihănirea lui Isus.
Să ne aducem aminte că înainte să practicăm neprihănirea lăuntrică despre care ne învață Isus în Legea Sa e nevoie să fim făcuți neprihăniți.
Sau altfel spus, ca să fim acceptați în Împărăția spirituală a lui Dumnezeu ca și cetățeni legitimi ai Împărăției, neprihănirea noastră trebuie să o întreacă pe cea fabricată de oameni prin regulile lor (tradiția). - Matei 5:20
Curățirea de păcate este făcută de Isus Hristos, deci nu se poate face prin tot felul de ritualuri, băi ceremoniale sau botezuri.
Cei ce primesc prin credință purificarea de păcate făcută de Isus sunt făcuți curați, sunt primiți în Împărăție, li se dă dreptul de a deveni copii ai lui Dumnezeu, intră pe poarta cea îngustă pe calea strâmtă care duce la viață.
Începutul Împărăției lui Dumnezeu pe pământ
Când a coborât Isus de pe munte, L-au urmat mari mulțimi de oameni. Și iată că un lepros s-a apropiat și I s-a închinat, zicând:
‒ Doamne, dacă vrei, poți să mă curățești!
Biblia, Matei 8:1, 2
Vorbind metaforic, Isus a afirmat despre Sine că este Păstorul cel bun care a venit să Își adune oile într-o singură turmă. (Ioan 10:14,15) Oile din turma lui Isus Îl cunosc într-un mod personal, intim, Îi cunosc glasul și nu merg după oameni străini de Dumnezeu ci Îl urmează doar pe El mereu, cu loialitate. (Ioan 10:27)
Isus știa că majoritatea oamenilor din mulțimile care Îl urmau erau ca niște oi fără păstor. (Matei 9:36) El nu era Păstorul lor. Nu că nu ar fi vrut să fie dar nu era acceptat în felul acesta de ei.
Mulți oameni erau atrași și fascinați de învățătura lui Isus, de persoana Lui aparte și de minunile pe care le făcea, dar asta nu a însemnat că automat ei Îi erau devotați lui Isus, nici că erau convinși de faptul că El este Regele venit să instaureze Împărăția lui Dumnezeu pe pământ. De fapt, Duhul Sfânt ne dezvăluie prin Cuvânt faptul că deși Isus a venit la ai Săi, adică la poporul ales de Dumnezeu, ai Săi nu L-au primit. (Ioan 1:11)
Totuși printre cei care Îl urmau pe Isus erau și oameni care credeau că El este Regele promis de Dumnezeu, Hristosul/Mesia. (Ioan 1:49) Aceștia erau ucenicii, oamenii aleși de Isus pentru a învăța de la El cum se face lucrarea de răspândire a Împărăției în toată lumea.
Totodată printre cei ce se încredeau în Isus erau oamenii care veneau la El pentru a primi vindecare sau eliberare pentru ei înșiși sau pentru prietenii lor.
Printre cei care au crezut în Isus a fost leprosul care L-a întâmpinat pe Domnul când Acesta a coborât de pe munte.
Vedem în comportamentul și cuvintele leprosului credința sa. El se închină înaintea lui Isus, așa cum ar face-o un supus înaintea regelui său și Îl numește „kyrios”, Doamne. Titlul nu este doar o formulă de politețe ci e o aluzie la acea Autoritate supremă de Sus care poate să curățească lepra.
‒ Doamne, dacă vrei, poți să mă curățești!
Ceea ce e remarcabil în atitudinea leprosului este umilința lui evidentă nu doar în postura sa înaintea lui Isus ci și în supunerea față de voia lui Isus. El recunoaște că deși Domnul poate să îl curățească de lepră, e posibil să nu vrea să o facă și e pregătit să accepte voia lui Isus oricare ar fi ea.
Metafora leprei
Mesajul curățirii leprosului ni se adresează fiecăruia dintre noi, e o lecție vizuală despre urâțenia păcatului și puterea lui de a ne distruge viața, dar și o lecție despre curățire și speranță.
Lepra este o infecție cronică în organism care la început nu se vede ci acționează insidios, având o perioadă medie de incubație de aproximativ 5 ani. După perioada de incubație, apar simptomele: vătămarea sistemului nervos, respirator, afecțiuni ale pielii și ale ochilor. Daunele din sistemului nervos duc la dispariția senzației de durere, ceea ce poate avea ca urmare pierderea unor porțiuni ale membrelor corpului și apariția unor malformații din pricina rănilor pe care victimele și le provoacă fără să simtă nimic sau din pricina unor leziuni repetate.
În timpul lui Isus, oamenii care sufereau de lepră, erau izolați de societate deoarece boala este contagioasă și în acea vreme era incurabilă. Dacă întâlneau oameni sănătoși, leproșii trebuiau să păstreze o distanță de aproximativ 2 metri de ei și să le comunice că sunt „necurați”.
La fel ca lepra, păcatul este o infecție spirituală contagioasă pe care o preluăm uneori fără să vrem și fără să ne dăm seama din lumea căzută în păcat în care ne ducem viața. În plus, ne naștem cu o vulnerabilitate sporită față de păcat, ceea ce ne face să ne îmbolnăvim foarte ușor de această „boală”.
Dacă nu este tratată imediat, boala păcatului avansează și acționează insidios. Când devine evident, păcatul netratat ne face „necurați” și ne izolează de comunitatea lui Dumnezeu. În cele din urmă devenim insensibili la rănile pe care ni le provocăm singuri atunci când păcătuim, ca în final boala să ne distrugă complet.
Noi nu putem să ne tratăm singuri de păcat, ci avem nevoie de Isus care e singurul care deține leacul vindecător. Dacă Îl rugăm, El ne curăță de păcate și ne restaurează viețile, făcând posibilă viața împreună cu Dumnezeu, în comunitatea Sa.
De fapt, leprosul care l-a rugat pe Isus să îl curățească îi reprezintă pe toți cei care sunt infectați de acele păcate lăuntrice despre care Domnul ne-a învățat pe munte dar care vin la El să fie curățiți.
Nu trebuie să așteptăm până când păcatul ne deformează atât de rău încât cei din jurul nostru nu mai pot să ne sufere în preajma lor.
Putem veni la Isus chiar acum. Mai puternică decât infecția păcatului este puritatea Lui molipsitoare.
Puritatea molipsitoare a lui Isus
Isus a întins mâna, l-a atins și a zis:
‒ Da, vreau. Fii curățit!
Și imediat lepra lui a fost curățită.
Isus i-a zis:
‒ Vezi să nu spui nimănui, ci du-te, arată-te preotului și adu darul pe care l-a poruncit Moise, ca mărturie pentru ei.
Pentru că lepra este o boală contagioasă, iar oamenii sănătoși se fereau să îi atingă pe leproși de teamă să nu fie și ei infectați, atingerea lui Isus a fost un act de tandrețe extraordinar la care leprosul, obișnuit să fie respins de oameni și ținut la distanță, nu se aștepta.
Gestul ne vorbește despre dragostea și compasiunea lui Isus pentru toți oamenii care apelează la El, indiferent de cât de disperată ar fi situația lor.
Isus i-a zis:
‒ Vezi să nu spui nimănui, ci du-te, arată-te preotului și adu darul pe care l-a poruncit Moise, ca mărturie pentru ei.
În Biblie, în cartea Leviticul 14: 1-32, sunt instrucțiunile cu privire la jertfa pe care Dumnezeu a poruncit-o pentru cei cu boli de piele (inclusiv lepră) în ziua curățirii lor.
Mărturia leprosului înaintea preotului care i-a pus diagnosticul de lepră a fost că Isus l-a vindecat de boala incurabilă pe care o suferise, iar acum era gata să se întoarcă în comunitatea lui Dumnezeu și să se închine la Templu.
Jertfa pe care trebuia să o aducă cel curățit era o imagine simbolică, o mărturie, care indică sacrificiul lui Isus, singurul care poate să ne scape de lepra păcatului.
Pasărea vie înmuiată în sângele păsării înjunghiate împreună cu lemnul de cedru, firul roșu și isopul îl reprezintă pe cel care a fost spălat și eliberat de păcate prin sângele jertfei. Lemnul de cedru ne duce cu gândul la crucea lui Isus, firul roșu e o reprezentare a sângelui Său care a curs acolo iar isopul este un alt element prezent la crucificare și în alte ritualuri de purificare poruncite lui Moise.
Isus și-a început lucrarea de vindecare curățind de lepră un om care s-a încrezut în El.
Orice om care vine la Isus să fie vindecat de boala păcatului este curățit și făcut neprihănit prin jertfa Lui pentru a trăi o viață necurmată împreună cu Dumnezeu, în familia Sa.