Isus le-a zis: „Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni.” Îndată, ei au lăsat mrejele și au mers după El. (Biblia, Matei 4, versetele 19, 20)
Obiectivul principal al misiunii lui Isus pe pământ a fost salvarea oamenilor și aducerea lor în Împărăția lui Dumnezeu. Pentru asta, la timpul desemnat de Tatăl, Isus a părăsit Nazaretul, locul familiar în care a crescut și S-a maturizat, și-a părăsit ocupația de tâmplar, a plecat din mijlocul familiei apropiate, din comunitatea cu care a copilărit, a lăsat în urmă oamenii pe care îi cunoștea, cu care avea o istorie comună, pentru a cutreiera Israelul în căutarea oamenilor care vor face parte din Împărăție.
Avea să se întoarcă și în Nazaret la un moment dat pe parcursul lucrării Lui publice, pentru a căuta și acolo oameni pentru Împărăție, dar după cum spunea El despre profeții care se întorc în patria lor, nu a fost bine primit și apreciat acolo. Isus, însă, nu S-a lăsat descurajat de lipsa de credință a unora ci a perseverat până la capăt în ducerea la îndeplinire a misiunii Lui.
Chemarea pescarilor
Poate că asta a apreciat Isus la pescarii de meserie de pe Marea Galileii, unde și-a început misiunea și de unde i-a chemat pe primii Săi ucenici: acea încăpățânare și perseverență pe care trebuiau să le aibă în această muncă de prindere a peștilor.
Pescarii profesioniști nu își permit să se lase pradă descurajării atunci când eforturile lor nu sunt răsplătite imediat ci trebuie mereu să fie în alertă, să aibă răbdare, să mai încerce încă o dată și încă o dată până vor reuși. Viața lor și a familiilor lor depind de perseverența și îndârjirea lor.
Pe când trecea pe lângă Marea Galileii, Isus a văzut doi frați: pe Simon, zis Petru, și pe fratele său Andrei, care aruncau o mreajă în mare; căci erau pescari. El le-a zis: „Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni.” Îndată, ei au lăsat mrejele și au mers după El.
De acolo a mers mai departe și a văzut pe alți doi frați: pe Iacov, fiul lui Zebedei, și pe Ioan, fratele lui, care erau într-o corabie cu tatăl lor, Zebedei, și își cârpeau mrejele. El i-a chemat. Și îndată, ei au lăsat corabia și pe tatăl lor și au mers după El.
Biblia, Matei capitolul 4, versetele 18-22
Pentru a-L urma pe Isus, Domnul le cerea pescarilor să renunțe la pescuitul de pești ca să pescuiască oameni în loc. Isus îi chema să renunțe la pește, acel lucru râvnit de pescari, cu tot ce însemna el: o hrană, un venit, sau pur și simplu satisfacția pe care o resimțeau atunci când împinși până la limita puterilor, eforturile le erau răsplătite cu succes. În schimbul peștilor, eforturile pescarilor urmau să se concentreze pe ceva mult mai prețios, ceva ce avea potențialul de a deveni recompense veșnice: oamenii.
Răspunsul pescarilor la chemarea lui Isus a fost unul prompt. Așa cum Isus a lăsat totul pentru a se dedica în întregime acestei chemări, la fel au făcut pescarii. Au lăsat deoparte pescuit, părinți, mreje, corăbii, afacere și au mers după Isus. Poate că nu înțelegeau ei, la acea vreme, ce însemna chemarea lui Isus, dar cu siguranță Persoana Celui care i-a chemat a fost irezistibilă pentru ei, mai puternică decât orice altceva în viața lor, în acel moment.
Cum se face meseria de pescar de oameni
Isus străbătea toată Galileea, învățând pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăției și tămăduind orice boală și orice neputință care erau în norod. I s-a dus vestea în toată Siria; și aduceau la El pe toți cei ce sufereau de felurite boli și chinuri: pe cei îndrăciți, pe cei lunatici și pe cei slăbănogi, și El îi vindeca.
Biblia, Matei capitolul 4, versetele 23, 24
În linii mari, sunt două grupuri de oameni cu care Isus a interacționat pe parcursul lucrării Sale: ucenicii și toți ceilalți oameni. Ucenicii au fost oamenii care Îl însoțeau pe Domnul peste tot, ei erau anturajul Mântuitorului, prietenii Lui dar și elevii Lui care învățau cum se face meseria de pescar de oameni de la Maestrul pescuitului de oameni.
Nu doar că ucenicii ascultau și asimilau la fel cu toți ceilalți învățătura și instrucția pe care o dădea Isus despre Împărăție, ci, pe de altă parte, ei învățau cum se face lucrarea de pescuire a oamenilor pentru Împărăție.
Pentru a aduce oameni în Împărăție, Isus învăța, predica și vindeca. Ordinea activităților în munca de pescar de oameni e importantă.
Învățătura din sinagogi erau lecții sau explicații mai extinse la o audiență restrânsă iar predica având un mesaj mai scurt, era o proclamare oferită unei audiențe mai largi. Învățăturile și predicile lui Isus erau publice în mare parte, dar și private, exclusiv pentru ucenici. Lor le-a explicat Isus mai pe larg înțelesul diverselor pilde, pentru că ei, cei care au lăsat totul pentru a învăța de la Domnul, erau interesați să înțeleagă în profunzime Împărăția. Ei, martorii oculari și prietenii lui Isus, urmau să consemneze învățătura și viața Mântuitorului și apoi să o ducă din Israel mai departe, până la marginile pământului.
În ce privește vindecările, să ne gândim la închinarea la Templu în acea vreme. Mulți care aveau probleme de sănătate în Israel erau considerați de conducătorii religioși ca fiind necurați din punct de vedere ceremonial și astfel, le era interzisă participarea la închinarea la Templu. Cu siguranță, Isus a vrut să îi tămăduiască pe toți bolnavii care veneau la El ca să ceară vindecare, pentru a restaura închinarea la Dumnezeu în viața lor, pentru a-i ajuta să se încreadă în El care era Salvatorul trimis de Dumnezeu să îi aducă în Împărăția Sa.
După El au mers multe noroade din Galileea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudeea și de dincolo de Iordan.
Biblia, Matei capitolul 4, versetul 25
Isus nu a vindecat doar evrei ci și pe străinii care veneau la El din Siria, Decapole și celelalte teritorii străine din jurul Galileii. Isus nu a fost doar Salvatorul lui Israel ci al întregii lumi. Asemeni unui pescar care își aruncă mreaja prinzând toți peștii capturați în ea, El nu a făcut discriminări între oameni. Toți care și-au pus încrederea în El, toți care au venit la El au primit vindecare, lumină, speranță.
Așadar, obiectivul lui Isus este să aducă oameni în Împărăția Sa, El este Maestrul pescarilor de oameni și ne învață și pe noi azi cum se face meseria aceasta în Împărăție. Un pescar de oameni prețuiește oamenii mai mult decât orice alt lucru pământesc și e gata la orice oră, cu perseverență, cu încăpățânare, cu răbdare să îi aducă în Împărăție pe acei oameni care își doresc acest lucru. Aceasta e menirea lui supremă cât timp se află pe pământ.
Isus nu a chemat toți pescarii de pești să devină pescari de oameni, mulți au rămas la meseria lor, în afacerea lor, dar principiul e același pentru toți cei ce și-au pus încrederea în El.
Cea mai de preț și cea mai râvnită valoare în care copiii lui Dumnezeu sunt chemați să își investească viețile aici pe pământ nu sunt bunurile pământești, nu sunt bogățiile lumii acesteia ci oamenii. Nu doar anumiți oameni, ci toți oamenii, fără discriminări.
Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.
Biblia, Ioan capitolul 3, versetul 16