Botezul cu apă al pocăinței, instituit de Ioan Botezătorul, era scufundarea în întregime în apă ca simbol al pocăinței care a avut loc în viața persoanei care se boteza.
Botezul pocăinței a fost o declarație publică
Botezul pocăinței nu spăla păcatele ci era o declarație publică a hotărârii păcătosului de a renunța la păcat pentru a trăi o viață în ascultare de Dumnezeu.
Declarațiile publice față de cele făcute în secret sunt foarte importante. Doar Dumnezeu știe dacă declarațiile publice de credință sau de pocăință sunt sincere sau nu, ele nu sunt făcute pentru a-L informa pe Dumnezeu de credința noastră.
Declarațiile publice sunt angajamente pe care le facem în auzul altor credincioși care astfel devin martorii noștri la angajament și tovarășii noștri în credință. Ei ne pot ajuta să ne păstrăm angajamentul făcut față de Dumnezeu în secret.
De asemenea, ele sunt mărturii pentru cei necredincioși care au ocazia, în felul acesta, să audă despre Domnul și să fie motivați să înceapă propria lor experiență cu Dumnezeu.
În Scripturi, atât în Noul Testament cât și în Vechiul Testament, declarațiile de credință făcute înaintea oamenilor fie ei credincioși sau necredincioși își au locul lor incontestabil în viața de credință.
Mărturisirea păcatelor în botezul pocăinței
Înainte să aibă loc scufundarea în apă, păcătoșii își mărturiseau păcatele. Asta implica faptul că ei puteau să identifice pe baza legii lui Dumnezeu păcatele pe care le făceau, erau conștienți de ele și de bună voie și nesiliți de nimeni renunțau la ele pentru a face voia lui Dumnezeu în loc.
Locuitorii din Ierusalim, din toată Iudeea și din toate împrejurimile Iordanului au început să iasă la el; și, mărturisindu-și păcatele, erau botezați de el în râul Iordan.
(Biblia, Matei capitolul 3, versetele 5, 6)
Botezul pocăinței simboliza moartea și îngroparea păcătosului rebel (actul scufundării în apă) și venirea la viață a unui om nou, doritor să renunțe la păcat (actul scoaterii din apă).
În Scripturi sunt menționate câteva tipuri de botez.
Ioan Botezătorul ne spune despre alte două tipuri de botez pe care Isus Hristos urma să le aducă: botezul cu Duhul Sfânt și botezul cu foc.
Cât despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăință; dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine, și eu nu sunt vrednic să-I duc încălțămintea. El vă va boteza cu Duhul Sfânt și cu foc.
(Biblia, Matei capitolul 3, versetul 11)
Botezul cu Duhul Sfânt
Botezul cu Duhul Sfânt este coborârea Duhului Sfânt peste cei ce au crezut în Isus Hristos. Înainte să fie arestat și crucificat, Isus le-a spus ucenicilor că El urma să meargă la Tatăl în cer, dar că Dumnezeu Îl va trimite în loc pe Duhul Sfânt care va rămânea cu ei pentru totdeauna.
Și Eu voi ruga pe Tatăl, și El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac; și anume Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede și nu-L cunoaște, dar voi Îl cunoașteți, căci rămâne cu voi și va fi în voi.
(Biblia, Ioan capitolul 14, versetele 16, 17)
După ce Isus a înviat din morți, a mai petrecut 40 de zile pe pământ, în trupul Său înviat, împreună cu toți ucenicii Lui, nu doar cu cei 11 care au rămas după ce Iuda L-a vândut. La un moment dat s-a arătat la 500 de credincioși deodată. (vezi Biblia, 1 Corinteni 15:6)
Înainte să se înalțe la cer, Isus le-a spus ucenicilor despre promisiunea botezului cu Duhul Sfânt care urma să se împlinească nu după multe zile după înălțare.
Pe când Se afla cu ei [Isus], le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aștepte acolo făgăduința Tatălui, „pe care”, le-a zis El, „ați auzit-o de la Mine. Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veți fi botezați cu Duhul Sfânt.”
„[…]voi veți primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, și-Mi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până la marginile pământului.”
(Biblia, Faptele Apostolilor capitolul 1, versetele 4,5 și 8)
Botezul cu Duhul Sfânt, după cum e descris de Isus, este coborârea Duhului Sfânt peste credincioși. La fel cu apa care îl acoperă pe cel care e scufundat în botezul cu apă, la fel Duhul Sfânt vine peste credincioși, scufundându-i în realitatea spirituală a lui Dumnezeu.
La 10 zile după ce Isus Hristos S-a înălțat la cer, la 50 de zile după Paște, botezul cu Duhul Sfânt a avut loc, iar evenimentul a fost consemnat în Scripturi.
În Ziua Cincizecimii, erau toți [apostolii] împreună în același loc. Deodată, a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic și a umplut toată casa unde ședeau ei. Niște limbi ca de foc au fost văzute împărțindu-se printre ei și s-au așezat câte una pe fiecare din ei. Și toți s-au umplut de Duh Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească.
(Biblia, Faptele Apostolilor capitolul 2, versetele 1-4)
Botezul cu Duhul Sfânt este pentru toți cei ce cred în Isus Hristos și își mărturisesc credința prin botezul în numele Mântuitorului.
„Pocăiți-vă”, le-a zis Petru, „și fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veți primi darul Sfântului Duh. Căci făgăduința aceasta [a botezului cu Duhul Sfânt] este pentru voi, pentru copiii voștri și pentru toți cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.”
(Biblia, Faptele Apostolilor capitolul 2, versetele 38, 39)
Botezul cu foc
Botezul cu foc menționat de Ioan Botezătorul, în contextul predicii lui, pare a indica judecata lui Dumnezeu asupra celor care nu au crezut în Isus și astfel, au rămas în rebeliune împotriva lui Dumnezeu.
„Acela [care botează cu Duhul Sfânt] Își are lopata în mână, Își va curăți cu desăvârșire aria și Își va strânge grâul în grânar, dar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge.”
(Biblia, Matei capitolul 3, versetul 12)
Grâul e o imagine-metaforă a credincioșilor care vor fi strânși în grânar, adică în cer, la finalul istoriei pământului, iar pleava, acea parte nefolositoare din recoltă, e o imagine a celor care au ales să rămână în necredință care vor fi puși în focul care nu se stinge, în lacul de foc.
Nimic întinat nu va intra în ea [în Ierusalimul ceresc], nimeni care trăiește în spurcăciune și în minciună, ci numai cei scriși în cartea vieții Mielului.
(Biblia, Apocalipsa capitolul 21, versetul 27)
Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieții a fost aruncat în iazul de foc.
(Biblia, Apocalipsa capitolul 20, versetul 15)
Botezul în Numele lui Isus Hristos
Botezul în Numele lui Isus Hristos, în urma credinței în Isus, a înlocuit botezul pocăinței al lui Ioan Botezătorul după ce Isus a înviat din morți și S-a înălțat la cer. După înălțarea la cer a lui Isus, Duhul Sfânt a coborât peste apostolii Lui.
Pe când era Apolo în Corint, Pavel, după ce a trecut prin ținuturile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici a întâlnit pe câțiva ucenici și le-a zis: „Ați primit voi Duhul Sfânt când ați crezut?” Ei i-au răspuns: „Nici n-am auzit măcar că a fost dat un Duh Sfânt.” „Dar cu ce botez ați fost botezați?”, le-a zis el. Și ei au răspuns: „Cu botezul lui Ioan.” Atunci Pavel a zis: „Ioan a botezat cu botezul pocăinței și spunea norodului să creadă în Cel ce venea după el, adică în Isus.” Când au auzit ei aceste vorbe, au fost botezați în Numele Domnului Isus. Când și-a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei și vorbeau în alte limbi și proroceau.
(Biblia, Faptele Apostolilor capitolul 19, versetele 1-6)
Așadar, cei ce cred în Isus Hristos primind neprihănirea pe care El a venit să ne-o aducă în dar, sunt chemați să își facă publică credința prin botezul în Numele lui Isus Hristos și astfel să devină parte, în mod oficial, din grupul celor care cred în Isus, biserica.
A fi botezat în Numele lui Isus Hristos înseamnă în primul rând a primi salvarea de păcate a Salvatorului (Isus) și a accepta o viață în supunere față de Regele Isus prin puterea Duhului Sfânt (Hristos).
Ioan Botezătorul a făcut botezul pocăinței. Cei ce se încred în Isus Hristos și se botează în Numele Lui pot să primească apoi botezul cu Duhul Sfânt, botezul pe care Isus a venit să îl aducă.
Botezul poruncit de Isus Hristos ucenicilor
Înainte să se înalțe la cer, Isus i-a trimis pe cei unsprezece ucenici ai Săi, cercul cel mai apropiat de prieteni care L-a însoțit peste tot în timpul lucrării Sale publice pe pământ, să facă alți ucenici în toate națiunile pământului.
Cei unsprezece ucenici s-au dus în Galileea, în muntele unde le poruncise Isus să meargă. Când L-au văzut ei, I s-au închinat, dar unii s-au îndoit. Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei și le-a zis: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ. Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit. Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului. Amin.”
(Biblia, Matei capitolul 28, versetele 16-20)
Botezul poruncit de Isus, în numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt este botezul pe care ucenicii din toate neamurile urmau să Îl primească la propovăduirea apostolilor. Ucenicii apostolilor urmau să învețe tot ce Isus i-a învățat pe ucenicii Săi despre Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.
Ucenicii din ziua de azi au această învățătură consemnată în Scripturi. Cei ce citesc și studiază Învățătura lui Isus din Biblie învață ceea ce au învățat ucenicii lui Isus ascultându-L pe Mântuitorul și mergând cu El peste tot.
Ucenicii lui Isus au învățat ca mai apoi să pună în practică învățătura și să o distribuie mai departe la generațiile următoare de ucenici care la rândul lor vor da mai departe învățătura și tot așa.
E o învățătură specială care se face împreună cu alți credincioși, o învățătură care se declară și se practică în relațiile cu alți ucenici și cu comunitatea în care acei ucenici locuiesc.