Groaza Domnului
Dimineața, când mă trezesc, îmi place să îmi pun căștile și să ascult Biblia audio în timp ce pun apa la ceai și fac cafeaua, dacă nu o face Anca. Prepararea ceaiului sau al cafelei se întâmplă aproape pe pilot automat. Nici nu mă mai gândesc la mișcările pe care le fac și astfel pot să mă concentrez la ce ascult.
Am ajuns în 2 Cronici și am început să ascult despre domnia lui Iosafat, fiul regelui Asa, care a domnit în Iuda. Pe finalul vieții, Asa, care fusese un rege bun, a luat-o puțin pe ulei, și eram acum curios cum va fi domnia fiului său. Având în vedere tiparul succesiunilor regale în Iuda după Solomon, și anume, după un împărat care Îl căuta pe Domnul, venea un împărat care se îndepărta de El – mă gândeam că poate Iosafat va fi din rândul răzvrătiților. Dar nu a fost așa.
„Domnul a fost cu Iosafat, pentru că a umblat în cele dintâi căi ale tatălui său David și nu i-a căutat pe baali; căci a alergat la Dumnezeul tatălui său și a urmat poruncile Lui, fără să facă ce făcea Israel.”
— 2 Cronici 17:3–4
Autorul continuă cu detalii din viața lui Iosafat. Mă voi opri la una.
La începutul domniei lui, Iosafat a trimis peste tot în împărăția sa reprezentanți ai regelui și ai preoților, ca să-i învețe pe oameni Legea Domnului.
„Ei i-au învățat pe oameni în Iuda, având cu ei cartea Legii Domnului. Au străbătut toate cetățile lui Iuda și i-au învățat pe oameni în mijlocul poporului. Groaza Domnului a apucat toate împărățiile țărilor dimprejurul lui Iuda și n-au făcut război împotriva lui Iosafat.”
— 2 Cronici 17:9–10
Nu ni se spune în Cronici ce anume s-a întâmplat în Iuda după acest efort al regelui de a-și educa poporul în Legea Domnului, dar ni se spune efectul pe care l-a avut această inițiativă asupra vecinilor lor: i-a apucat groaza Domnului lucru care i-a împiedicat să pornească războaie împotriva regelui Iosafat.
Iudeii au avut pace, nu pentru că aveau o armată excelentă, ci pentru că Domnul i-a făcut pe inamicii poporului Său să le fie frică de ei.
Cred că același principiu se aplică unei biserici, unei familii sau unui individ. Soluția la multe dintre problemele noastre nu este mai multă muncă, mai multă productivitate sau mai mulți aliați, ci mai multă apropiere de Domnul.
Isus reia tema asta în predica de pe munte și le spune ucenicilor un principiu foarte asemănător cu ce a făcut Iosafat:
„Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra!”
— Matei 6:33
Asta nu înseamnă că nu mai mergem la serviciu sau că devenim nepăsători și nu ne mai interesează de nimic în ce privește viața pământească. Înseamnă mai degrabă un mod de viață în care punem pe primul loc apropierea de Dumnezeu.
Dacă citești mai departe despre Iosafat, o să-ți dai seama că nu s-a apropiat de Dumnezeu doar pentru beneficii. Beneficiile prezenței lui Dumnezeu în viața lui și a poporului din Iuda au venit ca urmare a smereniei și dedicării lor în a-L urma pe El.
Când Îl pun pe Dumnezeu în centrul vieții mele, beneficiile vor decurge natural din asta.