Legăminte: libertăți și limite
Evanghelia după Matei
După ce Isus ne vorbește despre cele mai radicale restricții împotriva firii pământești cu poftele ei, El ne arată care e cadrul corect, stabilit de Dumnezeu, în care un cuplu are libertatea de a avea relații intime.
Legământul căsătoriei prin care un cuplu începe o familie este acel perimetru perfect protejat și sigur în care intimitatea este binecuvântată de Dumnezeu.
Legământul căsătoriei este o libertate între limite. Altfel spus, limitele pe care Dumnezeu le pune cuplului căsătorit sunt menite să păstreze intactă libertatea acestuia de a experimenta bucuria, pacea, bunăstarea căsniciei. Așadar limitele nu sunt limitări deși unii le pot vedea în felul acesta și vor încerca să le dea la o parte pentru a fi „liberi” și neîngrădiți.
Dar pentru început să ne aducem aminte de ce a creat Dumnezeu familia, căsătoria?
La început, Dumnezeu a creat o familie: partea bărbătească împreună cu partea femeiască, uniți, în comuniune cu El. O unitate pe pământ după chipul și asemănarea Trinității din lumea spirituală.
Unitatea familiei este formula de succes a lui Dumnezeu pentru popularea pământului și răspândirea rasei umane pentru a-l stăpâni.
Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească și parte femeiască i-a făcut. Dumnezeu i-a binecuvântat și Dumnezeu le-a zis: „Creșteți, înmulțiți-vă, umpleți pământul și supuneți-l și stăpâniți peste peștii mării, peste păsările cerului și peste orice viețuitoare care se mișcă pe pământ.”
Biblia, Geneza capitolul 1, versetele 27, 28
Familia, uniunea dintre un bărbat și o femeie, în comuniune cu Dumnezeu, a rămas până în ziua de azi mediul ideal prin care această misiune poate fi îndeplinită cu succes.
Căsătoria la începutul creației
Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie și a adus-o la om. Și omul a zis: „Iată în sfârșit aceea care este os din oasele mele și carne din carnea mea! Ea se va numi ‘femeie’ pentru că a fost luată din om.” De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa, și se vor face un singur trup.
Biblia, Geneza capitolul 2 versetele 22-24
Conform Bibliei, căsătoria este un legământ public pe care un bărbat și o femeie îl declară înaintea părinților în primul rând, prin care cuplul se angajează să se desprindă de părinții din care s-a născut și să formeze o familie nouă.
Familia se formează prin legământul căsătoriei în primul rând și apoi prin lipirea bărbatului și femeii într-un singur trup, într-o nouă unitate. Lipirea, vedem la început a fost între un bărbat și o femeie.
Când prima „lipire” a fost creată, Dumnezeu nu a făcut alți oameni care să participe și ei la ea, așadar este de la sine înțeles că unirea fizică este în exclusivitate rezervată cuplului matrimonial.
Același lucru Îl afirmă și Isus.
Fariseii au venit la El și, ca să-L ispitească, I-au zis: „Oare este îngăduit unui bărbat să-și lase nevasta pentru orice pricină?” Drept răspuns, El le-a zis: „Oare n-ați citit că Ziditorul de la început i-a făcut parte bărbătească și parte femeiască și a zis: ‘De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevastă-sa, și cei doi vor fi un singur trup’? Așa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.”
Biblia, Matei capitolul 19, versetele 3-6
Așadar, căsnicia e o relație în care soțul și soția sunt fideli unul altuia, prin păstrarea relațiilor intime doar în cuplul matrimonial.
Relațiile intime în căsătorie este acea lipire bună, legitimă, aprobată de Dumnezeu pentru asigurarea unității în familie și a continuității rasei umane pe pământ.
Unitatea formată din partea bărbătească și partea femeiască, lipite fizic una de alta, și lipite spiritual de Dumnezeu, asigură succesul misiunii de umplere și stăpânire a pământului.
Subminarea căsătoriei azi
După căderea în păcat, nu după multe generații de la Adam și Eva, universul lăuntric al omului și cel înconjurător a devenit un mediu ostil, otrăvitor, disfuncțional pentru familie așa cum a conceput-o Dumnezeu la început și ca rezultat rasa umană a fost distrusă aproape în totalitate într-un potop.
De la potop încoace, dacă dăm pe repede înainte până în ziua de azi, vedem cum coruperea conceptului de familie este în plină desfășurare. Vedem cum în spațiul public sunt atacate toate elementele care asigură coeziunea și succesul familiei:
identitatea masculină,
identitatea feminină,
lipirea dintre bărbat și femeie și exclusivitatea relațiilor intime în cuplul matrimonial,
lipirea spirituală a cuplului căsătorit de Dumnezeu,
necesitatea oficierii căsătoriei etc.
Iată pe scurt câteva idei eronate din repertoriul mentalității progresiste din ziua de azi ce subminează noțiunea de familie și are drept consecință declinul omenirii pe fața pământului.
Eroarea #1: Identitatea de bărbat sau femeie nu este dată de sexul biologic la naștere ci se poate aloca în funcție de preferințele fiecărui om pe parcursul vieții lui.
Eroarea #2: Lipirea sexuală pentru creerea unei familii se poate face între două părți de același fel, respectiv între două femei sau între doi bărbați.
Eroarea #3: Relațiile intime se pot practica în afara căsătoriei, pot fi făcute cu diferiți parteneri. Cu alte cuvinte relațiile sexuale înainte de căsătorie (curvia) și în afara căsătoriei pentru cei ce sunt căsătoriți (preacurvia/adulterul) sunt normale.
Eroarea #4: Nu e necesar un angajament oficial, o căsătorie, pentru a începe o familie.
Eroarea #5: Dacă ești căsătorit și nu îți mai place de soțul tău/soția ta divorțul e o opțiune.
Eroarea #5: Nu ai nevoie de Dumnezeu pentru a începe o familie.
Aceste concepții nebunești duc la stiluri de viață păcătoase. Transgenderismul, homosexualitatea, curvia, adulterul, divorțul etc. sunt păcate care au repercursiuni grave în viața oamenilor care le acceptă, le practică și le promovează.
Iată câteva consecințe fără să intru în detaliu: boli cu transmitere sexuală, sănătate fizică și mentală compromisă, copii crescuți într-un mediu instabil și fragil din punct de vedere emoțional și financiar, alienare față de oameni și față de Dumnezeu etc.
Divorțul
S-a zis iarăși: ‘Oricine își va lăsa nevasta să-i dea o carte de despărțire.’ Dar Eu vă spun că oricine își va lăsa nevasta, în afară numai de pricină de curvie (relația sexuală înainte de căsătorie), îi dă prilej să comită adulter; și cine va lua de nevastă pe cea lăsată de bărbat comite adulter.
Isus Hristos - Biblia, Matei capitolul 5, versetele 31, 32
În contextul discuției despre limitarea poftelor, Isus aduce în discuție căsătoria ca fiind cadrul legitim pentru unirea fizică dintre un bărbat și o femeie.
Duhul Sfânt prin Pavel ne învață:
Celor neînsurați și văduvelor, le spun că este bine pentru ei să rămână ca mine (necăsătoriți). Dar, dacă nu se pot înfrâna, să se căsătorească, pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă.
Celor căsătoriți, le poruncesc, nu eu, ci Domnul, ca nevasta să nu se despartă de bărbat. (Dacă este despărțită, să rămână nemăritată sau să se împace cu bărbatul ei.) Și nici bărbatul să nu-și lase nevasta.
Biblia, 1 Corinteni capitolul 7 versetele 8-11
În cadrul căsătoriei relațiile sexuale sunt permise, sunt bune și astfel prin căsătorie cei ce nu se pot înfrâna și „ard”, adică cei ce își doresc o relație sexuală, au libertatea să își împlinească în mod corect această nevoie.
Divorțul este greșit deoarece facilitează proliferarea poftelor sexuale. Cei ce rup legământul căsătoriei devin mai deschiși la tentațiile și poftele sexuale și pot cădea în păcatul adulterului.
Credincioșii sunt chemați să respecte legământul căsătoriei și să nu divorțeze de soții/soțiile lor.
Există cazuri, însă, în care în urma convertirii unuia dintre soți, soțul/soția neconvertită îi pun în fața unei alegeri pe noii convertiți: Eu sau Hristos, pe cine alegi?
A fi credincios lui Isus nu înseamnă că ești infidel soțului/ soției, dimpotrivă. Relația spirituală cu Isus face relația de căsătorie mai frumoasă și mai solidă.
Dragostea divină a Duhului care coboară în cei credincioși lui Isus aduce o dimensiune supranaturală iubirii în cuplul matrimonial. Dacă cineva e pus să aleagă între a rămâne căsătorit și a rămâne în relația spirituală cu Isus, alegerea ar trebui să fie foarte clară. Iată ce ne învață Isus:
Oricine a lăsat case sau frați, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau feciori, sau holde pentru Numele Meu va primi însutit și va moșteni viața veșnică.
Biblia, Matei capitolul 19, versetul 29
Așadar, copiii lui Dumnezeu sunt chemați să Îl pună pe El pe primul loc în viața lor și orice altceva pe următoarele locuri disponibile.
Legăminte solemne
Legământul căsătoriei este o imagine a legământului spiritual cu Dumnezeu.
Relația cu Dumnezeu este posibilă în baza legământului nou în Jertfa lui Hristos. Prin Jertfa Sa, Hristos a plătit cu viața Lui pentru viața noastră ca să fim răscumpărați din moartea spirituală în care fiecare om se naște datorită păcatului.
Sângele lui Isus îi spală de păcate pe cei ce cred în El și dă la o parte zidul despărțitor dintre ei și Dumnezeu. Dumnezeu îi primește la El pe cei ce au primit prin credință darul neprihănirii Lui.
Relația cu Dumnezeu devine oficială atunci când prin botez declarăm că am fost făcuți curați și că ne dorim să trăim cu Dumnezeu în familia Lui, Biserica. Acesta e legământul cu Dumnezeu în care fiecare credincios intră de bună voie și nesilit de nimeni. E o declarație publică făcută înaintea familiei spirituale a lui Dumnezeu, Biserica.
Cei care am intrat în legământ cu Isus ne-am angajat să Îi rămânem credincioși și să Îl punem pe El pe primul loc în viața noastră și toate binecuvântările pe care ni le dă El, pe locul doi. El devine Domnul nostru, Stăpânul nostru de care ascultăm și pe care Îl urmăm. Duhul Sfânt vine să locuiască cu noi dându-ne puterea să facem voia Lui și să luptăm cu firea pământească din noi.
De multe ori în viața de credință, Dumnezeu ar fi îndreptățit să rupă legământul cu noi, să „divorțeze” de noi, pentru că El e perfect, iar noi încă nu am ajuns la capătul procesului de perfecționare în care am intrat când am devenit credincioși. Dar El ne iubește, are răbdare cu noi și ne este foarte credincios.
Dar dacă umblăm în lumină, după cum El Însuși este în lumină, avem părtășie unii cu alții; și sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curățește de orice păcat. Dacă zicem că n-avem păcat, ne înșelăm singuri și adevărul nu este în noi. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nelegiuire.
Biblia, 1 Ioan capitolul 1, versetele 7-9
Trăirea cu Dumnezeu e o trăire în lumină, în onestitate față de El. Dacă ne mărturisim păcatele, El e credincios și drept să ne ierte păcatele în baza Jertfei lui Hristos care ne spală de păcate.
În concluzie,
Căsătoria, angajamentul public de a începe o familie sub binecuvântarea lui Dumnezeu pe care îl face o femeie și un bărbat este formula de succes a Creatorului pentru reușita rasei umane pe pământ. În căsătorie, fidelitatea asigură continuitatea căsătoriei, încălcarea fidelității prin uniuni sexuale în afara căsătoriei are potențialul de a strica acest legământ solemn.
Divorțul, care în vremea de acum poate fi inițiat nu doar de bărbați dar și de femei, se întâmplă în lumea căzută în care trăim, dar nu face parte din designul inițial al familiei. El e un rău care aduce suferință celor implicați: cuplului, copiilor, familiei extinse, societății.
Legământul căsătoriei ilustrează legătura spirituală intimă dintre Biserică și Hristos, legătură care e posibilă datorită Jertfei Lui care ne spală de păcate.
Când păcătuim, ne încălcăm fidelitatea față de Dumnezeu iar Dumnezeu ar putea în baza păcatului să rupă legământul cu noi. Dar dacă ne mărturisim păcatele, El ne spală de păcate prin Jertfa lui Isus. Viața de credință este un proces prin care Dumnezeu, cu multă răbdare și bunătate, transformă caracterul copiilor Săi pentru a fi tot mai asemănător cu cel al lui Isus.