Dragostea este un verb

După ce am petrecut doar câteva minute citind știri și contemplând prin filtrul lor o lume în derivă, m-a cuprins un sentiment apăsător. Conflicte rasiale, probleme cu imigrația ilegală, oameni care se urăsc unii pe alții pur și simplu din cauza diferențelor de opinie sau a felului în care arată. Peste tot – în America, în Europa, sau Asia – societatea pare că se destramă. Ne lăsăm divizați de prejudecăți legate de rasă, limbă sau origine. Oamenii își pierd încrederea în semeni și încep să fie dominați de frică.

Fragmentarea societății este reală și cred că toți o simțim ca pe un zgomot de fundal permanent care ne macină liniștea sufletească.

Ieri, după serviciu, am mâncat rapid ceva și am pornit cu toată familia spre biserică. La Calvary Chapel din Knoxville, unde mergem noi de obicei, este program cu biserica în fiecare seară de miercuri. În clipa în care am intrat și m-am așezat pe bancă, m-a cuprins o pace aproape ireală.

M-am uitat în jur: tineri, bătrâni, adolescenți cu tricourile scoase neglijent din pantaloni, familii cu copii mici. Albi, negri, asiatici, latino. Biserica era o pictură multicoloră cu nuanțe din toate colțurile lumii. Oameni pe care lumea îi vrea străini și plini de teamă unii față de alții se regăseau aici, în sala de închinare, uniți într-un cântec de dragoste pentru Isus.

Toți. Împreună. Fără efort.

Atunci mi-a picat fisa: acest miracol e posibil doar pentru că toți Îl iubim pe Isus. El este liantul. Dragostea pentru Hristos este singura forță capabilă să transforme diversitatea într-o armonie reală, în loc de o sursă de tensiune. Nu vorbim de o toleranță superficială sau de o coexistență politicoasă, ci de o unitate profundă, care transcende orice diferență.

Dragostea ca alegere

Pastorul ne-a vorbit despre dragostea divină care este o poruncă, nu doar un simplu sentiment. Ne-a dat spus despre oamenii pe care Isus i-a făcut ucenici; doi dintre ei erau Simon, zelotul, care lupta cu înverșunare împotriva Romei și Matei, vameșul, care lucra direct pentru romani. Erau doi oameni care în mod normal s-ar fi urât de moarte. Totuși, Isus le-a spus: „Iubiți-vă unii pe alții”.

Nu le-a cerut să „simtă” dragoste, ci să aleagă să se iubească unul pe altul.

Această nuanță schimbă totul. Sentimentele sunt schimbătoare, vin și pleacă, dar alegerea rămâne. Iar când alegi să Îl iubești pe Hristos mai presus de orice, devine infinit mai ușor să îi iubești și pe ceilalți care au făcut aceeași alegere.

Pastorul a mai spus ceva care m-a marcat:

„Dacă te hotărăști – voi iubi pe toată lumea din această sală – Dumnezeu începe să îți transforme inima pentru a putea face asta.”

Dragostea devine mai ușor de dăruit atunci când o practici. Probabil nu vom atinge perfecțiunea, dar drumul devine mai ușor.

O lume nouă

În Apocalipsa 7 Ioan descrie o viziune copleșitoare: „o mulțime mare, pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminție, din orice norod și de orice limbă”, toți stând înaintea tronului și înaintea Mielului.

Asta am simțit că am văzut ieri în Knoxville. Un fel de previzualizare.

Nu pot spune că biserica e o societate perfectă ea e formată din oameni limitați, fiecare cu imperfecțiunile noastre. Dar este o mostră din ceea ce va fi. O realitate în care dragostea pentru Hristos dărâmă orice barieră pe care lumea încearcă să o ridice între noi.

Și ceea ce este cu adevărat minunat e faptul că nu trebuie să așteptăm cerul pentru a trăi asta.

O putem trăi acum. În biserică, în comunitate, oriunde doi sau trei sunt adunați în Numele Lui.

Fără Isus, în lumea de azi diversitatea duce aproape inevitabil la conflict. Biblia ne arată că dragostea lui Isus aduce unitate. Când acea dragoste este ațintită spre Hristos, întreaga perspectivă se schimbă.

Alege astăzi

Poate că îți este greu să iubești pe cineva anume din viața ta. Și mie îmi e greu. Poate că e vorba de un coleg cu afinități politice diferite, un vecin de altă etnie sau un membru al familiei care gândește radical diferit de tine.

Alege să îl iubești.

Nu pentru că așa îți dictează emoțiile, ci pentru că Isus îți poruncește să o faci.

În clipa în care faci acest pas, pășești în „noua societate”. Chiar acum. Chiar aici.

Biserica funcționează cu adevărat doar atunci când toți cei ce facem parte din ea Îl iubim pe Isus.

Și, până la urmă, este suficient.