Europa în cumpănă

Oare mai rămân pietrele, după ce trece valul islamului peste Europa?

Nu ai cum să nu observi o mișcare de fond care se petrece sub ochii noștri: o migrație constantă a populațiilor din țările musulmane către Occident. La început a fost un picur, apoi un pârâu subțire. Acum, este aproape un șuvoi. Dar arată ca și cum se va transforma într-un fluviu, iar Europa pare paralizată, incapabilă să se opună.

De ce? Pentru că, din punct de vedere moral, Europa nu mai are nimic de spus.

Rădăcinile prăbușirii

Declinul moral al Europei de Vest nu este un fenomen recent; el a început demult.

Înainte de epoca națiunilor, Europa a avut un liant. A fost unită, timp de o mie de ani, nu de un guvern central, ci de o credință și o cultură comună: creștinismul. Nu a fost o uniune perfectă, dar coeziunea spirituală a fost suficientă pentru a crea o civilizație și pentru a se opune expansiunii militare a Islamului.

Începând cu perioada Iluminismului și continuând cu Revoluția Franceză, Europa a început să se dezică încet, dar sigur, de propriile rădăcini creștine. A înlocuit revelația cu rațiunea, apoi rațiunea cu relativismul. Multă vreme, continentul a trăit și a beneficiat de pe urma valorilor morale și a inerției lăsate de creștinism, chiar și în timp ce îi nega sursa.

Acum, acea moștenire începe să se epuizeze.

Perspectiva lui Dumnezeu

Când citești Biblia, îți dai seama că Dumnezeu privește istoria complet diferit față de cum o privim noi. Pentru noi, colapsul unei civilizații este o tragedie. Din perspectiva divină, este adesea un proces natural și necesar.

Când o națiune se îndepărtează de El, colapsul este o consecință inevitabilă. Chiar și această evoluție distructivă este o formă a harului Său: este o terapie de șoc, un semnal de alarmă care oferă națiunilor o ultimă șansă de a se întoarce la Dumnezeu înainte de judecata finală.

Europa secularizată, goală de conținut, se confruntă acum cu o forță plină de certitudine. Relativismul modern, care susține că “totul este adevărat” (și deci nimic nu este adevărat), nu are niciun răspuns în fața Islamului.

Nu ai cum să combați o religie autocratică, ce are o misiune sacră de a cuceri lumea prin forță decât cu o altă credință. Credința creștină. Însă Occidentul, în orbirea sa, refuză „jugul ușor” al lui Hristos și pare dispus să îmbrățișeze jugul dur și greu al Islamului.

Mergem încet, dar sigur, către acel conflict etern al copiilor lui Avraam: Ismael, strămoșul popoarelor arabe, și copilul promis, Isaac.

Soluțiile false

Singura șansă reală pentru Europa este o întoarcere sinceră și profundă la Dumnezeu.

În fața crizei, politicienii oferă două soluții false:

Globalismul

Aceasta este o minciună veche. Globaliștii de azi, fie că știu sau nu, încearcă să reînvie visul năruit al Turnului Babel - prima amplă realizare globalistă din istorie: o singură limbă, un singur proiect, o singură ambiție de a răsturna ordinea firească lăsată de Dumnezeu.

Rezultatul intervenției divine de atunci – națiunile individuale, separate – a fost de fapt un har, un mecanism care i-a ajutat pe oameni să se regrupeze și să-L caute din nou pe Dumnezeu. Globaliștii de azi vor să refacă Babelul și vor ajunge, inevitabil, sub un singur împărat fals, care va domni cu forța peste ei.

Naționalismul

Aceasta este, de asemenea, o promisiune falsă. Nu națiunea va salva România sau Europa, ci credința. Statul-națiune a fost doar o etapă intermediară între creștinătate și Babelul modern. Adevăratul liant, singurul care a unit vreodată Europa cu adevărat, a fost credința comună.

Ce urmează

Istoria se îndreaptă într-o singură direcție, cea promisă în Scriptură: spre domnia de o mie de ani a lui Isus Hristos.

Când mă uit în jur și văd ce se întâmplă, îmi doresc să văd un val de credință care să cuprindă întreaga lume. Însă observ că intenția majorității este să respingă chemarea la pocăință și să se arunce, în schimb, în brațele unui „dumnezeu” nou, Allah, care este doar o altă fațetă a vechii răzvrătiri.

Aștept cu nerăbdare domnia lui Isus, dar până atunci, mă rog pentru lumea din jur, ca să dea Domnul să se întoarcă la El cât mai mulți.