Biletele de avion și rețeaua de gaz
Despre cum potrivește Dumnezeu lucrurile
În februarie, mi-am dat seama că anul acesta probabil nu vom putea veni în România.
Ultima dată când am călătorit, ne-am luat bielete dus întors cu pornire din România, iar acum aveam nevoie de un bilet întors, în toamnă, pentru a reveni în America. Doar că, prețurile erau pur și simplu exagerate. Cu cel puțin 50% mai scumpe decât mă așteptam.
Am tot căutat variante. Am încercat combinații, date diferite, aeroporturi diferite. N-am găsit nici un bilet pe care să ni-l permitem.
Apoi mi-a venit o idee care, sincer, a fost mai degrabă o încercare disperată decât o strategie bine gândită: „Dar dacă aș căuta un bilet dus-întors spre România și pur și simplu n-aș mai folosi partea de retur de pe primul bilet? Oare ce preț ar ieși?”
Am început să caut. Și m-am șocat.
Am găsit un bilet atât de ieftin, încât nu-mi venea să cred. L-am verificat de mai multe ori, să fiu sigur că nu greșesc ceva. Apoi l-am cumpărat.
M-am bucurat enorm. În loc să renunțăm complet la ideea de a veni în țară anul acesta, urma să mă pot întoarce în Cluj pentru câteva luni.
Singura diferență era că noul bilet îmi decala plecarea cu vreo două săptămâni mai devreme. Am dat din umeri și am zis: „OK. Merge și așa.”
În loc să ajung la final de mai, urma să ajung la început de mai. Nu suna rău deloc.
Timpul a trecut, ne-am făcut bagajele, am pornit spre Cluj, iar drumul a mers bine. Nimic spectaculos. Nimic dramatic. Doar oboseala obișnuită a drumului, aeroporturi, bagaje, zboruri, conexiuni și acea senzație ciudată pe care o ai când ajungi din nou „acasă” după o perioadă lungă de lipsă.
O scrisoare întârziată
După ce am ajuns acasă în România, din reflex am verificat poșta.
Unde stăm noi poșta nu funcționează tocmai ideal. De multe ori nu găsești nimic important. Sau găsești târziu. Sau nu găsești deloc. Dar de data aceasta, printre lucrurile adunate acolo, era o scrisoare pe numele meu.
De la Distrigaz.
Când am deschis-o, m-am șocat.
Scrisoarea îmi spunea că peste doar câteva zile urma să ni se taie gazul, pentru că nu fusese făcută verificarea obligatorie a instalației.
Am rămas blocat.
Dacă am fi venit la data la care plănuiserăm inițial, am fi ajuns la o casă fără gaz. Fără apă caldă. Fără posibilitatea de a folosi centrala. La toate astea, s-ar fi adăugat bătaia de cap care vine la pachet cu o astfel de situație.
Nu ar fi fost sfârșitul lumii, dar ar fi fost destul de neplăcut, complicat și mai ales frustrant.
Dar pentru că biletul acela „întâmplător” mă adusese în România cu două săptămâni mai devreme, încă mai aveam timp să rezolvăm problema.
Am găsit rapid un vecin care are o firmă specializată. A venit, a făcut verificarea instalației, iar problema a fost rezolvată. Gazul nu a fost tăiat, casa a rămas funcțională, iar noi am scăpat de o complicație care putea să ne strice complet începutul șederii în România.
👉Toate👈 lucrurile…
După o vreme însă, am început să pun cap la cap lucrurile.
Am cumpărat biletul în februarie când problema asta nici măcar nu exista. Scrisoarea fusese trimisă abia în aprilie, iar noi am ajuns în mai, cu mai puțin de o săptămână înainte de expirarea termenului.
Dacă ne-am fi întors la final de mai, am fi ajuns prea târziu. Dar Dumnezeu, cumva, ne-a „împins” să venim mai repede.
Nu printr-o voce din cer. Nu printr-un semn spectaculos. Nu printr-o viziune. Ci printr-un bilet de avion.Printr-o combinație ciudată de prețuri prea mari, o idee neașteptată, o ofertă incredibil de bună și o plecare decalată cu două săptămâni.
La momentul respectiv, eu am crezut că am găsit o soluție bună la o problemă financiară. Acum, uitându-mă înapoi, îmi dau seama că Dumnezeu a rezolvat încă o problemă care nici nu știam că există.
Nu întotdeauna o vedem în timp real. De multe ori, când ni se schimbă planurile, ne enervăm. Când ceva nu iese exact cum am vrut, ne întrebăm de ce. Când trebuie să plecăm mai devreme sau mai târziu, altfel decât ne-am imaginat, ni se pare că pierdem controlul.
Biblia spune că „toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu” (Romani 8:28). Nu spune că toate lucrurile sunt ușoare. Nu spune că toate lucrurile vor avea sens imediat. Nu spune că vom înțelege fiecare detaliu pe loc.
Dar spune că Dumnezeu poate lua toate lucrurile - chiar și întârzierile, prețurile mari, schimbările de program, scrisorile uitate în cutia poștală - și le poate așeza într-un mod care, la final, poartă amprenta grijii Lui.
În cazul nostru, toate lucrurile s-au aliniat perfect.
Avem gaz. Instalația este verificată. Casa este funcțională. Am ajuns la timp. Și, pe deasupra, am găsit și un preț excelent la bilete.
Nu pot însă să-mi asum acest succes. Nu pot să spun: „Ce bine am calculat.” Nu pot să-mi dau mie credit pentru ceva ce, privind înapoi, a fost mult mai bine așezat decât aș fi putut eu planifica.
💯
A fost 100% Dumnezeu și 0% eu.
Și poate că avem nevoie să ne amintim mai des lucrul acesta: uneori, Dumnezeu nu ne explică planul. Doar ne conduce prin el.
Iar când ajungem la capătul unei întâmplări și vedem cum s-au legat toate, nu ne rămâne decât să spunem cu recunoștință: Slăvit să fie Domnul!