De frica

Stateam si ma gandeam zilele acestea cat de mult ne e frica noua oamenilor de suferinta… incercam sa ne ferim de ea cat putem de mult… nu vrem sa ne atasam de oameni pentru ca exista posibilitatea sa ne raneasca… preferam sa ne inchidem in noi si sa ne protejam ca nu cumva cineva sa atenteze la inima noastra sensibila si care consideram ca a mai fost ranita de atatea ori… ne gandim ca noi nu meritam asta… 

Dar oare Dumnezeu merita toate ranile pe care noi I le provocam in fiecare zi? Si totusi El ramane neschimbat… ne iubeste la fel de mult… se daruieste la fel de mult pentru noi si chiar si atunci cand Il ignoram El tot acolo e si asteapta sa I cerem macar ajutorul, sa-I oferim macar o farama de dragoste… sa daruim din noi ca ceilalti sa inteleaga ca El inseamna daruire, iubire… De ce de multe ori ne lasam asa influentati de lumea aceasta si nu ne lasa influetati de El?

— Adelutza