Apocalipsa, capitolul 16 📄

Apocalipsa împreună cu Chuck Smith

Haideți să deschidem Biblia la capitolul 16 al cărții Apocalipsa.

În versetul 1 din capitolul 15, care e ca o introducere la capitolul 16, Ioan consemnează ce a văzut:

Apoi am văzut în cer un alt semn mare și minunat: șapte îngeri care aveau șapte urgii, cele din urmă, căci cu ele s-a isprăvit mânia lui Dumnezeu.

Apocalipsa capitolul 15, versetul 1

Suntem în punctul culminant al perioadei marelui necaz, vremea în care se va pune capăt guvernării omului. Domnind peste puterile occidentale, antihristul va fi conducătorul ultimului guvern uman.

În timpul domniei antihristului, Domnul cerului va veni pe pământ și va încheia perioada marelui necaz, perioada mâniei lui Dumnezeu. Isus Hristos va stabili o împărăție care nu va avea sfârșit.

În capitolele 17 și 18 ni se oferă mai multe detalii din perioada urgiilor despre distrugerea sistemului religios și al sistemului comercial al „Babilonului”.

Vom afla în capitolul 16 detalii despre marea bătălie finală, bătălia de la Armaghedon, care va fi războiul de la finalul urgiilor. În timpul acestei bătălii Isus Hristos se va întoarce pe pământ, va sta pe Muntele Măslinilor și va instaura Împărăția lui Dumnezeu pe pământ.

Ioan ne spune:

Și am auzit un glas tare, care venea din Templu și care zicea celor șapte îngeri: „Duceți-vă și vărsați pe pământ cele șapte potire ale mâniei lui Dumnezeu!”

Cel dintâi s-a dus și a vărsat potirul lui pe pământ. Și o rană rea și dureroasă a lovit pe oamenii care aveau semnul fiarei și care se închinau icoanei ei.

versetul 1 și 2

Este vorba despre o rană care nu are leac, o rană care provoacă dureri mari. Poate că această rană va fi provocată de o bacterie. Poate că rana va fi provocată de semnul fiarei pe care oamenii îl vor primi pe frunte sau pe mână. Poate că e vorba despre altceva.

În Zaharia capitolul 14, profetul consemnează repercursiunile urgiei cu care Domnul îi va lovi pe oamenii care vor veni împotriva Ierusalimului.

[…] iată urgia cu care va lovi Domnul pe toate popoarele care vor lupta împotriva Ierusalimului. Le va putrezi carnea stând încă în picioare, le vor putrezi ochii în găurile lor și le va putrezi limba în gură.

Biblia, Zaharia capitolul 14, versetul 12

Unii cred că simptomele descrise de Zaharia sunt asemănătoare cu cele care sunt cauzate de radiații foarte puternice ca cele emise de o bombă cu neutroni.

Dar indiferent care ar fi sursa acestor suferințe, ele sunt provocate de primul potir al mâniei lui Dumnezeu.

Al doilea a vărsat potirul lui în mare. Și marea s-a făcut sânge, ca sângele unui om mort. Și a murit orice făptură vie, chiar și tot ce era în mare.

versetul 3

În judecata trâmbițelor (Apocalipsa 8:8,9), a doua trâmbiță a adus un dezastru ecologic asupra mării și o treime din animalele mării au pierit. Al doilea potir al judecății de data aceasta va aduce moartea tuturor făpturilor marine din mări și oceane.

Te asigur că nu vrei să locuiești aproape de mare sau de ocean când se va transforma în sânge și toate creaturile marine vor muri și vor începe să plutească spre plajă. Nu știu dacă există ceva care să miroasă mai urât decât viețuitoarele marine în descompunere. Este aproape de neconceput să ne imaginăm consecințele unui asemenea cataclism.

Al treilea a vărsat potirul lui în râuri și în izvoarele apelor. Și apele s-au făcut sânge.

versetul 4

Rezervele de apă dulce ale pământului, râurile, lacurile, se vor transforma în sânge. Vă puteți imagina efectul pe care îl va avea acest lucru asupra locuitorilor pământului în acea zi? Judecata din al treilea potir va polua rezervele de apă dulce de pe pământ lăsându-i pe omeni fără această resursă esențială pentru viață.

Și am auzit pe îngerul apelor zicând: „Drept ești Tu, Doamne, care ești și care erai! Tu ești Sfânt, pentru că ai judecat în felul acesta.”

versetul 5

Văzând această judecată, Ioan declară dreptatea lui Dumnezeu. Dumnezeu e drept să îi judece în felul acesta pe oamenii peste care vine urgia poluării apelor. De ce?

„Fiindcă aceștia au vărsat sângele sfinților și al prorocilor, le-ai dat și Tu să bea sânge. Și sunt vrednici.”

versetul 6

Acești oameni care au vărsat sângele sfinților și al prorocilor își merită soarta, aceea de a bea sângele pe care l-au vărsat.

Dumnezeu e corect să Își reverse judecata asupra unei lumi care L-a respins pe Fiul Său, Isus Hristos, o lume care i-a abuzat și i-a ucis pe profeții pe care El i-a trimis. El aplică dreptatea împotriva unei lumi care se află în rebeliune pe față împotriva lui Dumnezeu, o lume vinovată de sângele copiilor Lui.

Și am auzit altarul zicând: „Da, Doamne Dumnezeule, Atotputernice, adevărate și drepte sunt judecățile Tale!”

versetul 7

Pecetea a cincea descrisă în capitolul 6 din Apocalipsa ne arată sufletele martirilor omorâți pentru credința lor. Sufletele lor erau sub altarul din cer și ziceau cu glas tare: „Până când, Stăpâne, Tu, care ești sfânt și adevărat, zăbovești să judeci și să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?” Fiecăruia din ei i s-a dat o haină albă și i s-a spus să se mai odihnească puțină vreme, până se va împlini numărul tovarășilor lor de slujbă și al fraților lor, care aveau să fie omorâți ca și ei. (Apocalipsa 6: 9-11)

În al treilea potir al judecății, se află răzbunarea lui Dumnezeu pentru sângele martirilor omorâți pentru credința lor în Domnul iar altarul din cer care vorbește reprezintă vocile martirilor care declară dreptatea și adevărul judecăților lui Dumnezeu.

Poți fi sigur că judecățile lui Dumnezeu sunt drepte. El va răsplăti pe fiecare om după faptele lui.

În timpul marii rebeliuni împotriva lui Dumnezeu condusă de acest om al păcatului, antihristul, vom vedea că el are puterea de a-i omorî pe cei care refuză să i se închine, să se închine chipului său sau să-i ia semnul.

Probabil că vor fi milioane de martiri în acea perioadă, oameni care au destulă judecată să nu i se închine, să nu-i ia semnul și să nu se închine chipului pe care îl va face. Astfel, el va vărsa mult sânge, sângele celor care refuză să se alăture rebeliunii sale împotriva lui Dumnezeu.

Așadar, când Dumnezeu transformă rezervele de apă proaspătă în sânge va avea loc recunoașterea dreptății judecății lui Dumnezeu.

Al patrulea a vărsat potirul lui peste soare. Și soarelui i s-a dat să dogorească pe oameni cu focul lui. Și oamenii au fost dogoriți de o arșiță mare și au hulit Numele Dumnezeului care are stăpânire peste aceste urgii și nu s-au pocăit ca să-I dea slavă.

versetele 8, 9

Pământul în raport cu soarele este exact la distanța potrivită pentru ca viața să fie posibilă pe planetă. Dacă ar fi mai aproape, radiația soarelui l-ar prăji foarte repede iar dacă ar fi mai departe, Pământul ar fi un frigider.

Există o profeție în Isaia care ar putea fi o referință la schimbarea orbitei pământului mai aproape de soare lucru care ar avea drept consecință supra-încălzirea pământului.

Pământul se clatină ca un om beat, tremură ca o colibă; păcatul lui îl apasă, cade și nu se mai ridică.

Biblia, Isaia 24:20

Al patrulea potir al judecății va aduce o dogoare de intensitate neobișnuită a soarelui asupra locuitorilor pământului.

Poate că ne gândim că în acea vreme oamenii de pe pământ vor începe să se întoarcă la Dumnezeu și să Îi ceară milă. Dar nu va fi așa. Profeția ne spune că oamenii „au hulit Numele Dumnezeului care are stăpânire peste aceste urgii și nu s-au pocăit ca să-I dea slavă.”

Scripturile vorbesc despre realitatea încăpățânării și a împietririi unei inimii nepocăite.

Disprețuiești tu bogățiile bunătății, îngăduinței și îndelungii Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință? Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îți aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei și a arătării dreptei judecăți a lui Dumnezeu, care va răsplăti fiecăruia după faptele lui.

Biblia, Romani capitolul 2 versetele 4-6

Dacă Dumnezeu s-a ocupat de voi și bunătatea Lui manifestată în viața voastră v-a adus la credința în Isus Hristos, bucurați-vă. Judecățile lui Dumnezeu vor întoarce inimile oamenilor împotriva Lui.

De trei ori în timpul judecăților din potire, îi găsim pe oameni rostind blasfemii împotriva lui Dumnezeu din cauza lucrurilor care li se întâmplă. Ei „nu s-au pocăit ca să-I dea slavă”.

Al cincilea a vărsat potirul lui peste scaunul de domnie al fiarei. Și împărăția fiarei a fost acoperită de întuneric. Oamenii își mușcau limbile de durere.

Versetul 10

În capitolul anterior (Apocalipsa 15) se face o paralelă dintre urgiile pe care Dumnezeu le-a adus asupra egiptenilor prin Moise și aceste șapte urgii aflate în potirele judecății lui Dumnezeu.

Există, de asemenea, o paralelă între cele șapte judecăți din potire și cele șapte judecăți ale trâmbițelor, doar că judecățile trâmbițelor nu sunt la fel de severe.

Judecățile trâmbițelor afectează doar o treime din ocean și o treime din rezervele de apă dulce. Prin potirele mâniei lui Dumnezeu, distrugerea va fi completă. Toate rezervele de apă dulce și toate oceanele vor fi distruse.

În ceea ce privește urgiile pe care Dumnezeu le-a adus asupra egiptenilor, vă amintiți că Egiptul a fost acoperit de întuneric, dar întunericul acela nu se întindea în zona în care trăiau israeliții. Dumnezeu a făcut o separare între egipteni și israeliți.

Prin judecata din al cincilea potir, Dumnezeu va răspândi întunericul peste împărăția fiarei, peste tronul anticristului, peste supușii lui, care își vor mușca limbile de durere - cauzată probabil de rana rea și dureroasă cu care au fost loviți în judecata din primul potir. Iar oamenii

au hulit pe Dumnezeul cerului din pricina durerilor lor și din pricina rănilor lor rele și nu s-au pocăit de faptele lor.

versetul 11

Al șaselea a vărsat potirul lui peste râul cel mare, Eufrat. Și apa lui a secat, ca să fie pregătită calea împăraților care au să vină din Răsărit.

versetul 12

Râul Eufrat a fost numit în istorie marele separator al pământului care desparte estul lumii de vest. Este un râu care izvorăște din munții Turciei, curge aproximativ 2.900 de kilometrii și a fost sursa de apă pentru câmpiile fertile ale babilonienilor.

Prin judecata din al șaselea potir, Dumnezeu îl va usca. Este posibil ca secarea Eufratului să se datoreze intensității neobișnuite a soarelui. Asta împreună cu activitatea celor doi profeți ai lui Dumnezeu menționați în Apocalipsa 11, cei doi martori trimiși la Ierusalim pentru 3 ani și jumătate care vor avea putere să închidă cerul astfel încât să nu plouă timp de trei ani și jumătate.

Râul Eufrat va fi secat pentru a pregăti calea pentru împărații din răsărit.

Vom citi mai departe cum națiunile lumii se vor aduna pentru un ultim conflict, numit bătălia de la Armaghedon. În această bătălie vor fi atrași conducătorii țărilor estice care guvernează peste populații uriașe. Ei se vor îndrepta spre Vest, către Ierusalim, pentru a se aduna în această bătălie finală gigantică.

Apoi am văzut ieșind din gura balaurului și din gura fiarei și din gura prorocului mincinos trei duhuri necurate, care semănau cu niște broaște. Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite și care se duc la împărații pământului întreg, ca să-i strângă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic.

versetele 13, 14

Vedem cum influența demonică îi împinge pe liderii răsăriteni să își mobilizeze armatele pentru bătălia din „ziua cea mare a Dumnezeului Atotputernic”.

„Iată, Eu vin ca un hoț. Ferice de cel ce veghează și își păzește hainele, ca să nu umble gol și să i se vadă rușinea!” Duhurile cele rele i-au strâns în locul care pe evreiește se cheamă Armaghedon.

versetele 15, 16

Armaghedon sau Meggido este valea muntelui Meggido aflată în Nordul Israelului, aproape de Haifa și valea Jezreel. Acolo au avut loc multe bătălii de-a lungul istoriei și acolo se vor aduna hoardele din Est la finalul marelui necaz, pentru o ultimă bătălie, bătălia de la Armaghedon. În acest conflict va curge mult sânge așa cum e menționat în capitolul 14 din Apocalipsa, versetul 20.

Versetul 15 pare că rupe curgerea textului despre forțele demonice care instigă lupta de la Armaghedon, pare că nu se potrivește acolo. Dar el nu e la întâmplare pus acolo, e o încurajare pe care Dumnezeu o adresează oamenilor Lui în mijlocul descrierii acestui episod extrem de întunecat și oribil prin care va trece lumea în acea vreme.

Când privim aceste evenimente, judecățile din cele șapte potire, ultimele urgii care constituie punctul culminant al mâniei și al judecăților lui Dumnezeu asupra pământului, Isus ne spune: „Iată, Eu vin ca un hoț. Ferice de cel care veghează.”

De câteva ori Isus le-a descris ucenicilor săi semnele venirii Sale de la sfârșitul veacului.

Vă amintiți spre exemplu capitolul 24 din Matei, când ucenicii împreună cu Isus treceau prin curtea templului, iar ucenicii erau impresionați de mărimea pietrelor pe care Irod le folosise la construirea templului. În timp ce priveau aceste pietre uriașe, Isus le-a spus ucenicilor că va veni ziua în care niciuna dintre ele nu va mai rămâne pe alta. Această predicție părea total imposibilă.

Când au ajuns la Muntele Măslinilor, ucenicii i-au spus: „Doamne, când se va întâmpla acest lucru?” Atunci Isus le-a spus despre două categorii de semne - despre semnele distrugerii templului și despre semnele venirii Sale la sfârșitul veacului.

În a doua categorie de semne, cele referitoare la venirea Sa și sfârșitul veacului, Isus vorbește despre necazul mare care va veni peste lume, „un necaz așa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum și nici nu va mai fi.”(Matei 24:21) Necazul profețit de Isus este cel despre care am citit până acum în Apocalipsa începând din capitolul 6.

După ce le-a vorbit ucenicilor despre semnele venirii Lui, Isus le-a spus: „De la smochin învățați pilda lui: Când îi frăgezește și înfrunzește mlădița, știți că vara este aproape.” (Matei 24:32)

În tot Vechiul Testament, metafora smochinului este folosită pentru a ilustra națiunea Israelului, astfel că smochinul e un simbol al națiunii Israel.

Isus a spus că atunci când smochinul începe să înmugurească și să înfrunzească înseamnă că vara e aproape.

În mai, 1948, națiunea Israel a fost întemeiată. Acest eveniment este semnul că istoria se apropie de final, de perioada necazului mare și de revenirea pe pământ a lui Isus pentru a domni peste întreg pământul.

Vedem, așa cum a prezis Isus cu privire la zilele din urmă, că zilele rele vor deveni din ce în ce mai rele și că dragostea multora se va răci din pricina nelegiuirii din lume care se va înmulți. (Matei 24:12)

Trăim într-o lume în care nelegiurea s-a înmulțit mult. Omul are acces mai mare la obscenități decât a avut vreodată în istoria omenirii. Este atât de mult material deșănțat pe canalele de televiziune, pe internet, în filmele difuzate de diverse servicii de streaming, atâtea oportunități de poluare a minții. Iar oamenii își umplu mintea cu această poluare.

Isus a spus că, așa cum a fost în zilele lui Noe, așa va fi și la venirea Fiului Omului. Citim în Scritpuri despre zilele lui Noe că în acea vreme „răutatea omului era mare pe pământ și că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.” (Geneza 6:5)

Așadar, de la nașterea națiunii Israel, se poate observa cum din punct de vedere moral și spiritual lumea alunecă tot mai adânc pe o spirală descendentă pe măsură ce pământul se pregătește pentru judecata lui Dumnezeu. Cât timp va continua pregătirea, Dumnezeu știe, eu nu știu. Nimeni nu știe. Nu pot să concep, însă, că Dumnezeu va permite ca lucrurile să meargă mult mai departe decât au mers deja.

Isus le-a spus ucenicilor că atunci când smochinul va începe să înmugurească și să înfrunzească, vara este aproape iar El e chiar la uși. (Matei 24:33)

Iată un gând încurajator, gândul că Isus e chiar la uși, foarte aproape să vină să fie împreună cu cei ce iubesc venirea Lui, cu credincioșii.

Dumnezeu trimite semnale de alarmă celor care se încred în El și care ascultă. A sosit timpul să fim foarte sinceri și sârguincioși în ceea ce privește lucrurile Domnului. El ne aduce aminte: „Iată, Eu vin ca un hoț. Ferice de cel ce veghează și își păzește hainele, ca să nu umble gol și să i se vadă rușinea!”

Când am primit prin credință Jertfa lui Isus pentru păcate, am fost îmbracați în neprihănirea Lui. Cei ce își păzesc hainele, sunt cei ce rămân perseverenți în credință și încredere în Domnul.

Al șaptelea a vărsat potirul lui în văzduh. Și din Templu, din scaunul de domnie, a ieșit un glas tare, care zicea: „S-a isprăvit!”

versetul 17

Este vocea Domnului care anunță că judecățile sunt complete, timpul rebeliunii omului a luat sfârșit, împărăția întunericului s-a terminat.

O nouă eră glorioasă va începe după acest final. După judecăți, vine vremea în care Domnul va stabili Împărăția Sa pe pământ.

Și au urmat fulgere, glasuri, tunete și s-a făcut un mare cutremur de pământ, așa de tare cum, de când este omul pe pământ, n-a fost un cutremur așa de mare.

versetul 18

De-a lungul istoriei au avut loc cutremure puternice pe pământ, unele au avut loc chiar recent, dar cutremurul care va avea loc la finalul judecăților va fi de neegalat.

Toate cutremurele care au avut loc până acum pe pământ sunt doar niște scuturări mici în comparație cu acel cutremur mare din al șaptelea potir al judecăților.

Cetatea cea mare a fost împărțită în trei părți și cetățile neamurilor s-au prăbușit. Și Dumnezeu Și-a adus aminte de Babilonul cel mare, ca să-i dea potirul de vin al furiei mâniei Lui. Toate insulele au fugit și munții nu s-au mai găsit.

versetul 19, 20

Cutremurul de la sfârșitul potirelor e parte a unui cataclism global care va cauza ruperea Ierusalimului în trei părți și prăbușirea marilor orașe din lume. Totodată, cataclismul va cauza o remodelare a pământului probabil asemănătoare cu cea produsă în prima judecată globală a pământului, la potop.

O grindină mare, ale cărei boabe cântăreau aproape un talant, a căzut din cer peste oameni. Și oamenii au hulit pe Dumnezeu din pricina urgiei grindinei, pentru că această urgie era foarte mare.

versetul 21

Un talant, după unii cercetători istorici, este o greutate între 35 și 45 kilograme. Alții spun că ar fi o greutate între 50 și 90 kilograme.

În loc să ceară milă, oamenii care trec prin această urgie continuă să Îl hulească pe Dumnezeu.

Ce ar trebui să se întâmple ca oamenii să se întoarcă la Dumnezeu?

În epistola sa către Romani, Pavel ne pune o întrebare retorică și apoi ne spune ce i se va întâmpla unei inimi care nu vrea să se pocăiască în timpul bunătății lui Dumnezeu.

„Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință? Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îți aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei și a arătării dreptei judecăți a lui Dumnezeu, care va răsplăti fiecăruia după faptele lui.”

Biblia, Romani 2:4-6

Cât de important este să realizăm că Domnul vine pentru cei care sunt pregătiți.

El compară venirea Sa cu o nuntă, unde fecioarele s-au adunat împreună cu mireasa și așteaptă sosirea mirelui.

În cultura orientului mijlociu din acele vremuri, nunțile erau un eveniment extrem de important care de regulă durau o săptămână.

Înainte de nuntă tinerii bărbați se adunau într-o casă cu mirele, iar fetele se adunau într-o altă casă împreună cu mireasa.

Mireasa cu domnișoarele ei de onoare se pregăteau de nuntă, își puneau rochiile, podoabele și apoi așteptau să vină nuntașii. Ele nu știau când ei vor veni. Era un fel de joc și în acest joc, mirele cu domnișorii lui încercau întotdeauna să surprindă mireasa cu domnișoarele ei de onoare.

De multe ori ei veneau la miezul nopții sau la trei dimineața, în speranța că le vor prinde nepregătite și adormite.

Și astfel, fetele se străduiau mereu să fie pregătite, să poată fi gata într-o clipă, să aibă totul aranjat, astfel încât, oricând ar fi sosit mirele, să fie pregătite pentru el.

Conform obiceiului, înainte ca mirele să ajungă la casa miresei, el trebuia să trimită un om înaintea lui care să strige: „Iată, mirele vine. Ieșiți în întâmpinarea lui”.

Isus le-a spus ucenicilor pilda fecioarelor, folosind exemplul nunții așa cum se practica ea în acele vremuri în Israel.

Atunci, Împărăția cerurilor se va asemăna cu zece fecioare care și-au luat candelele și au ieșit în întâmpinarea mirelui .

Cinci din ele erau nechibzuite, și cinci, înțelepte. Cele nechibzuite, când și-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn, dar cele înțelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele și untdelemn în vase.

Fiindcă mirele zăbovea, au ațipit toate și au adormit. La miezul nopții, s-a auzit o strigare: ‘Iată mirele, ieșiți-i în întâmpinare!’ Atunci, toate fecioarele acelea s-au sculat și și-au pregătit candelele.

Cele nechibzuite au zis celor înțelepte: ‘Dați-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele.’ Cele înțelepte le-au răspuns: ‘Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă, nici vouă, ci mai bine duceți-vă la cei ce vând untdelemn și cumpărați-vă.’

Pe când se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata au intrat cu el în odaia de nuntă și s-a încuiat ușa.

Mai pe urmă, au venit și celelalte fecioare și au zis: ‘Doamne, Doamne, deschide-ne!’ Dar el, drept răspuns, le-a zis: ‘Adevărat vă spun că nu vă cunosc!’ Vegheați dar, căci nu știți ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului.

Biblia, Matei capitolul 25 versetele 1-13

Așa era obiceiul. Nuntașii pregătiți intrau în sala de nuntă cu mirele după care ușa era închisă și nu se mai deschidea pentru alți oaspeți. Nuntașii nepregătiți și întârziați nu erau primiți la nuntă.

Isus a folosit această pildă pentru a ilustra venirea Sa pentru biserică. El este mirele iar biserica este mireasa. Unii nuntași vor fi gata, alții nu.

Isus le spune credincioșilor că venirea Lui va lua lumea prin surprindere dar cei ce își păzesc haina curată a neprihănirii Domnului pe care a primit-o prin credință vor fi fericiți atunci. (Apocalipsa 16:15)

Venirea lui Isus e o treabă foarte serioasă. Trăim în zilele de pe urmă. Din păcate, sunt unii care nu veghează și nu sunt pregătiți. Ei vor fi găsiți goi când Domnul se va întoarce.

Ce tragedie în aceste ultime zile, când ne apropiem de final, că sunt atât de mulți oameni nepregătiți pentru venirea lui Isus.

Isus vine după mireasa Sa. Dumnezeu să ne ajute să rămânem credincioși pentru că odată ce ușa se va închide, cei ce rămân în urmă vor rămâne într-o lume care va suferi judecata lui Dumnezeu împotriva păcatului. Asta nu înseamnă că vor fi pierduți pentru totdeauna, ci înseamnă că mântuirea va fi ceva extrem de dificil. În acea perioadă, va fi prin martiriu.

Dar dacă nu trăiești prin puterea Duhului Sfânt pentru Dumnezeu acum, cum crezi că vei putea să mori pentru El atunci? Este mult mai ușor să trăiești pentru El acum decât să mori pentru El atunci.

Fie ca Dumnezeu să ne ajute. Timpul este scurt. Să trăim pentru Isus Hristos.

Să ne rugăm:

Tată, am învățat despre cum națiunile se vor aduna la Megiddo pentru o ultimă încercare de a zădărnici împărăția Ta. Vedem rebeliunea oamenilor împotriva Ta dar mai știm că Tu Doamne vei veni în putere și în mare glorie. Vedem prin ochii credinței împărăția Ta venind și voia Ta împlinindu-se pe pământ precum în cer. Iar Tu Doamne vei împărăți peste națiunile pământului.

Doamne, Te rugăm să ne ajuți să fim pregătiți și să fim considerați demni de a scăpa de judecățile care vor veni peste pământ.

Doamne, vrem să fim în compania celor care stau înaintea tronului Tău și cântă laude Mielului care e vrednic să ia cartea și să desfacă pecețile pentru că a fost junghiat ca să răscumpere cu sângele Său oameni din toate națiunile, triburile, limbile și popoarele.

Doamne, ajută-ne să înțelegem solemnitatea acestor lucruri și ajută-ne, Doamne, să trăim o viață plăcută Ție.

În numele lui Isus,

Amin.