Cum poți deveni prost
„Fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au glorificat ca Dumnezeu, nici nu I-au mulțumit; ci s-au dedat la gânduri deșarte, și inima lor fără pricepere s-a întunecat. S-au fălit că sunt înțelepți, și au înnebunit;[...]”Romani 1:21-22
Dumnezeu poate fi cunoscut și S-a revelat tuturor oamenilor: 1) prin conștiința morală pe care a pus-o în ei și 2)prin creația pe care a făcut-o. (vezi Romani 1:19-20)
Vom observa că ceea ce face omul cu această cunoaștere determină felul lui interior de a fi (gândirea, emoțiile) și comportamentul lui extern.
În versetul citat mai sus ni se arată care e procesul interior prin care un om devine nechibzuit deși el poate percepe prin conștiință și creație însușirile lui Dumnezeu. Deci să urmărim care sunt, din perspectiva lui Dumnezeu, pașii spre prostie/nebunie:
„măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au glorificat ca Dumnezeu,”
Nu L-au glorificat ca Dumnezeu;
Primul pas spre prostie este atunci când Dumnezeu ți se face de cunoscut să nu Îi dai slava care i se cuvine ca Dumnezeu.
„Cerurile spun slava lui Dumnezeu, și întinderea lor vestește lucrarea mâinilor Lui.” (Psalm 19:1)
Am văzut că tuturor oamenilor, fără excepție, Dumnezeu S-a făcut cunoscut prin creație. Versetul de mai sus ne vorbește despre mărturia cerurilor în măreția lor. Ele fac parte din inventarul infinit al mărturiilor din creație despre Dumnezeu care a creat întreg Universul și tot ce se află în el.
A fi nechibzuit e să privești la un răsărit sau un apus și în loc să îi acorzi meritul (frumuseții) acestor fenomene lui Dumnezeu, să recunoști măreția Lui și divinitatea Lui în creație, să îi acorzi respectul cuvenit, să Îl lauzi pe El pentru ce a făcut, tu treci cu vederea peste ele ca și cum nu ar exista sau, mai rău, consideri că aceste lucruri sunt rezultatul unei greșeli, care nu a fost cauzată de nimeni ci a apărut așa la întâmplare, din nimic. Sau să studiezi mecanismul fin al ochiului și să zici că sofisticatul circuit care face ca ochiul să existe și să funcționeze se datorează evoluției, e rezultatul a miliarde de ani de evoluție.
nici nu I-au mulțumit;
Nu I-au mulțumit lui Dumnezeu;
Al doilea lucru decurge din primul și vom vedea că de fapt fiecare greșeală care ne duce mai adânc în prostie și nechibzuință este de fapt rezultatul greșelii primare, acela de a ne încăpățâna să nu îi dăm respectul cuvenit lui Dumnezeu, de a nu-L glorifica pe Dumnezeu și a-I recunoaște meritele.
Dacă nu recunoști meritele lui Dumnezeu în lucrurile făcute de El, atunci bineînțeles că nu îi vei mulțumi pentru nimic, chiar dacă am avea atâtea motive de mulțumire.
„El (Dumnezeu) face să răsară soarele Său peste cei răi și peste cei buni și dă ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți.” (Matei 5:45)
Versetul acesta ne vorbește despre bunătatea și generozitatea lui Dumnezeu pentru TOȚI oamenii, bunătate vizibilă în fiecare zi. Totuși nu toți recunosc bunătatea lui Dumnezeu, nu o văd, deși ea e chiar acolo în fața ochilor lor.
ci s-au dedat la gânduri deșarte, și inima lor fără pricepere s-a întunecat.
S-au dedicat unui mod de gândire fără valoare, ca atare inima lor fără pricepere s-a întunecat;
Al treilea pas care decurge din primul și al doilea este dedicarea la un mod de gândire fără valoare sau deșert, gol, defectuos. Este pasul care ne duce mai adânc în prostie.
O perspectiva asupra vieții care nu-L include pe Dumnezeu, e una goală și defectuoasă și duce la dedicarea la un mod de gândire de nimic, fără valoare. Gândiți-vă la teoria evoluției în care o mulțime de oameni CRED dar nu pot să o susțină logic cu dovezi puternice. Încă nu s-a descoperit o verigă lipsă credibilă care să demonstreze saltul evoluționist dintre maimuță și om. Totuși o mulțime de oameni își bazează existența pe această idee goală, defectuoasă, mincinoasă.
Vedem aici legătura dintre gândire, emoții și motivații care împreună au denumirea de inimă în Biblie. Dacă gândirea cuiva este defectuoasă, centrul rațional, emoțional, motivațional va deveni unul disfuncțional, întunecat.
Dacă crezi că tu ești rezultatul evoluției și că ai ajuns în punctul în care ești datorită faptului că în lupta pentru supraviețuire ai reușit să te ridici deasupra celor mai slabi decât tine, nu vei avea o problemă să îi vezi pe ceilalți ca și competiție, dușmani, inferiori, demni de a fi dați la o parte cu orice preț. Acesta e un exemplu de inimă fără pricepere, întunecată, de unde izvorăște răutatea, luptele, războaiele, suferința, moartea.
De asemenea o viață lipsită de glorificarea lui Dumnezeu și mulțumire la adresa Lui va avea ca rezultat =>1. dedicarea cuiva la tot felul de idei goale, fără valoare, la un mod de gândire defectuos =>2. care duce la o viață emoțională disfuncțională (inimă întunecată) =>3. care duce la o viață stricată.
S-au fălit că sunt înțelepți, și au înnebunit;
S-au fălit că sunt înțelepți și au înnebunit;
Următorul pas spre prostie avansată e nerușinarea de a te mândri cu o gândire defectuoasă și de a crede că e înțelepciune. Din perspectiva lui Dumnezeu, când cineva face toți pașii de mai sus, acel om e nebun nu înțelept.
Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!”(Psalmul 14:1)
Frica de Domnul este începutul științei, dar nebunii nesocotesc înțelepciunea și învățătura. (Proverbe 1:7)
Un om ajunge să aibă o gândire defectuoasă când nu recunoaște meritul lui Dumnezeu și nu Îi mulțumește. Un astfel de om ajunge să fie nebun până la urmă. Nebunia e definită de Dumnezeu, în Scripturi (revelația scrisă). Ea este instalată atunci când omul "își zice în inima lui" că nu există Dumnezeu (adică așa gândește el și pe baza acestei idei își conduce viața).
Vom vorbi data viitoare despre ceea ce se vede în exterior, COMPORTAMENTUL omului nechibzuit care ne arată prostia lui interioară și cât de avansat a ajuns omul în procesul nebuniei.
Poți face ceva să nu devi nechibzuit/prost?
Bineînțeles!
Poți să faci exact opusul a ceea ce face un om care ajunge să fie nechibzuit:
Poți să îi dai lui Dumnezeu slava și gloria care o merită. Gândește-te logic. Dacă arunci în aer miile de piese dintr-un ceas mecanic, ce șanse ar avea acestea ca ele să se așeze împreună într-un ceas mecanic complet funcțional, fără eroare? Nici o șansă, nu? Un ceas poate fi pus laolaltă doar de un ceasornicar, el merită recunoașterea pentru crearea ceasului. La fel și creația în sofisticata complexitate a ei arată spre Creatorul care a pus-o laolaltă așa. Un astfel de Creator merită recunoașterea care i se cuvine.
Mulțumește-i lui Dumnezeu. Mulțumirea noastră spre Dumnezeu îi arată nu doar recunoașterea meritelor Lui ci și a dreptului pe care Îl are de a face ce vrea cu ceea ce îi aparține, cu ceea ce a creat. Mai mult vedem că bunătatea Lui pentru toți oamenii este foarte mare.
Dacă îți vei face timp să observi și să meditezi la ceea ce a făcut Dumnezeu și la caracterul Lui reflectat în legea Lui și în Creație, dacă îi vei recunoaște meritele și îi vei mulțumi, ceea ce faci de fapt este să te dedici unei gândiri valoroase, în contrast cu o gândire deșartă, goală. Vei observa că o gândire valoroasă și plină de adevăr te va centra într-o viață interioară armonioasă în opoziție cu o inimă întunecată.
Respectul pentru Dumnezeu este începutul înțelepciunii, ni se spune în Scripturi. Nebunia va sta departe de tine și vei deveni înțelept dacă în umilință te vei lăsa învățat de Dumnezeu.
