Patimi scârboase

„Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase; căci femeile lor au schimbat întrebuințarea firească a lor într-una care este împotriva firii; tot astfel și bărbații, au părăsit întrebuințarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alții, au săvârșit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase, și au primit în ei înșiși plata cuvenită pentru rătăcirea lor.”

Romani 1:26-27

În articolul precedent am vorbit despre unul din comportamentele deviante care arată despre ce se petrece în inima și gândirea omului care alege  să nu I se închine lui Dumnezeu, să nu Îi recunoască meritele în pofida nenumăratelor dovezi ale existenței și ale caracterul Lui în creație.

Prin idolatrie se înlocuiește închinarea la Dumnezeul adevărat cu închinarea înaintea unei creații. Atributele lui Dumnezeu, evidente în creația Lui sunt atribuite creației nu lui Dumnezeu, ceea ce constituie un păcat în ochii lui Dumnezeu. Omul care nu I se închină lui Dumnezeu, nu Îl slăvește pe El și nu Îi mulțumește ajunge să se închine la orice altceva, ajunge să pună în centrul vieții lui alte persoane, alte lucruri, alte valori, chiar pe el însuși.

La extrema cealaltă, un stil de viață homosexual este un alt comportament care arată devierea de la calea ințelepciunii pe calea prostiei.  Iată cum e descris acest stil de viață:

femeile lor au schimbat întrebuințarea firească a lor într-una care este împotriva firii; tot astfel și bărbații, au părăsit întrebuințarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alții, au săvârșit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase,

Scripturile numesc stilul de viață homosexual o "patimă scârboasă", un păcat caracterizat prin pofta sexuală dintre persoane de același sex. Păcatul este de multe ori reprezentat în Scripturi ca un stăpân rău care distruge vieți. El se prezintă la început ca ceva plăcut și de dorit, seducător dar cel ce ajunge să îi cadă în plasă va realiza până la urmă că de fapt promisiunea cu care a fost atras a fost o mare și gogonată minciună (vezi experiența lui Adam și a Evei, spre exemplu). Nu numai că promisiunea păcatului e o minciună, dar păcatul în sine este un stăpân de care nimeni nu poate scăpa prin propriile eforturi. Toți păcătoșii sunt sclavi păcatelor pe care le înfăptuiesc, stare în care rămân de multe ori fără să vrea. Doar Dumnezeu poate să ne salveze de sub puterea păcatului și o face pentru cei ce își pun încrederea în Isus Hristos care a venit să ne salveze de păcate.

Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase;

Expresia "i-a lăsat în voia unor patimi scârboase", ne vorbește despre  homosexualitate ca o sclavie în care unii oameni își doresc să intre (de multe ori neștiind ce îi așteaptă, de fapt) și în care sunt lăsați dacă ei aleg să meargă pe calea prostiei.

au primit în ei înșiși plata cuvenită pentru rătăcirea lor.

Din nou, este întărită ideea că stilul de viață homosexual este o rătăcire, o eroare, nu e ceva natural cum cred foarte mulți în ziua de azi ca urmare a educației pe care o primesc de la lumea rătăcită în care trăim.

Ni se vorbește despre "o plată" pe care cei ce duc un astfel de stil de viață o primesc "în ei înșiși". Poate fi vorba despre probleme de sănătate fizică sau mentală cu care mulți dintre cei ce trăiesc așa le experimentează.

Ce atitudine trebuie să aibă copiii lui Dumnezeu față de o persoană care se confruntă cu dorințe homosexuale?

În multe părți din lume, în ziua de azi, oamenii sunt învățați că dorințele homosexuale sunt normale chiar bune și minunate. Dumnezeu ne spune în Cuvântul Lui că homosexualitatea e păcat, e o patimă scârboasă. Sunt oameni care se confruntă cu dorințe homosexuale, adică se simt atrași sexual de persoane de același sex. Unii dau curs acestor dorințe ajungând să aibă un stil de viață homosexual, alții se luptă cu aceste dorințe, dar nu ajung să săvârșească acte homosexuale.

Toți care au dorințe homosexuale sau duc un stil de viață homosexual sunt iubiți de Dumnezeu și sunt așteptați de El să vină cu credință la Isus Hristos să fie iertați și ajutați să facă față acestor dorințe. Ca și copii de Dumnezeu suntem chemați să Îl imităm pe Tatăl nostru, să ne purtăm cu bunătate față de toți păcătoșii și să le spunem despre Isus Hristos cu ajutorul Căruia ei pot să ducă o viață pură, atât la nivelul minții cât și în relațiile cu ceilalți.