Neprihănirea necesară în Împărăție

Evanghelia după Matei

Dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor și a fariseilor, cu niciun chip nu veți intra în Împărăția cerurilor. - Isus Hristos (Biblia, Matei 5:20)

Împărăția lui Dumnezeu devine vizibilă în lumea noastră datorită copiilor lui Dumnezeu. Viața lor curată încetinește ruina lumii căzute în păcat iar faptele lor bune îi fac pe oameni să își îndrepte cu recunoștință ochii spre Tatăl ceresc. Copiii lui Dumnezeu sunt sarea și lumina pământului.

Isus se adresează lor în predica de pe munte și în continuare îi învață ce este o viață curată și care sunt acele fapte bune care vor aduce slavă lui Dumnezeu.

Scripturile ne învață ce e o viață curată

Putem știi ce este o viață curată din revelația scrisă a lui Dumnezeu, din Scripturi. Isus a venit să împlinească Legea și Proorocii și a făcut-o în mod desăvârșit. A trăit o viață curată, fără păcat, iar lucrările Lui i-au făcut pe cei ce au beneficiat de ele să Îi dea slavă lui Dumnezeu.

Să nu credeți că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc. Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu vor trece cerul și pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile.

Biblia, Matei capitolul 5, versetele 17, 18

El este Dumnezeu de aceea a putut să se ridice la standardele foarte înalte de puritate morală ale lui Dumnezeu formulate în Legea Lui și propovăduite de proorocii Lui. Autoritatea lui Isus în învățătura pe care o dădea venea și din faptul că El nu doar îi învăța pe ceilalți ce să facă ci El însuși făcea în mod desăvârșit tot ce îi învăța pe ceilalți.

Tradiția religioasă nu ne face neprihăniți

La acea oră învățătorii cei mai proeminenți ai poporului Israel erau fariseii, o grupare religioasă care propovăduiau ca standard de perfecțiune morală tradiția fariseică, o doctrină ce conținea explicația Legii lui Dumnezeu dată de rabinii din această grupare. Ei ridicau tradiția lor la același rang cu Legea divină.

Vă spun că, dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor și a fariseilor, cu niciun chip nu veți intra în Împărăția cerurilor.

Biblia, Matei capitolul 5, versetul 20

Fariseii erau extrem de preocupați de purificarea ceremonială, de ritualuri, pe scurt: de o neprihănire exterioară, de fațadă. Ei erau o versiune falsă a sării și luminii (fake news 😀). La suprafață arătau ca și cum ar fi sare și lumină dar de fapt nu erau.

Deși se străduiau să fie neprihăniți prin numeroasele ritualuri și ceremonii de purificare pe care le făceau, neprihănirea lor nu era suficient de bună pentru a fi acceptați în Împărăție.

Isus ne face neprihăniți

Adevărul e că nici unul din noi nu avem vreo șansă să fim acceptați în Împărăție pentru că nu avem în noi neprihănirea care ne poate da acces acolo.

De aceea a trebuit să vină Isus. El a trăit conform tuturor standardelor lui Dumnezeu, a împlinit Legea și Proorocii pe deplin, în mod desăvârșit. Singura neprihănire destul de bună pentru a intra în Împărăție este neprihănirea lui Isus. El dă în dar neprihănirea Sa tuturor care cred în El.

Dar acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, fără lege – despre ea mărturisesc Legea și Prorocii – și anume neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credința în Isus Hristos, pentru toți și peste toți cei ce cred în El. Nu este nicio deosebire. Căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu. Și sunt socotiți neprihăniți, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus.

Biblia, Romani capitolul 3 versetele 21-24

Fariseii credeau că ei sunt deja neprihăniți urmând regulile tradiției lor, că nu au nevoie de o altă neprihănire. Realitatea era că tradiția lor nu îi făcea neprihăniți sau suficienți de buni pentru a fi acceptați în Împărăție.

Isus a venit să aducă neprihănirea Sa tuturor care cred că au nevoie de ea și o primesc cu recunoștință de la El, prin credință. Doar neprihănirea lui Isus ne dă acces în Împărăția lui Dumnezeu, nimic altceva.

Învățarea neprihănirii adevărate în Împărăție

Fariseii îi învățau pe oameni o neprihănire falsă, nefolositoare în Împărăția lui Dumnezeu. Din consemnările evangheliștilor aflăm că Isus i-a certat în mod public numindu-i povățuitori orbi care închid accesul oamenilor la Împărăție.

Vai de voi, cărturari și farisei fățarnici! Pentru că voi închideți oamenilor Împărăția cerurilor: nici voi nu intrați în ea, și nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsați să intre.

Povățuitori orbi, care strecurați țânțarul și înghițiți cămila!

Biblia, Matei capitolul 23, versetele 13 și 24

Deoarece erau povățuitori orbi, lipsiți de lumina Duhului Sfânt, ei duceau în rătăcire pe oamenii simpli care îi respectau și îi priveau cu admirație. Isus a fost foarte sever cu ei și pentru asta Și-a atras ura lor.

Cât a fost pe pământ, Isus a fost Învățătorul ucenicilor și al mulțimilor de oameni care Îl urmau peste tot. Învățătura Lui despre neprihănire a fost consemnată de martorii Lui oculari de primă mână, de ucenicii Lui și astfel ucenicii de azi pot să o acceseze.

Isus este singura autoritate în materie de neprihănire. Nici o altă învățătură nu are autoritatea pe care o au Scripturile care cuprinde învățătura lui Isus. Tradiția fariseică și nici o altă tradiție religioasă după ea nu are autoritatea divină pe care o au Scripturile. Isus a vrut ca ucenicii Săi de atunci și ucenicii Lui din vremea de azi să înțeleagă foarte bine acest lucru.

Oricine va strica una din cele mai mici din aceste porunci și va învăța pe oameni așa va fi chemat cel mai mic în Împărăția cerurilor; dar oricine le va păzi și va învăța pe alții să le păzească va fi chemat mare în Împărăția cerurilor.

Biblia, Matei capitolul 5, versetul 19

Așadar, poruncile lui Dumnezeu nu poruncile omenești date de tradiție contează în Împărăție, învățătura lui Isus și a ucenicilor Lui după El se concentrează pe poruncile lui Dumnezeu, nu pe altceva.

Ucenicii lui Isus învață de la Isus cum să trăiască și dau mai departe această învățătură prețioasă a Împărăției ca ghid autorizat de Dumnezeu de viețuire în lume.

În concluzie,

Ucenicii urmau să învețe care sunt standardele lui Dumnezeu pentru o viață curată. Totodată urmau să învețe că deși unii au încercat prin eforturi mari de a se ridica la standardele divine, nu au reușit.

Un singur Om a trăit la înălțimea standardelor înalte ale lui Dumnezeu, iar acel Om este Isus care a venit să ne dea în dar neprihănirea Sa pentru a putea fi parte din Împărăția Sa.

În plus, Isus ne arată că învățătura Scripturilor, revelația scrisă a lui Dumnezeu este necesară pentru a cunoaște standardele morale ale Împărăției și sunt singura autoritate în această privință.

Tradiția, acel set de reguli omenești stabilite de religie e nefolositoare în Împărăție pentru că nu ne ajută deloc să dobândim neprihănirea cerută de Dumnezeu care ne dă acces în Împărăție.

Singurul care poate să ne dea neprihănirea adevărată prin care să putem intra în viața cu Dumnezeu este Isus deoarece neprihănirea Lui e singura care împlinește în mod desăvârșit Legea lui Dumnezeu.

Ucenicii urmau să învețe de la Isus ce este o viață neprihănită în Împărăție ca apoi la rândul lor să dea mai departe învățătura aceasta tuturor oamenilor care vor intra în Împărăție.