Cum putem să Îl cunoaștem pe Dumnezeu?
Cum putem să Îl cunoaștem pe Dumnezeu?
Dumnezeu vrea să fie cunoscut. El se face cunoscut prin creație, prin conștiința umană, prin Scripturi, prin Persoana lui Isus Hristos, prin experiența relației de iubire dintre El și copiii Lui.
Unul din motivele pentru care oamenii nu cred în Dumnezeu este pentru că nu-L cunosc pe El. Cum putem noi să ne încredem în Cineva pe care nu-L cunoaștem? Dar, cum poate cineva să-L cunoască pe Dumnezeu? Vrea Dumnezeu să fie cunoscut din moment ce, de regulă, nu se descoperă fățiș?
Când pornim în căutarea lui Dumnezeu pe plan spiritual, ne deschidem posibilității unei relații cu El prin credință.
Credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd. (Biblia, cartea Evrei, capitolul 11, versetul 1)
Credința, încrederea în Domnul, este considerată de El neprihănire, calitatea necesară pe care trebuie să o aibă cineva ca să poată avea o relație de cunoaștere cu Dumnezeu. Doar prin credință putem să Îl cunoaștem cu adevărat pe El, nu doar în teorie dar și în practică.
Fiindcă suntem socotiți neprihăniți prin credință, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos. (Biblia, Romani, capitolul 5, versetul 1)
Și fără credință este cu neputință să fim plăcuți Lui (Dumnezeu)! Deoarece cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este și că răsplătește pe cei ce-L caută. (Biblia, cartea Evrei, capitolul 11, versetul 6)
Dar credința care nu duce la subordonarea voinței noastre față de Domnul este o credință nefolositoare chiar drăcească. Și dracii cred în existența lui Dumnezeu, le e frică de El dar rămân la atât. Ei rămân în rebeliune împotriva Lui și continuă să i se împotrivească și să facă răul.
Tu crezi că Dumnezeu este unul, și bine faci, dar și dracii cred… și se înfioară! (Biblia, Iacov, capitolul 2, versetul 19)
De regulă, Dumnezeu nu se descoperă oamenilor fățiș sau în mod direct. El s-a descoperit la puțini oameni din istoria omenirii iar descoperirea și manifestarea puterii Lui nu a produs în mod obligatoriu încredere în El.
Dacă citim istoria poporului Israel în cărțile lui Moise vedem multe momente în care Dumnezeu își face în mod miraculos simțită prezența - într-un nor, într-un stâlp de foc, în urgiile trimise împotriva Egiptului, în minunile făcute în pustiu în drumul înspre țara promisă etc. Totuși generația aceea de oameni care au experimentat cele mai multe minuni din întreaga istorie a poporului lui Dumnezeu nu a fost lăsată să intre în țara promisă din pricina necredinței și neîncrederii lor în Domnul.
Isus Hristos este încarnarea lui Dumnezeu, manifestarea Lui pe pământ. Totuși oamenii din vremea Lui, deși au văzut multe minuni și L-au auzit pe Domnul vorbindu-le, majoritatea nu au crezut în El ci L-au răstignit. Așadar, descoperirea directă a lui Dumnezeu nu a produs neapărat credință, încredere în Domnul.
Iudeii L-au înconjurat (pe Isus) și I-au zis: „Până când ne tot ții sufletele în încordare? Dacă ești Hristosul, spune-ne-o deslușit.” „V-am spus”, le-a răspuns Isus, „și nu credeți. Lucrările pe care le fac Eu în Numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine. Dar voi nu credeți [...] (Evanghelia după Ioan, capitolul 10, versetele 24-26)
Totodată, Dumnezeu pare a nu fi doritor să ne constrângă să credem, să ne copleșească cu totul, lucru care s-ar întâmpla dacă El ni s-ar descoperi direct. Mai degrabă El ne oferă suficiente dovezi ale existenței Lui și ni se revelează indirect suficient de consistent ca noi să putem fi convinși să credem că El este și să ne punem încrederea în El.
Există câteva argumente în favoarea ipotezei că Dumnezeu vrea să fie cunoscut, chiar dacă nu se descoperă în mod direct cuiva. Aceste argumente constituie probe, mărturii în favoarea unui Dumnezeu iubitor, drept, plin de bunătate și înțelepciune, un Dumnezeu minunat care dorește să intre în relație cu omul.
Putem să cunoaștem despre Dumnezeu prin Creația Sa
Însușirile nevăzute ale lui Dumnezeu, puterea Lui veșnică și dumnezeirea Lui se văd lămurit de la facerea lumii, când te uiți cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. (Biblia, Romani, capitolul 1, versetul 20)
Creația este o modalitate de a cunoaște ceva despre inteligența, creativitatea, originalitatea, puterea, înțelepciunea, măreția, splendoarea, simțul frumosului și al umorului lui Dumnezeu etc.
Vastitatea Universului cu mulțimea corpurilor cerești, galaxii, stele, planete etc, diversitatea acestor corpuri calibrate atât de minuțios să funcționeze împreună ca un tot unitar atât de complex, atât de armonios ne învață ceva despre complexitatea și geniul infinit al Creatorului.
Planeta Pământ așezat la locul cel mai potrivit în sistemul solar, nici prea aproape nici prea departe de Soare, înclinat la unghiul cel mai potrivit, la distanța cea mai favorabilă față de celelalte planete, față de asteroizii și meteoriții din sistemul solar, față de Lună, satelitul natural al pământului, învârtindu-se la viteza potrivită în jurul propriei axe imaginare și în jurul Soarelui și mulți alți parametri funcționând în armonie unii cu alții pentru a face posibilă viața pe pământ, toate ne învață despre înțelepciunea și puterea Creatorului.
Animalele, plantele, legile fizice de pe pământ, formele de relief, râurile, oceanele, continentele.... microuniversul la nivelul celular, molecular, atomic. Toate lucrurile atât de diverse și unice funcționând într-un echilibru perfect în interdependență una față de celelalte, în armonie, toate poartă semnătura Autorului lor.
Putem să cunoaștem despre Dumnezeu prin conștiința umană
Busola morală, conștiința, pe care El a pus-o în toți oamenii de pe glob este un indiciu despre caracterul lui Dumnezeu și standardele Sale morale pe care le-a înscris în sufletele tuturor. Toți oamenii de pe glob de la Nord la Sud, de la Est la Vest au înscrise în conștiința lor legile morale ale lui Dumnezeu.
Peste tot în lume toți oamenii fie că se închină sau nu lui Dumnezeu, știu că minciuna, furtul, pofta după lucruri care aparțin altcuiva, infidelitatea în căsătorie, imoralitatea sexuală, obrăznicia față de părinți sunt de condamnat și de evitat. Iar adevărul, respectul pentru proprietatea cuiva, fidelitatea în căsătorie, puritatea sexuală, respectul față de părinți și alți oameni sunt bune și fac viața plăcută și posibilă în societățile umane.
Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu și împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, care înăbușă adevărul în nelegiuirea lor. Fiindcă ce se poate cunoaște despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. Într- adevăr, însușirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veșnică și dumnezeirea Lui se văd lămurit de la facerea lumii, când te uiți cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Așa că nu se pot dezvinovăți... (Romani capitolul 1, versetele 18-20)
Putem să Îl cunoaștem pe Dumnezeu din Scripturi
Totalitatea Scripturilor care formează Vechiul și Noul Testament ale Bibliei sunt considerate ca fiind revelația scrisă a lui Dumnezeu. Aceste scrieri au fost consemnate de aproximativ 40 de oameni, care au locuit în diverse locuri din Orientul Mijlociu, începând cu aproximativ secolul 15 înainte de Hristos până în secolul 1 după Hristos. Majoritatea oamenilor care au scris diversele cărți ale Bibliei fac parte din poporul lui Dumnezeu, poporul evreu, și au scris sub inspirația Duhului Sfânt.
Rostul acestui articol nu este de a analiza în profunzime argumentele care susțin inspirația divină a acestor scrieri. Biblia poate fi găsită pe internet și în librării, biserici, biblioteci etc, în diverse formate accesibile publicului larg. Devine evident faptul că Biblia este o mărturie extraordinară pentru Dumnezeu și în favoarea caracterului Său frumos revelat în creație pentru oricine care punând deoparte orice prejudecată și preconcepție își ia timp să o citească.
Argumentul inspirației divine este susținut de consistența, unitatea și coerența mesajului și al portretului lui Dumnezeu zugrăvit în Biblie. E ca și cum cei 40 de autori care au trăit începând cu secolul 15 înainte de Hristos până în secolul 1 după Hristos, în diverse locuri din Orientul Mijlociu s-au întâlnit toți ca să se pună de acord unul cu altul cu privire la modul în care prin narațiune, poezie, proverbe, profeție Îl vor prezenta pe Dumnezeu fără contradicții și greșeală, într-o unitate și armonie perfectă. Oamenii nu sunt în stare să facă așa ceva, doar Dumnezeu.
Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire, (A doua epistolă către Timotei, capitolul 3, versetul 16)
Alte scrieri religioase din celelalte credințe religioase din toată lumea pur și simplu nu prezintă o imagine fidelă a lui Dumnezeu care să fie în concordanță cu imaginea despre El pe care o putem deduce din mărturiile nescrise.
Alte scrieri religioase din toată lumea prezintă dumnezei cruzi, răzbunători, capricioși, răutăcioși, lascivi, atribute care vin total în contradicție cu frumusețea și generozitatea caracterului Creatorului pe care le putem observa în lucrurile făcute de El. Doar această simplă indicație e un argument suficient să ne facem să ne îndoim de valabilitatea imaginii lui Dumnezeu din aceste scrieri.
Alte scrieri care îl prezintă pe Dumnezeu ca fiind o forță lipsită de personalitate, de caracter, nu sunt de încredere nici ele, deoarece vin în contradicție cu mărturia altor dovezi care arată spre o Persoană cu capacitatea de a gândi, de a iubi, de a fi într-o relație personală cu oamenii și nu o forță lipsită de aceste capacități.
Dar să revenim la Biblie. E revelația scrisă a lui Dumnezeu, o compilație de 66 de cărți, scrise de aproximativ 40 de autori (unii anonimi, majoritatea purtând un nume) care au consemnat istorie, poezie, profeție etc, sub inspirația Sa. E Cuvântul lui Dumnezeu care ne oferă cunoștințe aprofundate despre cine este El, despre dragostea Sa pentru oameni și despre planul Său de a-i salva pentru Sine pentru totdeauna.
Putem să Îl cunoaștem pe Dumnezeu prin Persoana lui Isus Hristos
Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu (Isus Hristos), care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut. (Evanghelia după Ioan, capitolul 1, versetul 18)
Dumnezeu nu doar S-a revelat în creație, în conștiința umană și în Scripturi. Dumnezeu S-a întrupat în chip de om, iar oamenii au putut vedea cum este El în viața, în moartea și în învierea lui Isus Hristos. Și chiar dacă noi nu am trăit pentru a-L vedea pe Isus cu ochii noștri, avem relatarea celor mai apropiați prieteni, urmași și ucenici ai Săi care au trăit cu El despre cuvintele, minunile, relațiile pe care le-a avut.
Ucenicul acesta (Ioan) este cel ce adeverește aceste lucruri și care le-a scris. Și știm că mărturia lui este adevărată. Mai sunt multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus, care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred că nici chiar în lumea aceasta n-ar fi putut încăpea cărțile care s-ar fi scris. (Evanghelia după Ioan, capitolul 21, versetele 24,25)
Toată viața lui Isus Hristos este o mărturie pe care Dumnezeu a venit să o aducă în mod personal, direct despre Sine. Oricine crede în Isus Hristos, adică primește Jertfa Lui pentru păcate este spălat de păcate și astfel făcut acceptabil pentru comuniune cu Dumnezeu și familia Lui spirituală aici pe pământ. Cei ce au crezut în Isus Hristos, adică au primit Jertfa lui pentru păcate au devenit copii de Dumnezeu care pot să Îl cunoască în mod nemijlocit, direct pe Dumnezeu.
Tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuți nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu. Și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi, plin de har și de adevăr. (Evanghelia după Ioan, capitolul 1, versetele 12-14)
Putem să Îl cunoaștem pe Dumnezeu prin experiență
Dumnezeu este cunoscut nu doar în teorie, ci prin intermediul experienței de către copiii Săi, oamenii care au crezut în Isus. Pentru că păcatele lor sunt spălate, ei pot avea o relație cu Dumnezeu. Dragostea reciprocă dintre Dumnezeu și copiii Săi este cea care face posibil acest tip de cunoaștere prin experiența de zi cu zi. Credincioșii sunt martori zi de zi ai modului în care Dumnezeu, Tatăl lor, le poartă de grijă, îi învață, îi călăuzește, îi protejează.
Nu vă îngrijorați dar, zicând: ‘Ce vom mânca?’ sau: ‘Ce vom bea?’ sau: ‘Cu ce ne vom îmbrăca?’ Fiindcă toate aceste lucruri neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc știe că aveți trebuință de ele. Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. (Evanghelia după Matei, capitolul 6, versetele 31-33)
Într-o zi, copiii Lui vor merge să-L vadă față în față pe Tatăl lor și vor trăi cu El, în prezența Lui pentru totdeauna. Ei vor avea nevoie de o veșnicie pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu în toată splendoarea, frumusețea, înțelepciunea, puterea, măreția Sa...
Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo (în Împărăția lui Dumnezeu). Scaunul de domnie al lui Dumnezeu și al Mielului vor fi în ea. Robii Lui Îi vor sluji. Ei vor vedea fața Lui și Numele Lui va fi pe frunțile lor. Acolo nu va mai fi noapte. Și nu vor mai avea trebuință nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina. Și vor împărăți în vecii vecilor. (Apocalipsa, capitolul 22, versetele 3-5)
Aici, la Aercurat, dorim să deschidem o fereastră către Dumnezeu prin intermediul Cuvântului Său, Biblia. Ne dorim și Îl rugăm să ne învețe prin Duhul Sfânt cine e El, ca să Îl cunoaștem și pe măsură ce Îl cunoaștem să fim motivați mai mult să ne încredem în El.