Apocalipsa, capitolul 6 (cu podcast)
Să deschidem la capitolul 6 din Apocalipsa.
Oamenii se întreabă adesea: ce le rezervă viitorul? În mod obișnuit, ne gândim în termenii experienței noastre personale, ce ne rezervă nouă viitorul? Ei bine, începând cu al patrulea capitol al cărții Apocalipsa, intrăm în evenimente viitoare care ne privesc pe toți, în aceste evenimente existând o diferență mare între cei credincioși și cei necredincioși. Pentru cei credincioși se pregătește un viitor glorios. Pe cei necredincioși, îi așteaptă probleme reale, probleme mari.
Ne-am uitat la viitorul credincioșilor în ultimul studiu, data trecută, în capitolul cinci din Apocalipsa. Acum, începem să ne ocupăm de problemele care se vor întâmpla aici, pe pământ, când Domnul își va lua biserica. Data trecută am fost în cer cu biserica credincioasă. Acum, ne întoarcem pe pământ, după ce biserica a plecat, la evenimentele care se vor întâmpla în lume, odată ce Domnul și-a scos biserica din ea.
În scena cerească din capitolul cinci, Ioan a văzut un pergament în mâna dreaptă a Celui care ședea pe tron, Dumnezeu Tatăl. Sulul era pecetluit cu șapte peceți. Îngerul puternic, cu glas tare, a spus: Cine este vrednic să deschidă cartea și să-i rupă pecețile? Ioan a început să plângă pentru că nimeni nu a fost găsit vrednic.
Așa cum am explicat în capitolul precedent, sulul poate fi văzut ca și titlul de proprietate al pământului. Dacă nimeni nu poate răscumpăra pământul, atunci înseamnă că acesta rămâne pentru totdeauna sub controlul lui satan. Acest gând a fost copleșitor pentru Ioan. Când nimeni nu este găsit demn să ia pergamentul și să dezlege pecețile, Ioan începe să plângă convulsiv la gândul că pământul va continua să rămână sub controlul lui satan. Dar unul din bătrâni i-a spus lui Ioan: nu plânge, iată că Leul din seminția lui Iuda a biruit să ia sulul și să desfacă pecețile.
În acel moment izbucnește în cer închinarea înaintea lui Dumnezeu, începând cu heruvimii, continuând cu biserica răscumpărată și apoi adăugându-se la ea mii și mii de îngeri. Toată creația se alătură în închinare înaintea Domnului.
Apoi, Isus ia pergamentul cu cele șapte peceți și, citim în capitolul șase cum începe să rupă pecețile, să deschidă sulul. Odată cu desfacerea fiecărei peceți, are loc un eveniment corespunzător pe pământ care este strâns legat de diferitele peceți.
În Apocalipsa capitolul 6, versetele 1 și 2 citim:
Când a rupt Mielul cea dintâi din cele șapte peceți, m-am uitat și am auzit pe una din cele patru făpturi vii zicând cu un glas ca de tunet: (Vino și vezi. Cuvintele și vezi au fost adăugate în diverse traduceri ale Bibliei, nu apar în manuscrisele vechi). M-am uitat și iată că s-a arătat un cal alb. Cel ce sta pe el avea un arc; i s-a dat o cunună și a pornit biruitor și ca să biruiască.
Din momentul în care Biserica va fi scoasă din lume, forța de înfrânare a răului va fi înlăturată, iar lumea se va cufunda în cel mai întunecat ceas al istoriei sale.
Se va ridica pe scena istoriei un om care este numit în Scripturi cu multe și diferite nume. Antihrist este cel mai comun nume, dar este cel mai puțin folosit în Scripturi. În capitolul 13, el este prezentat ca o fiară care iese din mare. Iar în Tesaloniceni 2 este numit fiul pierzării. Acest om se va ridica pentru a guverna lumea. El va fi un dictator și domnia sa va fi peste tot pământul. El se va ridica din Europa de Vest, din națiunile NATO. O mare parte din Europa s-a organizat ca o uniune de națiuni între care au eliminat granițele. Multe țări care fac parte din comunitatea europeană sunt și parte a NATO, organizație care a fost formată ca o Alianță pentru apărare, dar care în ultimul timp a evoluat de la acest statut la o Alianță a națiunilor care își impune voința asupra altor națiuni care nu se conformează dorințelor lor. Astfel, puterea europeană este în creștere și, în cele din urmă, va deveni puterea dominantă la nivel mondial. Din ea va ieși acest om al păcatului care, după ce biserica va dispărea, va deveni cunoscut și își va stabili programul aici, pe pământ.
În primii trei ani și jumătate, totul va fi roz. Va veni ca un om al păcii. Va veni ca un om de geniu economic. Nu numai atât, dar va fi un om care poate aduce laolaltă puterile beligerante, semnând tratate. Lumea îl va aclama ca fiind Mesia, salvatorul lumii.
El va veni cu puteri supranaturale, puterile lui satan. El va primi lumea, de fapt, de la satan. Satan îi va oferi lumea, pentru că satan dorește să fie adorat, iar lumea i se va închina prin acest om.
Așadar, cel ce stă pe calul alb care vine în urma desfacerii primei peceți este antihristul. Și Isus va veni mai târziu pe un cal alb, eveniment descris în capitolul 19 din Apocalipsa. Dar omul care vine în urma desfacerii primei peceți este un înșelător, este un fals Mesia. El va veni deghizat în Mesia, iar lumea îl va aclama ca atare. Chiar și evreii vor crede pentru o vreme că el e Mesia. Dar apoi, după trei ani și jumătate, el va intra în templul care va fi reconstruit în Ierusalim prin tratatul pe care falsul Mesia îl va încheia cu Israel. Acest om va sta în Locul Preasfânt al templului reconstruit și va declara că el este Dumnezeu și va cere să fie venerat ca Dumnezeu.
Daniel ne spune că aceasta este urâciunea care va provoca pustiirea adică marea judecată a lui Dumnezeu care va veni asupra pământului.
Dumnezeu a fost foarte, foarte răbdător cu omul. Dumnezeu este astăzi atât de răbdător, atât de îndelung răbdător. El suportă enorm de multe. Mulți oamenii Îl blasfemiază pe Dumnezeu. Mulți oameni se angajează în tot felul de practici rele, în rebeliune împotriva lui Dumnezeu. Dumnezeu îi suportă încă, are răbdare cu ei.
Dar când acest om al păcatului va intra în templu, în Locul Preasfânt și va declara că este Dumnezeu, atunci Dumnezeu va începe să își verse judecata asupra pământului. După cum vom afla în versetele următoare din acel moment judecățile lui Dumnezeu vor începe. Isus a spus:
Când veți vedea urâciunea pustiirii stând acolo unde nu se cade să fie – cine citește să înțeleagă –, atunci cei ce vor fi în Iudeea să fugă la munți. (Marcu 13:14)
În capitolul 12 din Apocalipsa, ni se spune că Dumnezeu a pregătit un loc în care evreii pot să se refugieze și să se adăpostească în acel timp. Cei care nu vor scăpa se vor confrunta atunci cu mânia lui antihrist, iar acesta va purta război împotriva sfinților, adică împotriva evreilor, îi va învinge și îi va birui.
Apostolul Pavel ne spune și el, în a doua epistolă către Tesaloniceni, că antihristul este,
[...]omul fărădelegii, fiul pierzării, potrivnicul care se înalță mai presus de tot ce se numește „Dumnezeu”, sau de ce este vrednic de închinare. Așa că se va așeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu. (2 Tesaloniceni 2:3,4)
Aceasta este ultima blasfemie a omului împotriva lui Dumnezeu, paiul care rupe spatele cămilei, ca să spunem așa. Aceasta este ultima picătură, în ceea ce-l privește pe Dumnezeu. Din acest moment, judecata lui Dumnezeu se va revărsa asupra pământului. Începe cu deschiderea celei de-a doua peceți.
Când a rupt Mielul a doua pecete, am auzit pe a doua făptură vie zicând: „Vino (și vezi)!” Și s-a arătat un alt cal, un cal roșu. Cel ce sta pe el a primit puterea să ia pacea de pe pământ, pentru ca oamenii să se înjunghie unii pe alții, și i s-a dat o sabie mare. (versetul 3,4)
Așadar, odată cu deschiderea celei de-a doua peceți, se vor dezlănțui războaie pe pământ. Cu antihristul în frunte, puterile occidentale se vor confrunta în cele din urmă cu puterile din est.
Mai departe, în cartea Apocalipsa, ni se spune că râul Eufrat va fi secat pentru a pregăti calea pentru regii din est, iar marea bătălie va culmina în valea Meggido, chiar la est de Haifa, în Israel. Acolo este locul unde Dumnezeu va aduna națiunile, armatele lor, pentru marele măcel despre care vom citi în capitolul 19 din cartea Apocalipsa.
Omenirea a cunoscut războaie teribile. Am trăit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și războiul a fost o experiență foarte tragică pentru mulți dintre prietenii mei care au fost uciși în război. Războiul este un lucru teribil.
Acum, odată cu dezvoltarea armelor moderne, a războiului biologic și a diferitelor gaze toxice, un război atomic va fi ceva ce nu ne putem imagina. Din ce în ce mai multe națiuni intră în comunitatea atomică, iar armele atomice sunt acum în mâinile teroriștilor.
Așadar, lumea nu va fi deloc un loc sigur. Nu numai că vor exista pagube inițiale provocate de explozia atomică dar va fi radioactivitatea care e răspândită de curenții de aer prin tot peisajul.
Când a rupt Mielul pecetea a treia, am auzit pe a treia făptură vie zicând: „Vino (și vezi)!” M-am uitat și iată că s-a arătat un cal negru. Cel ce sta pe el avea în mână o cumpănă. Și, în mijlocul celor patru făpturi vii, am auzit un glas care zicea: „O măsură de grâu pentru un dinar. Trei măsuri de orz pentru un dinar! Dar să nu vatămi untdelemnul și vinul!” (versetele 5,6)
În urma războaielor în care se folosesc arme atomice, se va crea o foamete pe pământ, o foamete atât de mare încât se va vinde mâncarea la suprapreț. E nevoie de salariul pe o zi întreagă pentru a cumpăra doar aproximativ un kilogram de grâu.
Li se spune să nu strice uleiul și vinul. Uleiul și vinul reprezintă articolele de lux, cum sunt parfumurile și băuturile alcoolice. Cei bogați vor putea supraviețui prin bogăția lor în această perioadă, dar oamenii săraci vor suferi cu adevărat în acel timp de foamete, o foamete așa cum lumea nu a mai cunoscut până acum.
Când a rupt Mielul pecetea a patra, am auzit glasul făpturii a patra zicând: „Vino (adăugat: și vezi)!” M-am uitat și iată că s-a arătat un cal gălbui. Cel ce sta pe el se numea Moartea și împreună cu el venea după el Locuința morților. Li s-a dat putere peste a patra parte a pământului ca să ucidă cu sabia, cu foamete, cu molimă și cu fiarele pământului. (versetele 7,8)
Așadar, în urma ruperii acestor prime patru peceți, o pătrime din populația Pământului va fi distrusă. Dacă vor fi 8 miliarde de oameni la începutul perioadei necazului cel mare, 2 miliarde de oameni nu vor supraviețui, ci vor fi uciși în timpul desfacerii primelor patru peceți.
E incredibil ce groaznic va fi pe pământ odată ce biserica va fi luată și Dumnezeu va începe să judece pământul din cauza păcătoșeniei sale.
Când a rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră înjunghiați din pricina Cuvântului lui Dumnezeu și din pricina mărturisirii pe care o ținuseră. Ei strigau cu glas tare și ziceau: „Până când, Stăpâne, Tu, care ești sfânt și adevărat, zăbovești să judeci și să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?” Fiecăruia din ei i s-a dat o haină albă și i s-a spus să se mai odihnească puțină vreme, până se va împlini numărul tovarășilor lor de slujbă și al fraților lor, care aveau să fie omorâți ca și ei. (versetele 9-11)
Când se rupe cea de-a cincea pecete, Ioan vede niște suflete sub altar, oameni care au fost martirizați și care cer să intre în cer. Ei întreabă cât mai durează până când vor putea intra.
Cred că momentul în care Domnul își va răpi biserica, va fi o adevărată revelație pentru mulți oameni care au stat pe gânduri în vremea de har. Cred că va fi un moment de mare jale al celor rămași în urmă care înțeleg și știu ce s-a întâmplat, când, dintr-o dată, milioane de creștini vor dispărea de pe fața pământului. Își vor da seama că Domnul și-a răpit biserica, iar ei au fost lăsați în urmă. Ei au suficiente cunoștințe pentru a ști că pământul va fi cufundat într-o baie de sânge. Își vor da seama că, din cauza căderii lor, a nepăsării lor, au fost lăsați să înfrunte judecata lui Dumnezeu care va veni pe pământ. Dar ei vor ști suficient de bine că atunci când acest om al păcatului va căuta să impună o nouă economie, el va folosi un semn în loc de bani ca mijloc de schimb. El va cere ca fiecare om să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte fără de care să fie imposibilă vânzarea sau cumpărarea de bunuri. Atunci cei lăsați în urmă, care în sfârșit se vor încrede în Dumnezeu, vor avea destulă minte să nu ia semnul. Citim în capitolul 13 din Apocalipsa, că guvernanții vor avea puterea de a-i omorî pe cei care refuză să ia semnul.
Dacă, mărturisindu-L pe Isus Hristos, spui: Nu voi lua acest semn. Eu cred în Isus Hristos. Am fost nesăbuit. Nu am crezut în Domnul iar El venind, și-a luat biserica. Acum cred că Isus este Fiul lui Dumnezeu, refuz să iau semnul. Te vor omorî pentru refuzul de a lua semnul. Dar, credeți-mă, e mult mai bine să suferi moartea decât să iei semnul.
În capitolul 14 al cărții Apocalipsa, aflăm că Domnul va trimite un înger, un mesager în mijlocul cerului, avertizându-i pe oameni să nu ia acel semn. Deci, oamenii nu vor lua semnul din ignoranță. Dumnezeu le va da un avertisment, ca să nu ia semnul. Dar cei care vor lua semnul, nesocotind avertismentul dat de înger, conform capitolului 14 din Apocalipsa, nu vor mai avea nici o speranță de mântuire vreodată pentru că prin luarea semnului ei vor confirma aderarea lor conștientă la forțele răului și ale întunericului.
Așadar, iată care sunt cei care vor fi uciși și cei care îl vor mărturisi pe Isus Hristos, cei care vor da mărturie despre nesăbuința lor de a nu fi fost pregătiți atunci când Domnul a luat biserica. Prin moarte, prin martiriul lor și prin mărturia lor despre Isus Hristos, ei vor fi aduși în cele din urmă pe scena cerească.
Am spus adesea că există o cale ușoară de a ajunge acolo și o cale dificilă. Există lecții pe care trebuie să le învățăm și le putem învăța alegând calea ușoară sau le putem învăța alegând calea dificilă. Totul depinde de tine. Dacă ești încăpățânat, vei învăța lecțiile alegând calea cea dificilă. Dacă ești docil și ascultător de Domnul, vei învăța lecțiile ușor, dar Dumnezeu te va învăța lecțiile pe care trebuie să le știi într-un fel sau altul.
Iona, de exemplu, și-a învățat lecția alegând calea dificilă. Nu era necesar ca el să treacă prin toată suferința prin care a trecut. Dar el și-a provocat-o singur pentru că a încercat să se împotrivească voinței lui Dumnezeu pentru viața lui. Iar tu, încercând să te împotrivești voinței lui Dumnezeu pentru viața ta, poți să-ți faci viața grea. După ce a ieșit din peștele care l-a înghițit, Iona ne-a spus ce a învățat în această experiență:
Cei ce se lipesc de deșertăciuni mincinoase (tradus în română: idoli deșerți) îndepărtează îndurarea de la ei. (Iona 2:8)
Sau cu alte cuvinte, cei ce se lipesc de minciună, își îngreunează situația. Dacă te lipești de o minciună, crezând că poți fugi de chemarea lui Dumnezeu, crezând că poți fugi de prezența lui Dumnezeu, așa cum a făcut Iona, nu vei face decât să-ți îngreunezi situația, vei renunța la îndurarea lui Dumnezeu pentru tine.
Așadar, vor fi mulți, o mulțime mare fără număr de martiri.
Când vom citi capitolul șapte din Apocalipsa, vom afla despre această mulțime că numărul lor e complet, ei vor fi acolo în cer, vor fi aduși în cele din urmă pe scena cerească.
Ei nu sunt biserica, ci aceștia sunt oamenii care vor fi salvați în timpul necazului prin martiriu. În capitolul șapte aflăm că ei vor fi aduși în scena cerească. Citind în capitolul 20, când Ioan vede diferitele grupuri din cer, martirii sunt un grup separat de biserică.
Și am văzut niște scaune de domnie; și celor ce au șezut pe ele, li s-a dat judecata. (Aceasta e biserica!) Și am văzut sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus și din pricina Cuvântului lui Dumnezeu și ale celor ce nu se închinaseră fiarei și icoanei ei și nu primiseră semnul ei pe frunte și pe mână. (Apocalipsa 20:4)
Al doilea grup descris în textul citat este grupul de sub pecetea a cincea, vom afla mai multe detalii despre oamenii din acest grup în capitolul șapte, când numărul lor va fi complet. Acolo sunt identificați din nou, ei au ieșit din necazul cel mare, și-au spălat hainele în sângele Mielului.
Se poate ajunge în cer și prin martiriu, dar eu sigur nu mi-aș planifica asta.
Sunt unii care ne învață că dacă Îl respingi pe Hristos acum, nu vei fi printre cei salvați în timpul necazului mare. Ei folosesc textul din a doua epistolă către Tesaloniceni, capitolul 2 pentru a-și susține teoria. În versetul 9, ni se vorbește despre călărețul de pe calul alb care vine după ruperea primei peceți, falsul salvator al omenirii și apoi în continuare despre cei ce vor fi amăgiți de el.
Arătarea lui (a falsului salvator) se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne și puteri mincinoase cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiți. Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună: pentru ca toți cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiți. (2 Tesaloniceni 2:9-12)
Deci, dacă nu iubești adevărul acum, unii comentatori și învățători ai Bibliei spun că nu vei mai avea o altă șansă, nici măcar în necazul cel mare, nici măcar prin martiriu. Eu nu sunt întru totul de acord cu ei, dar să nu aștepți să vezi dacă este adevărat, s-ar putea să fie adevărat pentru unii. Probabil că unii se vor ține cu dinții de minciună până la capăt. Împăcați-vă acum cu Dumnezeu și nu trebuie să vă faceți griji.
Sunt multe lucruri, multe chestiuni în dreptul cărora, în mintea mea, există un semn de întrebare. De exemplu, mă întreb despre creștinii care umblă conduși de firea lor pământească și nu de Duhul, vor fi ei răpiți împreună cu biserica sau vor fi ca cele cinci fecioare neînțelepte? Nu știu. Este posibil să nu fi luat împreună cu biserica la răpire dacă trăiești condus fiind de firea ta în loc să te lași condus de Duhul? Aș prefera să nu îți dau speranțe false, pentru că nu vreau să arăți cu degetul spre mine și să spui: m-ai condus pe o cale greșită, omule! Pentru mine această chestiune este cu semnul întrebării, și aș prefera să nu trăiesc cu un semn de întrebare. Vreau să fiu sigur. Nu aș vrea să zic: sper că da, sau cred că da, sau poate că da, sau tot ce e posibil. Vreau să știu cu certitudine că sunt gata să fiu cu Domnul: umblu după Duhul Sfânt, caut lucrurile lui Dumnezeu. Atunci sunt sigur că voi luat împreună cu biserica credincioasă.
Ce se întâmplă cu copiii din familii nemântuite, în care părinții nu sunt credincioși? Ce se întâmplă cu ei? E un semn de întrebare. Nu știu, dar nu vreau să trăiesc în incertitudine. Vă pot da alte exemple de întrebări pe care le am. Dacă îl respingi pe Hristos acum, vei putea fi salvat prin martiriu? Unii învățători ai Bibliei spun că nu. Eu personal cred că e posibil că da, dar cuvântul posibil arată o incertitudine. Nu vă bazați pe asta. Nu trăiți cu semne de întrebare, în incertitudine. Asigură-te că ești împăcat cu Dumnezeu, că umbli condus de Duhul Sfânt, asigură-te de asta.
Așadar, vom vedea din nou grupul martirilor, vom afla mai multe despre ei în capitolul 7 și în capitolul 20 din cartea Apocalipsa.
Continuăm:
Când a rupt Mielul pecetea a șasea, m-am uitat și iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ. Soarele s-a făcut negru ca un sac de păr, luna s-a făcut toată ca sângele și stelele au căzut din cer pe pământ, cum cad smochinele verzi din pom când este scuturat de un vânt puternic. Cerul s-a strâns ca un pergament de piele pe care îl faci sul. Și toți munții și toate ostroavele s-au mutat din locurile lor. (versetele 12-14)
Odată cu cea de-a șasea pecete, au loc catastrofe cataclismice pe pământ. Isaia vorbește și el despre aceste evenimente. El vorbește despre cerurile care se vor înfășura ca un sul și despre stelele care vor cădea din cer. Isaia vorbește despre pământ care se clatină ca un om beat și care e mutat din locul său.
Toată oștirea cerurilor piere, cerurile sunt făcute sul ca un pergament și toată oștirea lor cade, cum cade frunza de viță, cum cade frunza de smochin. (Isaia 34:4)
Pământul se rupe, pământul se sfărâmă, pământul se crapă, pământul se clatină ca un om beat, tremură ca o colibă; păcatul lui îl apasă, cade și nu se mai ridică. În ziua aceea, Domnul va pedepsi în cer oștirea de sus, iar pe pământ pe împărații pământului. (Isaia 24:19-21)
Fizicienii vorbesc despre fenomenul de deplasare a axei polare și ei cred că, din când în când, pe pământ are loc acest fenomen care face ca suprafața pământului să fie transformată și schimbată.
Există o carte numită Earth in Upheaval (Pământul în răsturnare), scrisă de savantul Immanuel Velikovsky, în care acesta consemnează multe fenomene care au avut loc în trecut și care sunt observabile astăzi în structurile geologice.
Au existat schimbări cataclismice în trecut. Sunt unii care cred că marele potop din vremea lui Noe ar fi putut fi cauzat de o schimbare a axei polare. Apele au năvălit pur și simplu ca urmare a schimbării axei polare, iar întreaga suprafață a pământului a fost transformată și schimbată.
Ne putem doar imagina devastarea pe care o deplasare a axei polare ar crea-o astăzi, cu toate structurile moderne existente pe pământ care nu ar putea rezista la zguduirile violente ale pământului din acel moment.
Citim despre pecetea a șasea, cum un mare cutremur marchează începutul catastrofei, dar nu este vorba de o falie localizată.
Dumnezeu vorbește despre cum va zgudui din nou pământul, până când tot ceea ce poate fi clătinat va fi zguduit. Și doar acele lucruri, care nu pot fi clătinate, vor rămâne.
Luați seama ca nu cumva să nu voiți să ascultați pe Cel ce vă vorbește! Căci dacă n-au scăpat cei ce n-au vrut să asculte pe Cel ce vorbea pe pământ, cu atât mai mult nu vom scăpa noi dacă ne întoarcem de la Cel ce vorbește din ceruri, al cărui glas a clătinat atunci pământul și care acum a făcut făgăduința aceasta: „Voi mai clătina încă o dată nu numai pământul, ci și cerul”. Cuvintele acestea „încă o dată” arată că schimbarea lucrurilor clătinate, adică a lucrurilor făcute, este făcută tocmai ca să rămână lucrurile care nu se clatină. (Evrei 12:25-27)
Un cutremur mare, nu un cutremur localizat, ci întregul pământ va intra într-o zguduire violentă.
Așadar, acest al șaselea sigiliu aduce marele cutremur. Ca urmare, soarele devine negru ca pânza de sac, se întunecă în urma agitației extraordinare a pământului în timpul cutremurului. Praful care intră în atmosferă va face ca luna să pară ca sângele și va întuneca cerul în timpul zilei.
Despre ce e vorba când ni se spune că stelele cerului vor cădea pe pământ? Astronomii ne vorbesc despre asteroizi și despre posibilitatea ca pământul să fie lovit de un asteroid. Ei se ocupă printre altele, de observarea asteroizilor, a traiectoriei lor în relație cu pământul. Ei vă pot spune care sunt asteroizii pe care i-au catalogat, vă pot spune când se vor apropia de Pământ și cât de mult se vor apropia. Unul dintre asteroizii care a fost aproape de Pământ a fost descoperit abia după ce a trecut pe lângă el. În timp ce se îndepărta, l-au descoperit și au spus: Ah, a fost foarte aproape.
Să ne gândim la ploile de meteoriți. Dacă ați fost în deșertul din Arizona, în apropiere de Winslow, poate că ați văzut acel crater imens creat de un meteorit. Meteoritul, în loc să se dizolve în atmosferă a căzut acolo făcând o gaură mare în pământ.
Vă puteți imagina când va veni o ploaie de meteoriți și meteoriții încep să lovească pământul așa cum smochinele cad prematur atunci când smochinul este scuturat de un vânt puternic? Isus face mențiune despre această calamitate ca făcând parte din evenimentele necazului cel mare. Ioel a profețit despre acest eveniment în al doilea capitol din cartea Ioel. Petru citează din Ioel în al doilea capitol din Faptele Apostolilor, când vorbește despre aceeași calamitate astronomică ce are loc la deschiderea celei de-a șasea peceți. Cerul a fost strâns ca un sul. Ni se descriu alte evenimente cataclismice mari: semne în ceruri, fiecare munte și insulă vor fi mutate din locul lor, tulburări geologice extraordinare.
Împărații pământului, domnitorii, căpitanii oștilor, cei bogați și cei puternici, toți robii și toți oamenii slobozi s-au ascuns în peșteri și în stâncile munților. (versetul 15)
Cu alte cuvinte, nu există scăpare. Bogați sau săraci, faimoși sau necunoscuți, oamenii care se află pe pământ vor fi îngroziți, plini de teamă când Dumnezeu va începe să scuture pământul și să trimită ploi de meteoriți, când va începe să mute insulele și munții, când vor trece prin această mare tulburare cataclismică. Teroarea și frica vor pune stăpânire pe inimile oamenilor, în timp ce aceștia caută să se ascundă în peșteri și printre stânci.
Și ziceau munților și stâncilor: „Cădeți peste noi și ascundeți-ne de Fața Celui ce șade pe scaunul de domnie și de mânia Mielului, căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui și cine poate sta în picioare?” (versetele 16 și 17)
Expresia mânia Mielului sună ca un oximoron. Mielul este un animal foarte blând. Nu vezi niciodată semne care să spună "Atenție, miei fioroși".
Isus este Mielul lui Dumnezeu, care S-a dat pe Sine ca jertfă pentru păcatele noastre. Ceea ce îl mânie pe Domnul sunt efectele răului asupra omului, câți oameni suferă din cauza răului. Acest lucru provoacă mânia lui Dumnezeu, răul care se face împotriva oamenilor.
A venit ziua cea mare a mâniei Lui și cine va putea să stea în picioare?
Nu va mai exista nici o ascunzătoare, nu va mai exista nici un loc sigur. Sunt unii oameni care se tem de consecințele necazului care va veni. Ei își fac provizii de alimente și se mută în locuri izolate cumpărându-și generatoare, își fac fântâni și așa mai departe. Ei caută să supraviețuiască în cazul în care vor veni calamități care se vor abate asupra noastră.
Sunt oameni care se pregătesc pentru a trece prin marele necaz și indivizi care profită de ei. Profitorii vând rezerve de mâncare pentru șapte ani și proprietăți în locuri izolate, în America. Pregătirea pentru supraviețuire pe perioada necazului cel mare este o realitate a zilelor noastre. Dar în perioada necazului cel mare nu va exista nici un loc sigur, nici un loc sigur.
Dumnezeu Își va trimite judecata și aceasta va veni asupra întregii omeniri care se află pe fața pământului. Nu va exista nici o scăpare.
Există doar o singură scăpare, și o putem obține înainte de a veni necazul. Domnul a făcut posibilă această scăpare. El, Domnul, este refugiul pentru cei care vor veni la El să caute scăpare. Cei care Îl vor primi pe Isus Hristos, adică vor crede în El pentru iertarea păcatelor, vor scăpa. Restul lumii nu va scăpa de mânia lui Dumnezeu care va veni peste întregul pământ. Judecata lui Dumnezeu vine împotriva lumii care îl respinge pe Hristos.
Așadar, Dumnezeu vă dăruiește Salvarea acum. Respingeți-o, continuați să o respingeți și puteți fi siguri că va veni o zi în care veți plânge și vă veți tângui pentru nesăbuința de a-L respinge pe Isus Hristos.
Să ne rugăm.
Tată, privim la viitorul care va veni pe acest pământ odată ce biserica va fi scoasă din lume și, Doamne, suntem siguri că am prefera să nu fim aici. Îți mulțumim, Doamne, că nu trebuie să fim aici, că Tu ai oferit copiilor Tăi o cale de scăpare din judecată, pentru că, Isuse, Tu însuți ai luat judecata. Ai luat asupra Ta păcatele noastre. Ai murit în locul nostru, pentru ca noi, prin Tine, să avem iertarea păcatelor noastre și prin Tine, să devenim copii ai lui Dumnezeu. Doamne, vedem evenimentele care au loc pe pământ, evenimente precursoare ale venirii pe scena istoriei a acestui om al păcatului. Vedem, Doamne, înființarea sistemelor pe care le va folosi. Totul se întâmplă, Doamne, în fața ochilor noștri, exact așa cum ne-ai spus că va fi. Doamne, ajută-ne să fim înțelepți și să NU trăim conduși de firea noastră și să nu dorim, Doamne, lucrurile lumii; ajută-ne să renunțăm la lucrările ascunse ale întunericului. Ajută-ne, Doamne, să devenim făpturi noi, trăind cu Hristos, în părtășie cu Tine. În numele lui Isus ne rugăm. Amin.
Trăiești în incertitudine, având semne de întrebare? Spui sper că voi fi cu Domnul sau știu că voi fi cu Domnul? Nu știm ziua și ora când biserica va fi luată, și nu există nimic care să împiedice acest lucru să se întâmple. Dacă biserica va fi luată azi, știi sigur că vei fi luat și tu sau crezi că vei fi lăsat să experimentezi aceste lucruri despre care am citit aici, în capitolul șase din Apocalipsa? Eu aș prefera să nu fiu aici și știu că nu voi fi datorită promisiunilor lui Isus Hristos și a angajamentului meu față de El. Vă încurajez să vă luați același angajament de a trăi pentru Domnul, de a umbla după Duhul Sfânt, de a vă încredința pe deplin viața lui Isus.
Domnul să fie cu voi, Domnul să vegheze asupra voastră și să vă păzească. Fie ca Dumnezeu să ne ajute pe fiecare dintre noi, prin puterea Duhului Său, să fim credincioși în această lume care se află în pragul dezastrului, să îi avertizăm pe alții de judecata viitoare a lui Dumnezeu. Haideți să spunem și altora despre Isus Hristos și Salvarea de la judecată pe care a venit să ne-o dăruiască. Dumnezeu să vă binecuvânteze.