Săptămâna trecută eram în Florida, într-o vacanță cu familia, când am aflat că s-a format un uragan în Golful Mexic și se îndrepta spre regiunea prin care trebuia să ne întoarcem acasă sâmbătă. Asta a fost marți.
Am început imediat să urmăresc prognozele meteo și să mă gândesc când ar fi cel mai bun timp să ne întoarcem. Bazat pe evoluția inițială, părea că ar fi trebuit să ne pornim spre casă, chiar a doua zi, miercuri.
Apoi prognozele s-au tot modificat. Cu fiecare nouă actualizare, fereastra de timp pentru plecare se schimba și n-a mai fost atât de simplu și clar când ar fi fost cel mai bun timp pentru condus cele 12 ore din Florida până în Tennessee.
Până la urmă am plecat vineri, cu doar o zi mai devreme decât plănuiserăm inițial. Drumul a fost bun, vremea frumoasă și am ajuns acasă fără probleme - am pierdut doar o zi de stat în Florida, ceea ce n-a fost rău deloc.
Dar toată experiența aceasta m-a făcut să mă gândesc la ceva.
Oare de câte ori procedăm la fel și în viața noastră spirituală?
Când vrem să știm ce urmează
Când vedem apropiindu-se o problemă, reacția noastră firească este să căutăm o soluție. Vrem să știm ce urmează, cât de gravă va fi situația și, mai ales, cum putem ieși din ea cât mai repede.
Facem calcule, cerem sfaturi, cântărim posibilitățile. Și bine facem. Dumnezeu ne-a dat minte și discernământ ca să le folosim.
Dar am observat ceva. Uneori sunt atât de preocupat să găsesc o cale de ieșire, încât uit să mă întreb ce vrea să facă Dumnezeu prin împrejurarea respectivă.
În Proverbe 3:5-6 citim:
“Încrede-te în Domnul din toată inima ta și nu te bizui pe înțelepciunea ta! Recunoaște-L în toate căile tale și El îți va netezi cărările.”
De fapt, Scriptura ne spune să nu ne bazăm pe propria noastră înțelepciune. Asta nu înseamnă că nu trebuie să ne facem partea, ci mai degrabă să-l întrebăm pe Dumnezeu, care este de fapt planul Lui pentru noi în acea situație.
Când Dumnezeu își mișcă Biserica
M-am gândit apoi la primii creștini din Ierusalim.
Înainte să Se înalțe la cer, Isus le-a spus ucenicilor că vor fi martorii Lui în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până la marginile pământului (Faptele Apostolilor 1:8).
După coborârea Duhului Sfânt, Biserica a început să crească într-un ritm extraordinar. Mii de oameni au crezut în Hristos, iar credincioșii se adunau, se rugau și chiar locuiau împreună într-o comunitate aparte.
Dar cea mai mare parte a relatării din primele capitole ale cărții Faptele Apostolilor se desfășoară în Ierusalim.
Apoi s-a întâmplat ceva teribil.
Ștefan a fost ucis cu pietre și împotriva Bisericii a izbucnit o mare persecuție.
Faptele Apostolilor 8:1 ne spune că toți, în afară de apostoli, s-au împrăștiat prin părțile Iudeei și ale Samariei.
Gândește-te puțin la ce a însemnat asta pentru oamenii respectivi. Au fost nevoiți să-și părăsească locuințele, familia și viața pe care și-o construiseră. Nu plecau în vacanță și nici nu încercau să schimbe peisajul.
Și totuși, versetul 4 ne spune ceva extraordinar:
“Cei ce se împrăștiaseră mergeau din loc în loc și propovăduiau Cuvântul.”
Aceeași oameni care au fost obligați să plece din Ierusalim răspândeau acum Evanghelia în alte locuri.
Nu cred că vreunul din ei și-a dorit persecuția. Sigur nu s-au rugat pentru ea. Și totuși, Dumnezeu a lucrat prin acele împrejurări, iar mesajul lui Hristos a continuat să se răspândească.
Mă întreb de câte ori face Dumnezeu ceva asemănător și în viața noastră.
Când ușile încep să se închidă
Privind în urmă, îmi amintesc de câteva momente din viața mea profesională în care lucrurile au început să meargă prost.
Au fost situații în care nu mi-a mai plăcut locul în care lucram sau împrejurările au devenit dificile încât a trebuit serios să mă gândesc la o schimbare.
La momentul respectiv, nu vedeam prea multe lucruri bune în ceea ce se întâmpla.
Dar, îmi dau seama că Dumnezeu, în ciuda situațiilor grele prin care am trecut, m-a condus spre oportunități mai bune, spre locuri de muncă la care poate nici nu m-aș fi gândit dacă lucrurile ar fi continuat să meargă bine acolo unde eram.
Nu pot spune că am înțeles întotdeauna ce făcea Dumnezeu. Nici că am luat mereu cele mai bune decizii. Dar pot spune că am văzut credincioșia Lui.
Și cred că acesta este unul dintre lucrurile pe care trebuie să ni le amintim atunci când trecem prin încercări. Dumnezeu vede ceea ce noi încă nu putem vedea.
Doamne, ce vrei să fac?
Nu vreau să sugerez că ar trebui să ignorăm pericolele sau să rămânem într-o situație dificilă doar pentru că Dumnezeu ar putea avea un plan cu ea.
Dacă se apropie un uragan, este înțelept să cauți adăpost sau să pleci atunci când situația o cere. Dacă treci printr-o problemă, este normal să te rogi ca Dumnezeu să te ajute și să te izbăvească.
Chiar și Domnul Isus, în grădina Ghetsimani, S-a rugat Tatălui ca, dacă este cu putință, paharul suferinței să treacă de la El.
Dar a adăugat: “Totuși, nu cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu.” (Matei 26:39)
Cred că aici avem ceva important de învățat.
Când vine o încercare, prima noastră rugăciune este adesea: “Doamne, scapă-mă din situația aceasta!”
Și este o rugăciune bună.
Dar poate ar trebui să adăugăm mai des și o a doua întrebare:
“Doamne, ce ai vrea să fac în aceste împrejurări?”
Poate că este timpul să pleci. Poate că trebuie să rămâi și să ai răbdare. Poate că Dumnezeu vrea să te folosească tocmai în locul în care te afli, chiar dacă lucrurile nu merg așa cum ți-ai dori.
Nu avem întotdeauna răspunsurile imediat. Și nici promisiunea că vom înțelege, în viața aceasta, toate motivele pentru care Dumnezeu a îngăduit anumite lucruri.
Dar avem promisiunea că El nu ne părăsește.
Când mă gândesc la creștinii aceia care au fugit din Ierusalim, îmi dau seama că ei nu știau ce avea să urmeze. Nu vedeau întreaga lucrare pe care Dumnezeu urma să o facă prin răspândirea lor.
Știau doar că trebuie să meargă mai departe. Și, oriunde au ajuns, au continuat să-L vestească pe Hristos.
Poate că și noi ar trebui să privim la fel unele furtuni prin care trecem. Să continuăm să ne rugăm pentru izbăvire, dar să fim atenți și la direcția în care Dumnezeu ne conduce.
Poate că atunci când toate planurile noastre sunt date peste cap, Dumnezeu lucrează ceva bun, într-un fel pe care încă nu-l înțelegem.
🙏