Dumnezeu a devenit un Prunc

Evanghelia după Matei

Iată semnul după care-L veți cunoaște: veți găsi un prunc înfășat în scutece și culcat într-o iesle. - semnul vestit de înger, după care păstorii putea să Îl recunoască pe Isus (Biblia, Luca din capitolul 2, versetul 12)

Întruparea lui Dumnezeu

Dacă vom citi cu atenție capitolul 2 din Evanghelia după Matei, vom vedea că există în acest text nouă referințe la Pruncul Isus. E ca și cum Dumnezeu, Cel ce a inspirat această scriere a apostolului Matei, unul din martorii oculari și ucenic al lui Isus, vrea să ne atragă atenția asupra faptului că întruparea lui Dumnezeu pe pământ a însemnat că El a devenit un Prunc.

Ia o pauză și scufundă-te în profunzimea și implicațiile acestui adevăr. Am putea vreodată să pricepem ce înseamnă că Dumnezeu a devenit un Prunc?

La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; și nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El. […]

Și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi, plin de har și de adevăr. Și noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.

(Biblia, Ioan capitolul 1, versetele 1-3 și versetul 14)

Eu cred că e imposibil pentru mintea umană să înțeleagă ce a însemnat ca Dumnezeu care e de nemărginit în putere, înțelepciune, glorie să se supună unor limite atât de drastice ca acelea în care S-a coborât.

Limitările în care S-a coborât Dumnezeu

Isus, Dumnezeul întrupat, cel care e din veșnicii în veșnicii, a coborât în timp într-un chip de Prunc.

Înainte ca să se fi născut munții și înainte ca să se fi făcut pământul și lumea, din veșnicie în veșnicie, Tu ești Dumnezeu!

(Biblia, Psalmul 90, versetul 2)

El care e nemărginit de mare și e îmbrăcat în măreție ca într-o lumină a devenit un puiuț de om mic și plăpând care a trebuit înfășat în scutece.

Binecuvântează, suflete, pe Domnul! Doamne Dumnezeule, Tu ești nemărginit de mare! Tu ești îmbrăcat cu strălucire și măreție! Te învelești cu lumina ca și cu o manta; întinzi cerurile ca un cort.

(Biblia, Psalmul 104, versetele 1,2)

Și (Maria) a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfășat în scutece și L-a culcat într-o iesle […]

(Biblia, Luca din capitolul 2, versetul 7)

El care e omniprezent și omniscient a devenit un bebeluș care a trebuit să fie luat în brațe și purtat într-o altă țară pentru a scăpa de cruzimea lui Irod.

Unde mă voi duce departe de Duhul Tău și unde voi fugi departe de Fața Ta?

(Biblia, Psalmul 139 versetul 7)

El care e atotputernic a devenit un prunc în grija unor părinți fără experiență în domeniul creșterii copiilor și care pe de-asupra erau din rândurile celor mai modești și mai umili oameni care existau pe pământ la acea dată.

Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt și se odihnește la umbra Celui Atotputernic zice despre Domnul: „El este locul meu de scăpare și cetățuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!”

(Biblia, Psalmul 91, versetele 1, 2)

Dumnezeu S-a coborât să ne ridice

Dumnezeu care e atât de mare, atât de puternic, atât de glorios a devenit atât de mic, atât de vulnerabil, atât de smerit, de dragul nostru. El a devenit un prunc, un om, ca să îi ridice pe cei ce cred în El la o poziție înaltă, în familia Lui. Dar ca să ne ridice și să ne mântuie de păcate, Dumnezeu a trebuit să se coboare la noi pentru a suferi și pentru a muri în locul nostru.

Dar pe Acela care a fost făcut pentru „puțină vreme mai prejos decât îngerii”, adică pe Isus, Îl vedem „încununat cu slavă și cu cinste” din pricina morții pe care a suferit-o, pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru toți. Se cuvenea, în adevăr, ca Acela pentru care și prin care sunt toate și care voia să ducă pe mulți fii la slavă să desăvârșească, prin suferințe, pe Căpetenia mântuirii lor.

(Biblia, Evrei capitolul 2, versetele 9,10)

Așadar să ne aducem aminte și să ne bucurăm de faptul că El a coborât la noi, atât de jos, ca să ne ridice din starea rușinoasă și umilă în care eram în robia păcatului la statura plină de demnitate și glorioasă de copii ai lui Dumnezeu.

Dar tuturor celor ce L-au primit (pe Isus), adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuți nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.

(Biblia, Ioan capitolul 1, versetele 12, 13)