Conștiința morală

„Mânia lui Dumnezeu se descopere din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu și împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, care înăbușe adevărul în nelegiuirea lor. Fiindcă ce se poate cunoaște despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu.” (Romani capitolul 1, versetele 18,19)

Duhul Sfânt ne învață că fiecare om știe ce e bine și rău prin intermediul conștiinței puse în el de Dumnezeu

Ca să adăugăm puțin context, am învățat până acum că Evanghelia este Vestea bună care are putere deoarece prin ea ne este arătat cum putem să primim darul neprihănirii care ne salvează de judecata viitoare a lui Dumnezeu. Cei ce primesc prin credința în Isus Hristos darul neprihănirii, nu sunt judecați pentru că și-au pus încrederea în Jertfa Lui. Isus Hristos a luat judecata și condamnarea noastră și a plătit cu viața Lui pentru păcatele noastre. Jertfa lui ne face puri de păcat.

Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu și împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, care înădușă adevărul în nelegiuirea lor.

La cruce, mânia lui Dumnezeu a căzut pe Isus Hristos care a luat asupra Lui toate nelegiuirile oamenilor, de aceea Evanghelia este așa o veste bună.

Dar chiar dacă Isus Hristos a plătit pentru nelegiuirile tuturor oamenilor, nu toți beneficiază de iertarea și purificarea de păcate pentru că nu toți oamenii cred în El. În cazul acestora, mânia lui Dumnezeu cade asupra lor, acelora care au înfăptuit păcatul și au rămas cu păcatul asupra lor.

Mânia lui Dumnezeu se manifestă în judecată. Un exemplu de judecată pe care Dumnezeu a adus-o asupra întregii lumi a fost la potop. În potop, întreaga populație a lumii a fost distrusă de pe fața pământului, doar 8 oameni au fost salvați într-o arcă împreună cu o mulțime de animale. Care a fost motivul pentru care Dumnezeu a judecat întreaga lume așa? Vedem în versetul 5 din capitolul 6 al Genezei.

"Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ și că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău." (Geneza capitolul 6)

Un alt exemplu al mâniei lui Dumnezeu manifestată în judecată asupra unui loc de pe pământ, o vedem în distrugerea Sodomei. Motivul pentru care Dumnezeu a judecat Sodoma:

„Oamenii din Sodoma erau răi și afară din cale de păcătoși împotriva Domnului.” (Geneza 13:13)

Putem găsi în Scripturi multe exemple de persoane în viața cărora Dumnezeu și-a lăsat mânia să vină peste ei. Suntem învățați cu consistență însă că Dumnezeu are milă de păcătoși și are răbdare cu ei, așteptându-i să caute iertarea în Jertfa lui Hristos. Dar există o limită până la care un om poate să ducă o viață de păcat. Dacă omul rămâne în păcat și nu caută să se împace cu Dumnezeu, la un moment dat, mânia lui Dumnezeu se revarsă asupra păcatului din viața acelui om, iar omul împreună cu păcatul la care a ținut așa de mult piere.

Vedem din aceste exemple că păcatul atrage asupra lui mânia lui Dumnezeu. De ce?

Păcatul este necinstirea lui Dumnezeu, lipsa de reverență pentru Dumnezeu sau o încercare de acaparare a gloriei care Îi aparține doar Lui. Primul din creaturile lui Dumnezeu care a păcătuit împotriva Lui a fost Lucifer. Acest înger fiind într-o poziție foarte înaltă în ierarhia creaturilor lui Dumnezeu, a avut aroganța să creadă că poate să Îi ia locul, să primească el cinstea și gloria care I se cuvin doar Creatorului. Mândria și lipsa lui de reverență pentru Dumnezeu a însemnat căderea lui. La rădăcina oricărui păcat este lipsa de reverență, necinstirea la adresa lui Dumnezeu, o dorință de acaparare a gloriei care i se cuvine doar Lui.

Păcatul e nelegiuire, adică o încălcare flagrantă a Legii lui Dumnezeu. Dumnezeu a pus legi spirituale în Universul creat de El după care funcționăm. Dacă încălcăm aceste legi, ne facem rău singuri pentru că fiecare încălcare de lege atrage o consecință rea. Să ne gândim spre exemplu, ce se întâmplă dacă desconsiderăm legea gravitației. Dacă ne aruncăm de pe o clădire înaltă putem muri sau putem rămâne paralizați pe viață. Consecința finală a păcatului e moartea spirituală, adică despărțirea pe veșnicie de dătătorul Vieții care e Dumnezeu și moartea fizică.

Păcatul duce la strangularea adevărului. Necinstirea lui Dumnezeu și încălcarea legii Lui duc la împiedicarea adevărului, lucru care duce la mai multă necinstire și încălcare a Legii Lui. De exemplu, Dumnezeu ne-a dat legea să nu comitem imoralitate sexuală. În lumea de azi, imoralitatea sexuală nu e considerat un lucru rău, dimpotrivă. Prin încălcarea poruncii "să nu comiți imoralitate sexuală" adevărul că imoralitatea sexuală este un lucru rău a fost înlocuit cu minciuna că aceasta e bună. Adevărul a fost înăbușit, oprit, sufocat de minciună. Rezultatul? Mai mult păcat, mai multă suferință, mai multă moarte.  

Fiindcă ce se poate cunoaște despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu.

Dar cum pot știi oamenii legile lui Dumnezeu ca să nu le încalce? Ce se poate cunoaște despre Dumnezeu, Legile Lui generale despre bine și rău, au fost scrise în conștiința tuturor oamenilor. Toți ne naștem cu o conștiință morală. Știm că minciuna, furtul, omorul, imoralitatea sexuală, lipsa de respect față de părinți sunt rele fără să trebuiască să mergem la biserică să învățăm asta. De fiecare dată când mergem împotriva conștiinței noastre, păcătuim, sufocăm adevărul în nelegiuire.