Este amuzant pe de-o parte și pe de altă parte foarte trist să-i observ pe unii în partea de lume în care locuiesc cum se feresc să răspundă la această întrebare simplă sau cum recurg la o complicată gimnastică intelectuală pentru a da un răspuns politicos care să nu supere vreo minoritate din societatea vestică a zilelor noastre. Dar aici nu îmi propun să jignesc pe cineva doar să privesc în Cuvântul lui Dumnezeu ca să găsesc răspunsul la întrebare acolo. Am notat câteva gânduri nu o listă exhaustivă cu tot ce spune Biblia despre acest subiect.
Așadar, ce este o femeie?
Să ne uităm prin ochii lui Dumnezeu la femei ca să înțelegem cum le vede El, ce sunt ele și pentru ce au fost create. Totodată să învățăm de la El modul corect de a privi la ele și nu doar la ele, ci la toți oamenii.
Domnitori peste creație
Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peștii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul și peste toate târâtoarele care se mișcă pe pământ.”
Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească și parte femeiască i-a făcut.
Dumnezeu i-a binecuvântat și Dumnezeu le-a zis: „Creșteți, înmulțiți-vă, umpleți pământul și supuneți-l și stăpâniți peste peștii mării, peste păsările cerului și peste orice viețuitoare care se mișcă pe pământ.”
Biblia, Geneza capitolul 1, versetele 26-28
Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul și asemănarea Lui, l-a făcut o unitate în care partea bărbătească și partea femeiască sunt împreună. Unitatea din familia umană în comuniune cu Dumnezeu este după chipul și asemănarea Trinității, a unității dintre Dumnezeu Fiul, Dumnezeu Tatăl și Dumnezeu Duhul Sfânt în realitatea spirituală.
Femeia, asemeni bărbatului e purtătoarea chipului lui Dumnezeu, a fost creată ca parte a unei unități pentru a domni peste creație împreună cu soțul ei în supunere față de Dumnezeu.
Un ajutor potrivit
În capitolul 2 din Geneza, ni se relatează mai în detaliu creerea femeii, arătându-ni-se mai clar rolul ei în familie.
Domnul Dumnezeu a luat pe om și l-a așezat în grădina Edenului ca s-o lucreze și s-o păzească. Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poți să mănânci după plăcere din orice pom din grădină, dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit.”
Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.”
Biblia, Geneza capitolul 2, versetele 15-18
Locul întâlnirii omului cu Dumnezeu la începutul creației a fost grădina Edenului. Omul a fost pus de Dumnezeu în acest loc special, iar înainte să creeze femeia, Dumnezeu i-a dat omului slujba de a lucra și de a păzi grădina. Apoi i-a dat voie să mănânce din orice pom din grădină doar din pomul cunoștinței binelui și răului i-a interzis să mănânce.
Omul a luat în primire locul, slujba, permisiunea și interdicția. El a fost primul tras la răspundere de Dumnezeu când porunca Sa a fost încălcată.
După ce omul a dat nume fiecărui animal, ni se spune că nu s-a găsit un ajutor potrivit pentru el. Atunci Dumnezeu a creat femeia, os din oasele omului și carne din carnea lui, cu alte cuvinte făcând și ea parte din rasa umană, asemeni bărbatului.
Domnul a creat femeia nu numai ca omul să nu fie singur ci ca să îi fie un ajutor potrivit bărbatului în slujba pe care acesta o avea de făcut.
Ea e „ajutorul potrivit”, acea parte esențială care îl completează pe om în slujba lui și care îi facilitează munca. Expresia „ajutor potrivit” în limba ebraică mai înseamnă suport/susținere și mângâiere.
După ce a fost creată femeia, echipa de lucru și pază a locului de întâlnire cu Dumnezeu a fost completată, desăvârșită. Dumnezeu a evaluat această lucrare importantă și a spus despre ea că e foarte bună.
În Noul Legământ instituit de Isus, femeile și bărbații care fac parte din biserica lui Hristos, sunt fiice și fii de Dumnezeu, născuți din nou la o viață spirituală în comuniune cu Dumnezeu.
Dar acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, fără lege – despre ea mărturisesc Legea și Prorocii – și anume neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credința în Isus Hristos, pentru toți și peste toți cei ce cred în El. Nu este nicio deosebire.
Biblia, Romani capitolul 3, versetele 21-22
Așadar, femeia asemeni bărbatului poartă chipul lui Dumnezeu în ea. Împreună cu soțul ei și cu Dumnezeu formează o unitate, o imagine pe pământ a Trinității.
Ea este ajutorul potrivit, mângâierea, susținătoarea soțului ei în slujba pe care el a primit-o de la Dumnezeu. Isus Hristos a iubit toate femeile atât de mult încât și-a dat viața pentru ele ca să le salveze de păcate. Ele sunt atât de prețioase în ochii lui Dumnezeu, să privim la ele prin ochii Lui.
Pofta sexuală
Dacă i-am privi pe oameni prin ochii lui Dumnezeu, am vedea valoarea intrinsecă pe care o au ca purtători ai chipului Lui și ca ființe pentru care Isus și-a dat viața. I-am privi cu considerație și respect când ne uităm la ei. I-am privi cu bunătate și compasiune când greșesc.
Dar ne vine ușor datorită firii pe care o avem în noi, să îi vedem pe semenii noștri într-o poziție de inferioritate față de noi și să credem că sunt mai puțin decât sunt ei cu adevărat.
Ați auzit că s-a zis celor din vechime: ‘Să nu comiți adulter.’ Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca s-o poftească a și comis adulter cu ea în inima lui.
- Isus Hristos, (Biblia, Matei capitolul 5, versetele 27, 28)
Pofta începe din modul greșit în care ne uităm la oameni.
Domnul a pus dorințele sexuale în familie pentru a lipi partea bărbătească și partea femeiască într-o unitate perfectă. Atunci când dorințele sexuale sunt îndreptate către alții din afara căsniciei ele nu mai sunt dorințe sexuale bune, ci se transformă în pofte, care sunt dorințe păcătoase.
Pofta sexuală este un păcat înfăptuit de cei ce îi văd pe oameni ca obiecte pe care le pot folosi în imaginația lor pentru propria plăcere sexuală.
Din pofta sexuală se naște adulterul, o anomalie, un păcat, în relația de căsătorie; e sfâșierea unei uniuni pentru a crea o altă combinație peticită și monstruoasă, fără Dumnezeu în ea.
Restricții
Isus ne învață să facem curățenie în inima noastră.
În primul rând, El identifică păcatele din inimă care dau naștere păcatelor din comportament. Apoi, El ne învață să alegem o cale mai bună de a face față impulsurilor care vin din firea noastră pământească.
Spre exemplu, uciderea se naște din mânie/ranchiună. În loc să ținem mânia, suntem învățați să iertăm, iar dacă păcătuim împotriva aproapelui nostru, să căutăm împăcarea.
Adulterul se naște din poftele sexuale din inimă. Pofta sexuală (=dorința sexuală pentru o persoană din afara căsătoriei) e păcat. După ce a identificat acest păcat care se ascunde în inima umană, Isus ne învață cum să restricționăm poftele firii noastre pământești.
Dacă, deci, ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l și leapădă-l de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale și să nu-ți fie aruncat tot trupul în gheenă.
Dacă mâna ta cea dreaptă te face să cazi în păcat, taie-o și leapăd-o de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale și să nu-ți fie aruncat tot trupul în gheenă.
Biblia, Matei capitolul 5, versetele 29, 30
Cel mai radical lucru pe care l-am putea face când suntem ispitiți e să scăpăm de acele mădulare prin care păcatul e înfăptuit, să scăpăm de ochii cu care privim pentru a pofti și de mâinile pe care le folosim pentru a face efectiv păcatul.
Dacă cineva ne-ar scoate ochii cu care poftim și ne-am tăia mâinile cu care păcătuim, nu doar nu am mai putea vedea sau face ceva rău dar suferința și disconfortul care ar decurge din handicap ne-ar tăia avântul de a mai face prostii, ne-ar face să alergăm la Domnul care e vindecătorul nostru, să rămânem smeriți lângă El.
Poate că un handicap fizic este uneori o binecuvântare deghizată pentru oamenii lui Dumnezeu, o țepușă în carne care îi ține smeriți și dependenți de harul lui Dumnezeu, așa cum a fost pentru apostolul Pavel suferința din trupul lui.
Poate că Dumnezeu îngăduie anumite suferințe în viața copiilor Săi pentru a-i salva de suferințe mai mari, suferințe veșnice. Nu vom știi niciodată ce har s-a ascuns în anumite limitări îngăduite de Domnul în viața noastră, dar putem să ne încredem mereu în iubirea și bunătatea Lui pentru noi.
Isus ne trezește la realitatea crudă a pericolului păcatului care are potențialul de a ne despărți de Dumnezeu pentru eternitate și ne învață să fim extrem de severi și aspri cu firea noastră, să îi tăiem fără milă pornirile.
Cei ce au fost salvați de păcate sunt ai lui Dumnezeu, trupul lor îi aparține Lui. Mădularele trupului: ochii, mâinile, picioarele etc nu le mai pot folosi pentru păcat doar pentru fapte bune care îi aduc slavă lui Dumnezeu.
Nu știți că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuiește în voi și pe care L-ați primit de la Dumnezeu? Și că voi nu sunteți ai voștri? Căci ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți dar pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.
Biblia, 1 Corinteni capitolul 6, versetele 19, 20
Pavel ne învață:
Fugi de poftele tinereții și urmărește neprihănirea, credința, dragostea, pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată.
Biblia, 2 Timotei 2:22
Obiceiul de a pofti este adânc înrădăcinat în firea noastră păcătoasă, dar copiii lui Dumnezeu sunt chemați să nu dea curs firii ci să o suprime în totalitate pentru a da loc Duhului Sfânt să se manifeste prin rodul iubirii divine în ei.
Evitarea poftelor se traduce în evitarea locurilor în care poftele sunt stimulate, evitarea „prietenilor” care ne încurajează să păcătuim și în schimb să căutăm acel stil de viață plăcut lui Dumnezeu împreună cu alții care urmăresc același lucru.
În concluzie,
Copiii lui Dumnezeu au perspectiva lui Dumnezeu asupra oamenilor. Ei se uită la oameni prin ochii Lui știind că fiecare om este valoros datorită chipului lui Dumnezeu pe care îl poartă în el.
Ei sunt conștienți că firea lor e plină de pofte păcătoase și că trebuie să lupte cu ajutorul Duhului Sfânt împotriva ei, să o suprime.
Duhul Sfânt îi conduce în direcția opusă firii. El le arată cum să îi fie plăcuți lui Dumnezeu urmărind această stare împreună cu cei care și-au curățit inima.
Când privesc femeile, copiii lui Dumnezeu își aduc aminte că în slujba importantă pe care Dumnezeu i-a încredințat-o omului, aceea de a păstra în bună ordine și intactă comuniunea cu El, omul nu e bine să fie singur ci are nevoie de un ajutor potrivit.
Bravo!