…a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborându-Se în chip de porumbel și venind peste El.
Nedumerirea lui Ioan
Când Isus a venit la Ioan să fie botezat, profetul a fost foarte surprins. Botezul lui Ioan era un botez al pocăinței, o declarație publică prin care cei ce veneau să fie botezați își mărturiseau păcatele și își făceau cunoscută tuturor hotărârea de a întoarce spatele păcatelor și de a trăi o viață în ascultare de voia lui Dumnezeu.
Atunci a venit Isus din Galileea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el. Dar Ioan căuta să-l oprească. „Eu”, zicea el, „am trebuință să fiu botezat de Tine, și Tu vii la mine?”
(Biblia, Matei capitolul 13, versetele 13, 14)
Isus Hristos a fost Dumnezeu și Om și deși a avut în El natura umană, a fost fără păcat. El nu avea nevoie să mărturisească nici un păcat, nu era ca toți cei ce veneau să facă botezul pocăinței.
Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să rămânem tari în mărturisirea noastră. Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat.
(Biblia, Evrei capitolul 4, versetele 14, 15)
Ca om, Isus Hristos a avut parte de o viață pe pământ din care nu au lipsit greutățile, ispitele, suferința care sunt atât de răspândite în lumea noastră. El a îndurat limitările și suferințele lumii căzute în care S-a întrupat, dar a rămas ascultător de Dumnezeu până la moarte, fără păcat. Așadar, botezul lui Ioan nu a fost un botez al pocăinței pentru Isus ci un altfel de botez. Ioan se supune voii Domnului, chiar dacă e surprins de ea și la început nu i se pare potrivită.
Drept răspuns, Isus i-a zis: „Lasă-Mă acum, căci așa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit.” Atunci, Ioan L-a lăsat.
(Biblia, Matei capitolul 3, versetul 15)
Un altfel de botez
Botezul pocăinței semnifica moartea păcătosului și îngroparea lui (scufundarea în apă) și venirea la viață a unui om nou (ieșirea din apă), un om doritor să trăiască după voia lui Dumnezeu.
În cazul lui Isus, botezul semnifica tot o moarte și o înviere. Prin botez, Isus declara în mod public, odată cu începerea lucrării Sale pe pământ, că e gata să Se sacrifice pentru salvarea omenirii, să sufere moartea luând păcatele tuturor (scufundarea în apă) iar apoi să învieze (ieșirea din apă).
Ioan a văzut pe Isus venind la el și a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!”
(Biblia, Ioan capitolul 1, versetul 29)
Chiar Ioan, inspirat de Duhul Sfânt, recunoaște slujba în care Isus S-a angajat prin botez: aceea de a fi Jertfa pentru păcatul lumii. Prin botez, Isus făcea o declarație publică, înaintea oamenilor și înaintea cerurilor, că e gata să ducă la împlinire misiunea pentru care S-a născut în această lume.
De îndată ce a fost botezat, Isus a ieșit din apă. Și, în clipa aceea, cerurile s-au deschis și a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborându-Se în chip de porumbel și venind peste El. Și din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea.”
(Biblia, Matei capitolul 3, versetele 16, 17)
Această declarație publică a lui Isus despre misiunea Sa a fost aprobată și primită de Dumnezeu Tatăl și Dumnezeu Duhul Sfânt care Își fac simțită prezența la locul botezului.
Vedem Trinitatea, pe Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Duhul Sfânt, și pe Fiul lui Dumnezeu uniți în ducerea la îndeplinire a acestei misiuni extraordinare: misiunea de salvare a oamenilor care vor primi prin credință Jertfa lui Isus și de aducere a lor în familia lui Dumnezeu.
Tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuți nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.
(Biblia, Ioan capitolul 1, versetele 12,13)