Binecuvantare deghizata?

“Durerea exercita asupra organismului mai multe efecte: protejează organismul (dispariția sensibilității dureroase de ex. în serinomielie sau sclerodermie, duce la leziuni si distructii tisulare); intensifica activitatea sistemului nervos vegetativ (în special durerea viscerala; creste reflex tonusul muscular (în special durerea profunda); produce modificari în psihicul individului (anxietate, iritabilitate); produce tulburari ale somnului (insomnii si alte tulburari de somn). În general durerea acuta este asociata cu anxietatea, iar durerea cronica se asociaza cu depresia.

Prin durerea cutanata organismul este protejat de actiunea agentilor daunatori din mediul înconjurător. Durerea are deci valoare functionala de a dezvalui pericolele din mediul înconjurator.” curs Neuropsihologie, anul I Psihologie

Este durerea o binecuvantare deghizata? Concluzia neuropsihologului: “Durerea are deci valoare functionala de a dezvalui pericolele din mediul înconjurator” raspunde afirmativ la aceasta intrebare.

Durerea a aparut odata cu pacatul. Consecinta pacatului pentru femeie au fost durerile nasterii, pentru barbat rezultate ale muncii obtinute cu sudoarea fruntii, pentru pamant blestemul si nu in ultimul rand – cel mai mare analgezic al durerii – prima moarte. Totusi durerea a aparut ca reactie la presiunea “agentilor daunatori” asupra organismului sanatos, reactie care ne face sa ne aparam, sa ne retragem, sa ne protejam. Daca organismul nostru nu ar fi sanatos si receptorii durerii nu si-ar face treaba, atunci, nu peste mult timp ne-am trezi sfartecati, mancati, putreziti, fara a simti nimic. De fapt asta este lepra. Lepra este cauzata de totala lipsa a durerii ca reactie de raspuns la agentii daunatori din exterior. Leprosii sunt devorati de acesti distrugatori din afara fara ca ei sa poata face nimic sa se apere. Ganditi-va daca ati gasi un vas cu apa si fiind noapte, nu vedeti ca este apa fierbinte. Va spalati pe ochi cu aceasta apa. Orbiti si nici macar nu va doare. Daca mana ar fi simtit apa fierbinte, cu siguranta ea nu ar fi ajuns la ochi. Dar nu ati fost pe faza..oups..

..si acum sa extrapolam. Putem sa devenim leproși in interior? Eu cred ca da. Atunci cand negam durerea, cand ne “anesteziem” cu cuvinte de genul: “sunt fericit, orice ar veni asupra mea”, cand ne uitam in jur si ne intoarcem privirea sa nu vedem suferinta…devenim leprosi, imuni la durere, senini, reci, nesimtitori. Fratilor, daca va doare, plangeti, simtiti durerea, vedeti ce o cauzeaza, protejati-va, departati-va de cauza si daca, din nefericire cauza durerilor voastre va ramane pentru toata viata ca un spin in trupul si sufletul vostru, simtiti-i intepatura si cereti-i Lui Dumnezeu rabdare pentru…inca o zi, ziua de azi.

Viata este o școală a durerii care ne pregătește pentru o eternitate ferita de “agenți dăunători”, tocmai pentru ca ne va rămâne amintirea ei…

Va recomand călduros doua cărți care tratează problema durerii si a suferinței: “Unde este Dumnezeu când sufăr?” a lui Philip Yancey si “Schimbare lăuntrică” a lui Larry Crabb.