Crăciun fericit!

Pentru unii dintre noi, perioada asta este grea. Unii am pierdut pe cineva drag, alții, poate acum treceți printr-o furtună. Dumnezeu are să ne spună ceva fiecăruia de aceste sărbători.

El nu ne cere să fim falși, nu ne cere să zâmbim când ne doare, dar ne invită să privim dincolo de ziua de azi, spre promisiunile Lui. El știe prin ce treci și simte durerea din inima ta dar în același timp, își dorește ca tu să privești dincolo de durere înspre ce Ți-a pregătit.

Pavel le scria filipenilor: „Bucurați-vă în Domnul întotdeauna; și iarăși zic: Bucurați-vă!” Pare imposibil să faci asta când viața te lovește. Dar bucuria creștină nu depinde de circumstanțe – ea vine din certitudinea a ceea ce urmează.

Ce sărbătorim de Crăciun?

Crăciunul marchează momentul în care Dumnezeu a îmbrăcat trup omenesc și a intrat în lumea noastră ca să moară în locul nostru. Gândește-te: El există în afara timpului, nu are început, nu are sfârșit. Numele Lui este „Eu sunt” (Yahweh) la timpul prezent. El a creat timpul pentru noi, iar apoi a intrat în el ca să ne salveze.

Sărbătoarea asta ne amintește în fiecare an ce a făcut Isus pentru noi. Când lucrurile se întunecă, e ușor să uităm binecuvântările și să vedem doar greutățile. Crăciunul ne ajută să ne ridicăm privirea spre cer și să așteptăm a doua venire a lui Isus.

Și mai e ceva: lumea privește la copiii lui Dumnezeu de sărbători, la încrederea lor în Domnul. De aceea vrăjmașul urăște Crăciunul; el știe că dacă oamenii vor auzi despre Isus – nu doar de pruncul din iesle, ci de Isus care a crescut, a murit și a înviat – împărăția întunericului se va clătina.

Povestea din spatele sărbătorii

Matei ne spune că Maria, o fecioară logodită cu Iosif, a rămas însărcinată de la Duhul Sfânt. În cultura acelor vremuri, în Israel, logodna era un angajament legal. Ca să o rupi, aveai nevoie de divorț, iar adulterul se pedepsea cu moartea.

Iosif ar fi putut s-o expună public pe Maria și s-o acuze când a aflat că ea era însărcinată, dar el era un om drept și nu a vrut să o facă de rușine, găsind cu cale să se despartă de ea în secret. Cu toate că a crezut că fusese trădat, Iosif a ales compasiunea în locul răzbunării. Asta ne spune foarte multe despre caracterul lui.

Apoi a venit îngerul și i-a confirmat lui Iosif că ceea ce se zămislise în Maria era de la Duhul Sfânt. Parcă ne imaginăm cum a alergat Iosif spre casa Mariei să îi spună: „Te cred! Știu că e de la Dumnezeu.” Ce ușurare trebuie să fi fost pentru amândoi!

De ce contează nașterea din fecioară?

Aici trebuie să ne oprim puțin, pentru că mulți trec peste acest detaliu fără să-i înțeleagă importanța.

Când Adam și Eva au păcătuit în grădină, ceva s-a stricat în însăși natura umană. Păcatul a intrat în lume și s-a transmis mai departe, din generație în generație, prin sângele tatălui. Fiecare copil născut de atunci a moștenit această natură căzută. Nu e vorba doar că facem lucruri rele – e vorba că ne naștem cu o înclinație spre rău, fiind despărțiți de Dumnezeu din cauza păcatului.

Asta este problema: cum poate un om păcătos să plătească pentru păcatele altora? Nu poate. Ar fi ca și cum ai încerca să speli o haină murdară cu apă murdară.

Dumnezeu avea nevoie de un om perfect, fără pată, dar toți oamenii erau deja întinați. Singura soluție era să ocolească linia de sânge a lui Adam.

Și exact asta a făcut.

Prin nașterea din fecioară, Isus a primit trup uman de la Maria, dar fără să moștenească natura păcătoasă transmisă prin linie paternă. Duhul Sfânt L-a zămislit. Sângele Lui era curat – singurul sânge din istoria omenirii capabil să plătească prețul pentru păcat, de aceea Biblia Îl numește pe Isus „ultimul Adam”.

Primul Adam a adus moartea, ultimul Adam a adus viața. Primul a deschis ușa păcatului, ultimul a deschis ușa mântuirii.

Fără nașterea din fecioară, nu există Mântuitor. Fără sânge curat, nu există iertare.

Magii și steaua

Știai că magii care au venit să-L vadă pe Isus veneau din Persia – actualul Iran? De unde au știut ei să caute în stele venirea lui Mesia?

Răspunsul ne este dat de evenimente petrecute cu secole în urmă și consemnate în Scripturi. Profetul Daniel fusese luat captiv în Babilon iar Dumnezeu l-a ridicat acolo într-o poziție de autoritate ca și căpetenie a magilor. Din poziția sa respectată, cu siguranță el i-a învățat pe colegii lui și pe conducătorii persani Scripturile ebraice. Magii cunoșteau profețiile evreilor de la Daniel.

Steaua pe care au urmat-o, însă, nu pare să fi fost doar un fenomen astronomic natural. Poate că a început așa, în Persia, dar mai apoi citim că steaua se mișca înaintea lor și s-a oprit exact deasupra casei unde locuia Isus. Se prea poate ca “steaua” să fi fost un înger – în Scriptură, mai ales în context profetic, stelele simbolizează îngerii. Poate chiar îngerul Gabriel i-a condus la destinație.

Darurile magilor, de asemenea, au o semnificație profetică: aur pentru Regele care va domni, tămâie pentru Preotul care mijlocește, smirnă pentru Cel ce va muri pentru noi.

Este Crăciunul bazat pe o sărbătoare păgână?

Unii se întreabă dacă este potrivit să sărbătorim Crăciunul pe 25 decembrie, știind că data coincide cu anumite sărbători păgâne vechi. E adevărat că Romanii sărbătoreau pe 25 decembrie, Saturnalia, o sărbătoare dedicată zeului Saturn.

Cu siguranță intenția creștinilor din primele secole a fost de a transforma o sărbătoare păgână în ceva special, dedicat lui Dumnezeu.

Hai să privim în scriptură să vedem dacă există un precedent pentru așa ceva.

Purim - de la moarte, la viață

În cartea Esterei, Haman – un dușman al evreilor și mare vizir al împăratului persan Ahașveroș soțul Esterei – a aruncat sorți (în ebraică: „pur”) ca să aleagă o zi pentru exterminarea lor. Ziua a căzut pe 13, luna ebraică numită Adar. Decretul a fost semnat de împărat și scrisorile au fost trimise în tot imperiul. Părea că totul e pierdut pentru evrei.

Dumnezeu însă a întors situația. Prin curajul Esterei și credincioșia lui Mardoheu, unchiul ei, evreii nu doar că au supraviețuit ci au reușit să se apere și să îi înfrângă pe dușmanii lor. Și ce au făcut după? Au transformat ziua aceea, menită pentru distrugerea lor, în sărbătoare.

Așa s-a născut Purim – o zi de bucurie, de ospețe, de cadouri pe care și le-au trimis unii altora. Sărbătoarea nu a fost poruncită de Dumnezeu dar a fost aprobată de El, o sărbătoare născută din recunoștință, din dorința evreilor de a nu uita ce făcuse Dumnezeu pentru ei.

Sună cunoscut? O zi întunecată, transformată în lumină. O zi a dușmanului, revendicată pentru Dumnezeu.

Și un fapt interesant. Numele „Estera” înseamnă „stea”. O stea i-a condus pe magi spre Mântuitorul, secole mai târziu.

Hanuka și templul curățit

Tot în această perioadă a anului, evreii sărbătoresc Hanuka. Și povestea din spatele ei ne privește mai mult decât am crede.

Cu aproape două secole înainte de nașterea lui Isus, un conducător grec pe nume Antiochus Epiphanes a cucerit Ierusalimul. El ura evreii și a vrut să le distrugă credința din temelii.

A intrat în Templu – locul cel mai sfânt pentru evrei – și l-a profanat în modul cel mai josnic, jertfind un porc pe altar. A uns cu sângele porcului întregul lăcaș și i-a forțat pe preoți să mănânce carne de porc crudă. Apoi a ridicat o statuie a lui Zeus și a poruncit tuturor să i se închine.

Însă un grup de evrei credincioși, conduși de familia Macabeilor, s-au ridicat împotriva lui. Nu aveau armată, nu aveau resurse ci aveau doar zel pentru Dumnezeul lor. Printr-o serie de victorii miraculoase, l-au alungat pe Antiochus și pe oștirile lui din Israel.

Când Macabeii au intrat în Templu să-l curețe, au găsit un singur vas cu ulei sfânt care le-ar fi ajuns pentru o zi. Pentru reconsacrarea Templului era nevoie de ulei pentru opt zile, iar menora trebuia să ardă în continuu în tot acest timp.

S-au rugat lui Dumezeu și au dat startul reconsacrării templului. În mod miraculos, flacăra din menoră nu s-a stins și uleiul a ținut opt zile.

De aceea Hanuka se numește „Sărbătoarea Luminilor”. Comemorează momentul în care Dumnezeu, în mod miraculos, a făcut ca lumina să nu se stingă.

Ce legătură are asta cu noi?

Iată legătura: credincioșii sunt templul lui Dumnezeu construit din pietre vii. (1 Petru 2:5)

Pavel scrie clar: „Nu știți că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt?” (1 Corinteni 6:19-20) Dacă L-ai primit pe Cristos prin credință, Duhul Sfânt locuiește în tine; nu într-o clădire de piatră, ci în inima ta.

Întrebarea e: cum arată templul tău?

A fost întinat? Sunt idoli în el – lucruri care ocupă locul lui Dumnezeu? Sunt compromisuri pe care le-ai făcut, uși pe care le-ai deschis și nu le-ai mai închis?

Antiochus Epiphanes e o imagine a vrăjmașului care acționează la fel și azi: vrea să profaneze templul, să stingă lumina, să îi facă pe credincioși să uite că aparțin lui Dumnezeu.

Dar iată vestea bună: Dumnezeu are destul „ulei” adică Duh Sfânt, pentru a-ți lumina din nou viața. Templul poate fi curățit și rededicat lui Dumnezeu.

Tu trebuie doar să-I spui: „Doamne, cercetează-mi inima. Arată-mi ce trebuie scos afară. Spală-mă de păcate. Dă-mi harul să mă pocăiesc.”

Nu cred că te vei putea bucura cu toată inima de Crăciun dacă templul tău nu este curat. Dar dacă-I dai voie lui Dumnezeu să-l curețe, vei descoperi o bucurie nedescrisă – bucuria unui loc sfânt plin de prezența lui Dumnezeu.

O invitație

Magii au venit pe un drum și au plecat pe altul. După ce L-au întâlnit pe Isus, nu s-au mai întors înapoi pe aceeași cale. Așa este pentru oricine se întâlnește cu adevărat cu Isus: nu mai poți fi același.

Poate ai ajuns la acest articol fără să știi exact de ce. Dacă ai ajuns cu cititul până aici, Duhul Sfânt are un mesaj pentru tine. El îți spune: „Vreau să-L întâlnești pe Fiul Meu.”

Nu trebuie să ai toate răspunsurile. Trebuie doar să vii așa cum ești și să spui: „Doamne, sunt un păcătos. Am nevoie de Tine. Cred că ai murit pentru mine. Îmi pun viața în mâna Ta.”

Fii încredințat că El va răspunde. Poate că nu într-o viziune spectaculoasă dar într-un mod pe care îl vei recunoaște: o pace care se așterne, o prezență care umple camera, un început de conversație care nu se va mai termina niciodată.

Acesta este motivul pentru care sărbătorim Crăciunul. Nu pentru brazi și cadouri, deși au și acestea locul lor, ci pentru că Dumnezeu a intrat în lume ca s-o mântuiască.

Crăciun fericit!