Cine este aproapele meu?

Citim în Biblie, în evanghelia după Luca, capitolul 10 cu versetul 25 o discuție pe care Isus o are cu un învățător al legii (în vremurile noastre, echivalentul unui teolog), care Îl întreabă ce să facă pentru a moșteni viața veșnică.

„Învățătorule, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?”

E curios că un teolog din vremea lui Isus vrea să Îl întrebe așa ceva. E clar că, așa cum Luca menționează la începutul pasajului, intenția acestuia nu a fost deloc să învețe ceva, ci de fapt a vrut să-L ispitească și să Îl prindă pe Isus într-o capcană.

Isus îi răspunde din Scriptură, confirmând că răspunsul Lui e întotdeauna în acord cu ce scrie în Biblie.

26. Isus i-a zis: „Ce este scris în Lege? Cum citești în ea?” 27. El a răspuns: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta și cu tot cugetul tău și pe aproapele tău ca pe tine însuți.” 28. „Bine ai răspuns”, i-a zis Isus; „fă așa și vei avea viața veșnică.”

Nu-i așa că și nouă ne-ar conveni uneori ca Isus să ne dea un alt răspuns, ceva mai convenabil decât ce găsim scris în Biblie? Dacă nu Isus, măcar un pastor sau preot care să ne valideze și să ne lase să scăpăm basma curată cu alegerile noastre.

Asta e prima lecție mare din acest pasaj. În Biblie, găsim toate răspunsurile de care avem nevoie, atâta timp cât suntem sinceri în căutarea noastră.

În Biblie, găsim toate răspunsurile de care avem nevoie, atâta timp cât suntem sinceri în căutarea noastră.

Vedem însă că răspunsul lui Isus nu l-a satisfăcut pe acest teolog evreu.

29. Dar el, care voia să se îndreptățească, a zis lui Isus: „Și cine este aproapele meu?”

Vedem cum omul ascultă răspunsul, dar nu e satisfăcut. De fapt, el nu era curios de răspuns, ci dorea să-și justifice alegerile. E ca și cum ar zice, „eu știu că voi moșteni viața veșnică - te rog confirmă-mi asta”.

Mă distrează cum teologul sare peste prima parte de răspuns, probabil presupunând că el deja Îl iubește pe Domnul Dumnezeu cu toată inima, și acum Isus mai trebuie să-i confirme și partea cu iubirea aproapelui.

Isus însă, îi răspunde cu o pildă. Și întotdeauna când El răspunde prin ilustrații, noi avem ceva foarte important de învățat.

30. Isus a luat din nou cuvântul și a zis: „Un om se cobora din Ierusalim la Ierihon. A căzut între niște tâlhari, care l-au dezbrăcat, l-au jefuit de tot, l-au bătut zdravăn, au plecat și l-au lăsat aproape mort.

31. Din întâmplare, se cobora pe același drum un preot și, când a văzut pe omul acesta, a trecut înainte pe alături.

32. Un levit trecea și el prin locul acela și, când l-a văzut, a trecut înainte pe alături.

33. Dar un samaritean, care era în călătorie, a venit în locul unde era el și, când l-a văzut, i s-a făcut milă de el. 34. S-a apropiat de i-a legat rănile și a turnat peste ele untdelemn și vin, apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han și a îngrijit de el.
35. A doua zi, când a pornit la drum, a scos doi lei, i-a dat hangiului și i-a zis: ‘Ai grijă de el, și orice vei mai cheltui, îți voi da înapoi la întoarcere.’

36. Care dintre aceștia trei ți se pare că a dat dovadă că este aproapele celui ce căzuse între tâlhari?”

37. „Cel ce și-a făcut milă cu el”, a răspuns învățătorul Legii. „Du-te de fă și tu la fel”, i-a zis Isus.

Vedem că avem de-a face cu câteva personaje în această pildă.

Un preot și un levit, oameni religioși care se ocupau cu închinarea la templu, și aproapele, un samaritean, un om care locuia în partea de nord a Israelului dar care provenea dintre neamuri și era considerat de evrei ca fiind nedemn de atenția și grija lor.

Te-ai fi așteptat de la oamenii care Îl slujesc pe Dumnezeu să aibă milă de omul nenorocit și în nevoie. În schimb, Isus îl face erou al poveștii pe samariteanul pe care evreii nu-l puteau suferi.

Isus nu doar că nu justifică stilul de viață al teologului nostru, ci îi scoate în evidență religiozitatea seacă, fără milă și dragoste pentru cei din jur.

Cine este aproapele meu? Oricine este în nevoie. Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți.

După cum învățăm din acest text, degeaba mergi la biserică și ai impresia că Îl iubești pe Dumnezeu dacă nu se vede în modul în care te relaționezi la cei din jur.

Ambele elemente sunt importante - iubirea de Dumnezeu și iubirea aproapelui. Ele sunt două fețe ale aceeași monede și nu pot exista una fără cealaltă.