Mărturii din lumea celor care nu cuvântă

Evanghelia după Matei

Atenția împărțită între avuțiile de pe pământ și cele spirituale duce la o inimă împărțită care duce la stres. Adevărul e că nu e greu, după cum merge lumea în ziua de azi, să ne imaginăm tot felul de scenarii catastrofale în care lipsurile abundă și în care bineînțeles că am vrea să facem ceva pentru a le preveni.

Mai mult, privind în jur la felul în care lumea face față la asemenea pericole (fie ele imaginare) suntem inspirați să facem o pauză de la urmărirea avuțiilor cerești pentru a ne dedica în întregime celor pământești.

Ironia rezidă în faptul că adevărata valoare aparține comorilor spirituale, invizibile simțurilor, în timp ce avuțiile materiale — deși palpabile — rămân pentru mulți doar un miraj ce ne adâncește în rătăcire.

Uitați-vă la păsări

În această dilemă a comorilor, Isus ne invită la o plimbare în natură, în lumea celor care nu cuvântă dar care ne “vorbește” despre purtarea de grijă a Creatorului pentru copiii Lui. Este o invitație la odihnă și relaxare în mijlocul unei lumi angajate într-o cursă nebună după avuții materiale.

Uitați-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră și nici nu strâng nimic în grânare, și totuși Tatăl vostru cel ceresc le hrănește. Oare nu sunteți voi cu mult mai de preț decât ele? Și apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălțimea lui?

Biblia, Matei 6:26, 27

Bineînțeles, oamenii cărora li se adresa Isus erau majoritatea angajați în activități care aveau loc afară, în natură, pe câmp sau pe mare. Dar până și aceștia puteau deveni atât de absorbiți de ceea ce făceau ei încât să uite să privească în jur la ce a făcut Dumnezeu.

Nu vreau să sugerez că Isus ne poruncește să ne dedicăm activității de birdwatching (observarea păsărilor) haha, deși este documentat în studii din domeniul psihologiei (Environmental Psychology) faptul că această activitate are potențialul de a calma anxietatea pentru o vreme.

Isus le poruncește credincioșilor să învețe cum este Tatăl lor observând natura pe care a creat-o. Fiecare creatură poartă ceva din ingeniozitatea, frumusețea, puterea Creatorului ei. Fiecare lucru creat este o lecție despre Tatăl ceresc.

Deși afectată de păcat, creația încă ne poate învața multe lucruri despre Autorul ei. E cunoașterea Tatălui cea care aduce copiilor Lui acea pace supranaturală de durată și încrederea în iubirea Lui nestrămutată.

Cerurile spun slava lui Dumnezeu,

și întinderea lor vestește lucrarea mâinilor Lui.

Biblia, Psalmul 19:1

Ce ne spun cerurile? Cerurile imense în întinderea lor ne spun despre cât de mare este Creatorul lor, infinit în înțelepciune și putere. Mulțimea stelelor împrăștiate pe întinderea cerului ne spune ceva despre bogăția și generozitatea Lui. Lumina și căldura din raza soarelui ne spun despre bunătatea și bucuria Lui.

Ce ne spun păsările cerului? Uitându-ne la păsările cerului observăm că sunt mereu în acțiune. Ele nu seamănă, nici nu seceră, dar nici nu stau locului ci caută și găsesc ceea ce au nevoie pentru a trăi.

Domnul le pune la dispoziție acele resurse și ele au învățat unde și cum să le caute. Deși nu acumulează avuții materiale, nu duc lipsă de nimic. Unele dintre ele migrează spre locuri în care resursele de care au nevoie sunt din abundență ca apoi să se reîntoarcă pentru o vreme înapoi în locuri natale.

Păsările, ne arată Isus, ne învață ceva aparte despre providența și purtarea de grijă a lui Dumnezeu pentru copiii Lui. Ele ne învață să fim în alertă pentru a lua în primire oportunitățile pe care Dumnezeu ni le pune la dispoziție și să acționăm când ele ne sunt oferite.

Oare nu sunteți voi cu mult mai de preț decât ele?

În ierarhia creaturilor, omul este deasupra regnului animal și a fost creat să domnească „peste peștii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul și peste toate târâtoarele care se mișcă pe pământ.” De la începutul creației, omul, purtător al chipului lui Dumnezeu, e mult mai valoros decât orice creatură pământească a lui Dumnezeu, iar statutul de om e elevat deasupra statutului oricărei alte creaturi.

Dar mai înalt decât statutul de om este statutul de copil de Dumnezeu pe care oricine care crede în Isus îl poate primi. Printre oameni, copiii lui Dumnezeu sunt cei mai valoroși în ochii Lui, având pentru ei o grijă specială.

Și apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălțimea lui?

În lume, oamenii conferă un statut elevat bogaților, așadar, cu cât cineva e mai bogat, cu atât statura (statutul) lor e mai înaltă în ochii lumii. Dar în lumea spirituală, oricine crede în Isus primește statutul elevat de copil de Dumnezeu și cetățean al Împărăției lui Dumnezeu iar avuțiile materiale nu adaugă nimic la acest statut.

Cei ce vor să se îmbogățească, dimpotrivă, cad în ispită, în laț și în multe pofte nesăbuite și vătămătoare, care cufundă pe oameni în prăpăd și pierzare.

Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; și unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credință și s-au străpuns singuri cu o mulțime de chinuri.

Biblia, 1 Timotei 6:9,10

Așadar, anxietatea care ne împinge să punem lucrurile materiale pe primul loc în viața noastră, nu adaugă nimic la statutul de copii de Dumnezeu, doar ne produce mai multă suferință.

Uitați-vă cum cresc crinii

Și de ce vă îngrijorați de îmbrăcăminte? Uitați-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu țes; totuși vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei.

Așa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puțin credincioșilor?

Biblia, Matei capitolul 6: 28-30

Nu a existat și nu va exista vreodată un creator de modă sau designer vestimentar care să poată confecționa materiale și haine mai rafinate și mai elegante decât “îmbrăcămintea” florilor de câmp. Dacă ne uităm cu atenție (cu băgare de seamă) la ele, la detaliile designului din fiecare petală, vom descoperi mărturia lor despre providența detaliată și remarcabilă a lui Dumnezeu.

Florile nu torc, sau, cu alte cuvinte, folosind cuvântul utilizat în limba greacă (κοπιάω-kopio) nu lucrează până la epuizare pentru a arăta așa de bine.

Este interesant contrastul dintre păsări și flori. Spre deosebire de păsări, florile sunt foarte statice, ele stau locului, înrădăcinate bine în solul în care cresc, de aceea e ușor să le studiem cu atenție.

Păsările gălăgioase și impetuoase caută resursele pe care Dumnezeu le are pregătite pentru ele peste tot, florile nu pleacă nicăieri ci așteaptă în tăcere, cu răbdare căldura, lumina, ploaia.

La fel copiii lui Dumnezeu luminați de Duhul Sfânt vor știi când e timpul să intre în acțiune și când să aștepte în tăcere ajutorul și providența Tatălui. Calibrarea la Tatăl, însă, depinde de disponibilitatea lor de a se lăsa conduși de El. E nevoie de timp personal cu Tatăl în rugăciune, în Cuvânt, în închinare împreună cu ceilalți din familia Lui spirituală, pentru a se putea realiza acel reglaj fin la planurile Lui, la voia Lui, la inima Lui.

Taci (literalmente: oprește-te, stai liniștit) înaintea Domnului
și nădăjduiește în El![…]

Biblia, Psalmul 37:7

Așadar, Domnul le poartă de grijă copiilor Lui și este o vreme în care trebuie să fim în alertă la ceea ce El are pregătit pentru noi, și o vreme în care trebuie să așteptăm în tăcere, cu încredere ajutorul Lui.

Dacă ne folosim tot timpul și energia pentru lucruri efemere nu ne mai rămâne timp și energie pentru lucrurile eterne.

Așa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puțin credincioșilor?

A lucra până la epuizare pentru lucruri pământești demonstrează o credință mică în providența lui Dumnezeu.

Dar și credința mică este mai mult decât lipsa de credință. O credință mică, e suficientă pentru a ne lua “riscul” de a ne încrede în Domnul pentru ceea ce avem nevoie.

[…]„Adevărat vă spun că, dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar, ați zice muntelui acestuia: ‘Mută-te de aici colo’, și s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputință.” - Isus Hristos

Biblia, Matei capitolul 17:20

E ușor să devenim îngrijorați în lumea în care trăim, copiii lui Dumnezeu nu sunt imuni la anxietate. Putem deveni îngrijorați nu doar de cum merg lucrurile în jurul nostru dar și de ceea ce vedem când ne uităm la noi înșine. Ceea ce putem face noi uneori este atât de puțin deși ne străduim mult și suntem gata să depunem eforturi mai mari.

Când îngrijorarea dă târcoale, Domnul îi invită pe copiii Lui la o plimbare în natură, o plimbare care ne poate deschide ochii la cine este El și ce poate El să facă. Lucrurile făcute de El poartă în ele mărturii despre Creatorul lor, mărturii care ne dau curaj și încredere în El.

Uitându-se la caracterul Lui revelat în natură, copiii lui Dumnezeu învață că El e de încredere. Nu suntem singuri în lumea asta. Nu suntem abandonați să ne descurcăm cum putem în ea. Îl avem pe Tatăl de partea noastră care e implicat în cele mai mici detalii în viața noastră cu măiestrie și generozitate. Duhul Sfânt ne călăuzește în tot adevărul, ne învață când să acționăm, și cum. Tatăl ne dă oportunitățile și puterea de a le valorifica. Totodată, în El ne putem odihni, ancorați și înrădăcinați în dragostea Lui.