Calea strâmtă

Evanghelia după Matei

În timp ce Legea lui Moise evalua o neprihănire exterioară, bazată pe fapte, Isus aduce în Predica de pe Munte perspectiva neprihănirii interioare.

Cu autoritatea Cuvântului Întrupat, El instituie legea Noului Legământ - normele Împărăției Sale - prin care Duhul Sfânt ne măsoară motivațiile și gândurile.

Observăm în structura legii lui Isus două părți care se ocupă de relațiile interpersonale ale credincioșilor unii cu alții și cu cei din afara comunității lor (Matei capitolele 5 și 7).

Încadrată de aceste porunci, în inima legii lui Isus (capitolul 6) se află învățătura privitoare la relația credinciosului cu Dumnezeu. Chiar acest aranjament al legii lui Isus este o metaforă ce ne sugerează importanța relației în plan vertical (cu Dumnezeu) pentru sănătatea relațiilor în plan orizontal (cu semenii).

La finalul cuvântării lui Isus, prin formularea esenței legilor interpersonale, suntem aduși din nou ca o completare a unui cerc, la punctul de plecare în care El a confirmat autoritatea Scripturilor vechiului Legământ. (Matei 5: 17-20)

Regula de aur

Prin urmare, tot ceea ce doriți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel! Căci în aceasta sunt cuprinse Legea și Profeții.

Biblia, Matei 7: 12

Legea și Profeții, Scripturile pe care poporul Israel le aveau la data când Isus a ținut predica de pe munte, pot fi rezumate prin faimoasa regulă de aur a iubirii divine pentru semeni, o iubire supranaturală care e rodul Duhului Sfânt în viața credinciosului creștin.

Iată cum ar suna legile lui Isus privitoare la relațiile interpersonale, filtrate prin Regula de Aur. Pe măsură ce le citești, gândește-te: cum îți dorești să se poarte oamenii cu tine? Cum ai vrea să te trateze?

1. Poate îți dorești ca oamenii să nu țină mânie împotriva ta. Fă acest lucru, debarasează-te de resentimente împotriva lor. (Matei 5:21, 22)

2. Poate îți dorești ca semenii tăi să își repare relația cu tine când îți greșesc. Excelent, repară-ți relația cu ei dacă le-ai greșit. (Matei 5: 23-26)

3. Poate îți dorești ca oamenii să se uite la tine cu respect. Fă acest bine, privește-i cu respect când te uiți la ei. (Matei 5: 27, 28)

4. Poate îți dorești ca soțul/soția ta să îți fie credincioasă. Fii un soț/o soție credincioasă, loială. (Matei 5: 31, 32)

5. Poate îți dorești ca ceilalți să își țină promisiunile și să fie de încredere. Fii de încredere în relațiile tale. (Matei 5:31-37)

6. Poate îți dorești ca oamenii să aibă răbdare cu tine. Ai răbdare cu ei. (Matei 5: 38-41)

7. Poate îți dorești ca oamenii să te ajute cu generozitate la nevoie. Fii generos cu ei. (Matei 5: 42)

8. Poate îți dorești să fii tratat cu bunătate de ceilalți. Fii bun cu ei. (Matei 5:38-48)

9. Poate îți dorești să nu fi condamnat de ceilalți. Ferește-te să dai verdicte finale, mai degrabă iartă. (Matei 7: 1, 2)

10. Poate îți dorești ca ceilalți să fie corecți și neprihăniți. Mai întâi fii preocupat de neprihănirea și corectitudinea ta. (Matei 7: 3-5).

Vreau să îți fac o mărturisire. Poate te vei regăsi în ea, poate că nu. De multe ori mă surprind așteptând ca în primul rând ceilalți să fie buni, respectuoși, generoși, loiali, corecți etc. cu mine. Dacă nu sunt atunci îmi vine foarte greu să fiu eu altfel. Sincer, îmi vine să mă port și eu la fel cum se poartă ei și în felul acesta să îi învăț o lecție, să mă răzbun.

Dar nu asta ne învață Isus.

Dragostea supranaturală a Duhului Sfânt nu va provoca neapărat reciprocitate din partea celorlalți. Ea nu este de tip tranzacțional.

Isus nu ne spune dacă faceți tot ce vă doriți să vă facă vouă oamenii atunci puteți să vă așteptați ca și ei să vă răspundă cu aceeași monedă. Dimpotrivă, El ne spune doar să facem tot ceea ce dorim să ne facă oamenii și atât.

Uneori nu vom primi nimic în schimb, sau mai rău, tot ceea ce vom primi e suspiciune, răutate, chiar dușmănie. Unii oameni chiar cred că prin amabilitatea lor credincioșii vor să obțină ceva avantaje, să profite cumva.

Cu toate acestea, copiii lui Dumnezeu care se lasă conduși de Duhul Sfânt continuă să facă tot ce doresc să le facă lor oamenii în mod dezinteresat, fără să aștepte neapărat același tratament din partea lor.

Asta pentru că dragostea divină este până la urmă un act de credință în Domnul. Copiii lui Dumnezeu lasă dragostea divină a Duhului Sfânt să se manifeste prin ei în primul rând de dragul lui Dumnezeu, pentru că El le poruncește acest lucru, nu neapărat pentru că e firesc să facă așa. O fac pentru că au încredere că Dumnezeu are dreptate să continue să își manifeste dragostea în lume chiar dacă ea nu este răsplătită imediat.

În cele din urmă dragostea Lui va câștiga unele inimi pentru Împărăție și dacă se întâmpla așa, ce bucurie, ce ușurare, ce binecuvântare!

Alegerea

Intrați pe poarta cea îngustă! Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pieire și mulți sunt cei ce intră pe ea!

Dar îngustă este poarta, strâmtă este calea care duce la viață și puțini sunt cei ce o găsesc.

Biblia, Matei 7: 13, 14

După ce a intrat în țara promisă, la porunca lui Dumnezeu, poporul Israel s-a împărțit în două grupuri care urmau să stea pe doi munți alăturați. Un grup a stat pe muntele Garizim, un alt grup pe muntele Ebal. (vezi Deuteronom 27, 28)

Grupul de pe muntele Garizim a rostit binecuvântările pe care poporul legământului avea să le primească dacă ar fi împlinit ceea ce Domnul le poruncise.

Grupul de pe muntele Ebal a rostit blestemele pe care poporul urma să le experimenteze dacă ar fi încălcat poruncile legământului.

Tot poporul a auzit ce consecințe urmau să vină în urma ascultării sau neascultării lor de poruncile legământului pe care îl făcuseră cu Domnul. Alegerea de a asculta sau de a nu asculta le aparținea. Domnul i-a invitat atunci să aleagă viața.

Iată, astăzi îți pun înainte viața și binele, moartea și răul. Pentru că astăzi îți poruncesc să-L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, să umbli pe căile Lui și să păzești poruncile, hotărârile și legile Lui. Atunci, vei trăi și te vei înmulți, iar Domnul, Dumnezeul tău, te va binecuvânta în țara în care vei intra ca s-o iei în stăpânire.

Dar dacă inima ta se va abate și nu vei asculta, dacă te vei lăsa amăgit să te închini altor dumnezei și să le slujești, vă înștiințez astăzi că veți pieri sigur. Nu veți avea multe zile în țara pentru care tu traversezi Iordanul ca să intri în ea și s-o iei în stăpânire.

Chem astăzi cerurile și pământul ca martori împotriva voastră, că ți-am pus înainte viața și moartea, binecuvântarea și blestemul. Acum alege viața[…]

Biblia, Deuteronomul 30:15-19

După ce a rostit legile noului legământ, Isus pune înaintea credincioșilor o alegere și o invitație. Alegerea este între viață și pieire. Isus nu ne forțează în nici una din cele două alegeri, dar ne invită să alegem viața.

Intrați pe poarta cea îngustă! Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pieire și mulți sunt cei ce intră pe ea!

Dar îngustă este poarta, strâmtă este calea care duce la viață și puțini sunt cei ce o găsesc.

Biblia, Matei 7: 13, 14

Viața la care ne invită Isus este viața veșnică, o viață care începe din momentul în care intrăm pe “poarta îngustă”, aici pe pământ. Este vorba despre viața în Împărăția spirituală a lui Dumnezeu, ca fii și fiice de Dumnezeu, viața cu Dumnezeu. În această viață credincioșii încep un proces de înnoire spirituală care continuă până la intrarea lor în eternitate.

Pieirea sau distrugerea începe în momentul în care alegem calea celor care Îi întorc spatele lui Isus. Această cale e largă pentru că e foarte populară în rândul lumii și deci foarte mult folosită.

Pieirea (vezi link - în greacă ἀπώλεια - apolia) nu e totuna cu moartea fizică în care trupul nu mai simte nimic (în greacă θάνατος-thanatos). Pieirea este ruina veșnică care începe când alegem să îi întoarcem spatele lui Dumnezeu, să refuzăm invitația lui Isus la viața spirituală pe care a venit să ne-o dăruiască. Această ruină continuă în locul în care prezența lui Dumnezeu lipsește cu desăvârșire.

Poarta îngustă

Intrați pe poarta cea îngustă!

Înainte să poată cineva umbla pe calea care duce la viață, mai întâi trebuie să intre pe poarta îngustă. Sau cu alte cuvinte, înainte să pot trăi o viață neprihănită (calea), mai întâi trebuie să fiu făcut neprihănit (poarta).

Metafora porții ca și punct de acces în comunitatea spirituală a lui Dumnezeu a mai fost folosită de Isus cu o altă ocazie. Iată câteva din cuvintele lui Isus în consemnările apostolului Ioan, unul din ucenicii și martorii oculari ai Domnului.

Eu sunt Poarta. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit. Va intra, va ieși și va găsi pășune. Hoțul nu vine decât ca să fure, să înjunghie și să distrugă. Eu am venit ca oile să aibă viață și s-o aibă din belșug. - Isus Hristos

Biblia, Ioan 10: 9, 10

Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.

Biblia, Ioan 3:16

Dacă ne dorim viața din belșug adică viața spirituală în relație cu Dumnezeu, singura modalitate prin care o putem obține e prin Isus.

Dumnezeu e sfânt, pur, despărțit de păcat. Ca să putem conviețui cu El trebuie și noi să fim la fel. Dar noi am moștenit firea pământească de la Adam și Eva și ne vine natural să păcătuim, nu să trăim în neprihănire. Chiar dacă ne place neprihănirea și ne dorim să o împlinim în viața noastră, prin propriile eforturi nu putem.

În ziua următoare, Ioan L-a văzut pe Isus venind la el și a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Care ridică păcatul lumii!

Biblia, Ioan 1:29

Ca să putem fi făcuți neprihăniți, Isus Hristos a venit să ridice păcatele celor ce primesc prin credință Jertfa Sa. E singura modalitate acceptată de Dumnezeu prin care putem fi purificați și eliberați de sub puterea păcatului.

Isus Hristos a fost Jertfa perfectă care a satisfăcut pe deplin dreptatea lui Dumnezeu. Toate jertfele animale instituite prin vechiul legământ cu poporul Israel prefigurau Jertfa lui Isus. Ele doar au acoperit păcatele, Isus le șterge complet.

În nimeni altul nu este mântuire… a zis apostolul Petru despre Isus înaintea conducătorilor religioși din Ierusalim care îl puseseră în închisoare din pricina propovăduirii Evangheliei. (Biblia, Faptele Apostolilor 4:12)

Isus este o poartă îngustă pentru că doar prin El putem ajunge la viața cu Dumnezeu. Nu există un alt punct de acces în această viață minunată. Totodată nu există un alt fel de neprihănire decât cea oferită de Isus care ne poate da acces la Tatăl.

Înțelepciunea lumii ne învață că există multe căi care ajung la Dumnezeu, că islamul, credința hindusă, budistă, mozaică, creștină etc. sunt tot atâtea modalități prin care poți să ajungi la Dumnezeu.

Calea strâmtă

Isus ne spune că nimeni nu vine la adevăratul Dumnezeu, Tatăl credincioșilor, decât prin El.

Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. NIMENI nu vine la Tatăl decât prin Mine.

Biblia, Ioan 14:6

Isus e singura cale prin care putem ajunge la Dumnezeu. E o cale strâmtă la care ne cheamă El deoarece ea înseamnă o viață neprihănită în ascultare de Dumnezeu, o viață pe care mulți o percep ca fiind restrictivă, îngustă.

Din perspectiva sucită a lumii, această cale este una care îi ține pe oameni încătușați într-o viață cu reguli sufocante, fără libertatea de a trăi “din plin”.

Într-adevăr, viața cu Dumnezeu este o viață foarte diferită de cea păcătoasă. Dar ea este o viață în care suntem liberi de ruina păcatului, de frica de moarte și de groaza de tot ce se poate întâmpla rău în această lume.

Viața cu Dumnezeu e o viață activată de Duhul Sfânt, în care cei ce o au experimentează iubirea lui Dumnezeu, bucuria, pacea din belșug. E o viață de împlinire sufletească, o viață în lumină în care înflorim spiritual și creștem în înțelepciune și pace în mijlocul unei lumi tot mai întunecate și mai lipsite de speranță.

Umblarea pe calea neprihănirii este imposibilă fără puterea Duhului Sfânt. Noi nu putem să trăim ca Isus, în neprihănire, fără ajutorul Lui.

✝

Așadar poarta și calea care duce la viața cu Dumnezeu este Isus. Prin El suntem salvați de păcate și prin lucrarea Duhului Sfânt activată de mântuirea Lui putem să trăim în neprihănire ca și El.