Apocalipsa, capitolul 10 (cu podcast)
Apocalipsa, capitolul 10 (cu podcast)
Să deschidem Biblia la cartea Apocalipsa capitolul 10. Ioan scrie,
Apoi am văzut un alt înger puternic, care se pogora din cer, învăluit într-un nor. Deasupra capului lui era curcubeul; (versetul 1)
Ne aflăm în mijlocul celor șapte îngeri care stau în prezența lui Dumnezeu și cărora li se dau trâmbițe pentru a le suna. Odată cu trâmbițele vin asupra pământului și judecățile lui Dumnezeu corespunzătoare fiecărei trâmbițe.
Ioan ne vorbește în primul verset de un înger diferit de cei șapte care sună trâmbițe, numindu-l un înger puternic. Cuvântul înger poate fi titlul unei funcții sau natura unei ființe. În Vechiul Testament, Isus este denumit de multe ori Îngerul Domnului, iar slujitorii celor șapte biserici cărora li se adresează în cartea Apocalipsa sunt numiți îngerii bisericilor deoarece cuvântul grecesc tradus prin înger înseamnă mesager. Așadar, poate fi vorba de un mesager divin, poate fi un mesager uman, dar de obicei când se vorbește de îngeri, este vorba despre ființe spirituale create de Dumnezeu, al căror număr e de ordinul milioanelor, ființe care se închină Domnului și Îl slujesc. Dacă ești un mesager al lui Dumnezeu, cuvântul înger ți s-ar aplica.
Acest înger puternic, din modul în care e descris, pare a fi Isus Hristos. Observați că El coboară din cer învăluit într-un nor și deasupra capului având un curcubeu.
Isus a spus,
Atunci se va vedea Fiul omului venind pe nori cu mare putere și cu slavă. (Marcu 13:26)
În Marcu 14:62, când marele preot i-a spus lui Isus,
„Ești Tu, Hristosul, Fiul Celui binecuvântat?” „Da, sunt”, i-a răspuns Isus. „Și veți vedea pe Fiul omului șezând la dreapta puterii și venind pe norii cerului.” (Marcu 14:62,63)
După învierea Sa, Isus a rămas pe pământ cu ucenicii Săi 40 de zile. Apoi, pe când ei erau adunați cu El pe Muntele Măslinilor, acolo, lângă Betania, S-a înălțat la cer și un nor L-a luat din fața lor.
Pe când se uitau ei la El, S-a înălțat la cer, și un nor L-a ascuns din ochii lor. Și cum stăteau ei cu ochii pironiți spre cer, pe când Se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbați îmbrăcați în alb și au zis: „Bărbați galileeni, de ce stați și vă uitați spre cer? Acest Isus, care S-a înălțat la cer din mijlocul vostru, va veni în același fel cum L-ați văzut mergând la cer.” (Faptele Apostolilor 1:9-11)
Așadar citim din nou,
Apoi am văzut un alt înger puternic, care se pogora din cer, învăluit într-un nor. Deasupra capului lui era curcubeul; fața lui era ca soarele și picioarele lui erau ca niște stâlpi de foc. (versetul 1)
Întoarceți-vă la descrierea lui Hristos din primul capitol, exact aceeași imagine e folosită.
Picioarele Lui erau ca arama aprinsă și arsă într-un cuptor... (Apocalipsa 1:15)
Daniel, profetul, a avut o viziune a lui Isus venind la Tatăl pentru a primi autoritatea de a domni peste pământ. Daniel Îl descrie în cartea sa, în capitolul zece, ca fiind îmbrăcat în in.
În Apocalipsa, capitolul 1, Ioan Îl descrie îmbrăcat cu o haină.
Daniel Îl vede încins cu un brâu de aur.
Ioan Îl vede cu un brâu de aur.
Daniel Îl vede cu fața strălucind ca fulgerul.
Ioan Îl vede având fața ca soarele.
Daniel Îl vede având ochi ca niște flăcări de foc.
Ioan Îl vede având ochi ca para focului.
Daniel Îl vede având brațele și picioarele ca arama lustruită.
Ioan Îl vede având picioarele ca arama aprinsă și arsă într-un cuptor.
Daniel Îl descrie având un glas ce tuna ca vuietul unei mari mulțimi.
Ioan Îi descrie glasul ca vuietul unor ape mari.
Așadar observăm cum descrierile lui Ioan și Daniel sunt similare. Dacă L-ați fi văzut voi pe Isus, L-ați fi descris în termenii voștri, dar descrierile ar fi fost destul de asemănătoare cu ale lui Daniel și Ioan, este vorba de înfățișarea Domnului în forma Sa glorificată.
Așadar, El vine învăluit în nor. Descrierea nu poate fi decât cea a lui Isus Hristos, chipul Său e ca un soare, picioarele Sale ca niște stâlpi de foc.
În mână ținea o cărticică (sul de pergament) deschisă. A pus piciorul drept pe mare și piciorul stâng pe pământ. (versetul 2)
Să ne aducem aminte că în capitolul cinci, am citit despre un sul (cărticica) care se afla în mâna dreaptă a Celui care stă pe tron.
Apoi am văzut în mâna dreaptă a Celui ce ședea pe scaunul de domnie o carte (sul de pergament), scrisă pe dinăuntru și pe dinafară, pecetluită cu șapte peceți. Și am văzut un înger puternic, care striga cu glas tare: „Cine este vrednic să deschidă cartea și să-i rupă pecețile?” Și nu se găsea nimeni nici în cer, nici pe pământ, nici sub pământ, care să poată deschide cartea, nici să se uite în ea. Și am plâns mult, pentru că nimeni nu fusese găsit vrednic să deschidă cartea și să se uite în ea. Și unul din bătrâni mi-a zis: „Nu plânge: Iată că Leul din seminția lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit ca să deschidă cartea și cele șapte peceți ale ei.” (Apocalipsa 5:1-5)
În capitolele șase până la opt, pe măsură ce pecețile sunt rupte, citim despre judecățile care vin pe pământ după desfacerea peceților acestui pergament care probabil este titlul de proprietate asupra pământului care a fost pierdut de Adam în favoarea lui Satana.
Isus a venit să răscumpere. Acesta a fost scopul venirii Sale. El a spus:
Fiul omului a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut. (Luca 19:10)
Când Satana L-a ispitit pe Isus, L-a dus pe un munte înalt, I-a arătat împărățiile lumii și I-a spus: "Dacă Te vei pleca și Te vei închina mie, Ți le voi da, pentru că sunt ale mele și le pot da oricui îmi place". (Matei 4:8,9) Isus nu a contestat declarația lui Satana că era proprietarul lumii. De fapt, Isus l-a numit prințul acestei lumi, conducătorul întunericului, spunând despre el că domnește peste pământul pe care i l-a confiscat lui Adam. Satana încă deține controlul.
Abia când ajungem la capitolul 13 din Apocalipsa, citim despre cum cel rău îi înmânează puterea și autoritatea, tronul, antihristului, omului păcatului.
Dar Isus a venit să răscumpere lumea pentru Dumnezeu și a plătit prețul răscumpărării.
În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, (Efeseni 1:7)
Citim în capitolul cinci din Apocalipsa despre biserica care e acolo în ceruri închinându-se Lui în timp ce Isus ia sulul, titlul de proprietate al pământului.
Cântau o cântare nouă și ziceau: Vrednic ești Tu să iei cartea și să-i rupi pecețile, căci ai fost înjunghiat și ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminție, de orice limbă, din orice norod și de orice neam. Ai făcut din noi o împărăție și preoți pentru Dumnezeul nostru și noi vom împărăți pe pământ! (Apocalipsa 5:9,10)
A venit timpul ca El să revendice ceea ce a cumpărat cu sângele Său. În cartea Evrei ni se spune despre Isus că
L-ai făcut pentru puțină vreme mai prejos de îngeri (pentru a suferi moartea), (dar acum) L-ai încununat cu slavă și cu cinste, L-ai pus peste lucrările mâinilor Tale, toate Le-ai supus sub picioarele Lui. (Evrei 2:7,8)
Ni se spune mai departe că nu vedem încă toate lucrurile fiindu-i supuse.
În adevăr, dacă i-a supus toate, nu i-a lăsat nimic nesupus. Totuși, acum, încă nu vedem că toate îi sunt supuse. (Evrei 2:8)
Această parte nu a fost încă împlinită până în prezent, revendicarea proprietății pentru care Isus a plătit cu viața, dar în capitolul 10 din Apocalipsa citim despre timpul în care El va veni să și-o revendice.
Pavel, scriindu-le efesenilor, vorbindu-le despre lucrarea minunată a lui Isus, spune:
Și voi, după ce ați auzit cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), ați crezut în El și ați fost pecetluiți cu Duhul Sfânt, care fusese făgăduit și care este o arvună a moștenirii noastre, pentru răscumpărarea celor câștigați de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui. (Efeseni 1:13,14)
Isus a cumpărat pământul atunci când a murit pe cruce. El încă nu l-a revendicat. Satana tot mai controlează și conduce, dar El ne-a spus să ne rugăm:
Vie Împărăția Ta; facă-se voia Ta, precum în cer și pe pământ. (Matei 6:10)
Când citim în capitolul 10, Îl vedem venind. Sulul este deschis. El este vrednic, El poate îndeplini cerințele din pergament.
A pus piciorul drept pe mare și piciorul stâng pe pământ și a strigat cu glas tare, cum răcnește un leu. (versetul 2,3)
Profetul Isaia a spus:
Căci așa mi-a vorbit Domnul: Cum mugesc leul și puiul de leu asupra prăzii, în ciuda tuturor păstorilor strânși împotriva lui, și nu se înspăimântă de glasul lor, nici nu se sperie de numărul lor, așa Se va pogorî și Domnul oștirilor să lupte pe Muntele Sionului și pe dealul lui. (Isaia 31:4)
Apoi, în capitolul 42, versetul 13, Isaia spune:
Domnul înaintează ca un viteaz, Își stârnește râvna ca un om de război; înalță glasul, strigă, Își arată puterea împotriva vrăjmașilor Săi. (Isaia 42:13)
Profetul Ieremia a scris și el:
Și tu să le prorocești toate aceste lucruri și să le spui: ‘Domnul va răcni de sus; din Locașul Lui cel Sfânt va face să-I răsune glasul; va răcni împotriva locului locuinței Lui; va striga, precum cei ce calcă în teasc, împotriva tuturor locuitorilor pământului. (Ieremia 25:30)
Profetul Ioel scrie,
Domnul răcnește din Sion, glasul Lui răsună din Ierusalim de se zguduie cerurile și pământul. Dar Domnul este scăparea poporului Său și ocrotirea copiilor lui Israel. (Ioel 3:16)
Și profetul Amos
Domnul răcnește din Sion, glasul Lui răsună din Ierusalim. Pășunile păstorilor jelesc și vârful Carmelului este uscat. (Amos 1:2)
Așadar, răcnetul ca de leu e profețit de mulți dintre profeții Vechiului Testament, când vine Isus, este un strigăt de triumf. Este un chiuit de victorie. A venit timpul ca dușmanul să fie supus și împărăția lui Dumnezeu să fie instaurată.
Când a strigat el, cele șapte tunete au făcut să se audă glasurile lor. Și când au făcut cele șapte tunete să se audă glasurile lor, eram gata să mă apuc să scriu; și am auzit din cer un glas, care zicea: „Pecetluiește ce au spus cele șapte tunete și nu scrie ce au spus!” (versetele 3,4)
Ioan nu ne spune ce au rostit cele șapte tunete și pentru că Ioan nu ne-a spus, nu știm care a fost mesajul tunetelor.
Există o mulțime de exegeți biblici care au încercat să spună ce au rostit cele șapte tunete. Dar lui Ioan i s-a poruncit să le pecetluiască. Evident, nu este necesar să știm.
Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce privește viața și evlavia, prin cunoașterea Celui ce ne-a chemat prin slava și puterea Lui. (2 Petru 1:3)
Tot ceea ce trebuie să știm avem deja. Cele șapte tunete, ceea ce au rostit ele rămâne încă un mister. Nu știm ce au rostit cele șapte tunete, Ioan era pe punctul de a scrie, dar i s-a spus să pecetluiască mesajul tunetelor.
Un alt om al credinței căruia i s-a spus să pecetluiască mesajul divin a fost profetul Daniel.
Tu însă, Daniele, ține ascunse aceste cuvinte și pecetluiește cartea până la vremea sfârșitului. Atunci, mulți o vor citi și cunoștința va crește. (Daniel 12:4)
Biblia ne spune că mulți din scriitorii Vechiului Testament au scris despre lucruri pe care nu le înțelegeau. Au fost curioși și au încercat să înțeleagă despre ce e vorba în mesajele care le scriau despre lucrarea viitoare a lui Dumnezeu, despre harul lui Dumnezeu printre neamuri și despre venirea glorioasă a Împărăției lui Dumnezeu.
În cazul cărții lui Daniel, profetului i s-a spus să o pecetluiască deoarece este pentru timpul sfârșitului, dar nu i s-a spus să nu o scrie. După ce a scris-o, i s-a spus să o pecetluiască. Daniel a pus niște întrebări dar Domnul i-a spus doar atât: să o pecetluiască deoarece este pentru vremea sfârșitului și în zilele din urmă, cunoașterea va crește.
Noi trăim în zilele din urmă și acum, când citim cartea lui Daniel, realizăm că multe dintre evenimentele profețite de el s-au petrecut deja. Este o lectură fascinantă acum deoarece sună aproape ca o carte de istorie, în acest moment. În momentul în care Daniel a scris profeția, mesajul era de domeniul viitorului și era încă un mare mister. Dar acum, când cea mai mare parte a ei a fost împlinită, o citim ca pe o carte de istorie. Este uimitor cât de exact a scris Daniel istoria omului înainte ca aceasta să se întâmple, de fapt, atât de exact încât Daniel reprezintă o adevărată problemă pentru denigratorii Bibliei cărora le este foarte greu să defăimeze cartea Daniel. Singura explicație a lor, nefondată pe adevăr, este aceea că nu Daniel a fost cel care a scris cartea. Ei spun că altcineva a scris-o după ce totul s-a întâmplat și a pus numele lui Daniel pe ea, dar că este un fals, nu a fost scrisă de Daniel. Le este greu să accepte asta, pentru că Daniel a scris de fapt despre lucruri care se întâmplă chiar astăzi. Dacă ar fi să ne luăm după acești defăimători, Daniel încă scrie cartea și a scris-o și săptămâna trecută, după ce a apărut ziarul, ceea ce bineînțeles, e absurd.
Așadar, mesajul celor șapte tunete este pecetluit. Într-o zi probabil le vom cunoaște și pricepe și vom înțelege de ce Dumnezeu l-a pus pe Ioan să le pecetluiască.
Și îngerul pe care-l văzusem stând în picioare pe mare și pe pământ și-a ridicat mâna dreaptă spre cer și a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, care a făcut cerul și lucrurile din el, pământul și lucrurile de pe el, marea și lucrurile din ea, că nu va mai fi nici o zăbavă (nici o întârziere), ci că, în zilele în care îngerul al șaptelea va suna din trâmbița lui, se va sfârși taina lui Dumnezeu, după vestea bună vestită de El robilor Săi prorocilor.(versetul 5-7)
De-a lungul Vechiului Testament, au existat profeții glorioase despre venirea lui Mesia și despre instaurarea Împărăției Lui pe pământ, când pământul va fi restaurat, când animalele nu vor mai fi sălbatice și feroce, când va fi pace ca un râu, când dreptatea va acoperi pământul, așa cum apele acoperă marea, când deșerturile vor înflori, când șchiopii vor sări de bucurie, când orbii vor vedea gloria Domnului, când muții vor cânta laude lui Dumnezeu. Aceste lucruri minunate urmează să se întâmple atunci când Mesia va veni și va instaura împărăția lui Dumnezeu pe pământ.
Împreună cu aceste profeții glorioase, au existat unele profeții în Vechiul Testament cu privire la Mesia, care spuneau că El va fi disprețuit și respins de oameni, că va fi un om al durerilor, obișnuit cu suferința, că va fi răstignit. Evreii, privind la aceste două categorii de profeții, au avut o mare problemă în încercarea lor de a înțelege Scripturile, pentru că ele par a fi atât de diametral opuse una față de cealaltă. Cum poate fi El disprețuit, respins și să instaureze Împărăția lui Dumnezeu domnind peste pământ? Așa că, pentru a rezolva ceea ce părea a fi o dificultate în profețiile despre Mesia, evreii au spiritualizat scripturile care se refereau la suferința Sa, la moartea Sa, la respingerea Sa. Toate acestea le-au spiritualizat, le-au interpretat ca având un sens figurat, metaforic și au păstrat sensul literal doar al pasajelor care se refereau la glorie, la supunerea națiunilor, la domnia asupra națiunilor. Au păstrat înțelesul literal al profețiilor glorioase, dar au spiritualizat celelalte pasaje, le-au interpretat în sens figurat, metaforic. Există un mare pericol în a spiritualiza Scripturile dacă Scriptura însăși nu justifică acest lucru. Cel mai bine este să luăm Scriptura așa cum ne-a fost transmisă, să luăm ceea ce spune pe față. Dumnezeu a vrut să ne spună ce a zis și a zis ce a vrut să spună. Dacă Dumnezeu nu a vrut să spună ce a zis, atunci de ce ne-a mai spus?
Poate că nu înțelegi toată Scriptura. Nici eu nu înțeleg multe lucruri din Scriptură. Am un fișier în creierul meu care are titlul În așteptarea informațiilor suplimentare. Sunt multe întrebări pe care le-am depus în acel fișier și la care aștept să primesc un răspuns, să le înțeleg mai bine, să primesc informații suplimentare. Dar, între timp, încerc să iau sensul literal al Scripturilor, căutând să nu fac prea multe analogii spirituale.
Atunci când te apuci de spiritualizare, îți permiți tot felul de lucruri. Prin spiritualizare încerci să găsești înțelesuri ascunse acolo unde nu e clar că ar fi, este o logică de genul: asta reprezintă altceva și atunci altceva reprezintă celălalt lucru și așa mai departe. Există o poezie pentru cei mici în folclorul vorbitorilor de limbă engleză despre mama Hubbard care s-a dus la dulap să ia un os pentru bietul ei cățel. Vă puteți imagina această doamnă mergând la dulap pentru a găsi un os pentru cățelul ei? Nu știm ce fel de câine era, dar știm că dulapul era gol, nu era nimic acolo și așa mai departe. Am putea ține o întreagă predică despre mama Hubbard și am putea să o spiritualizăm. Dulapul era gol, nu e nimic acolo, adică oamenii nu au resurse pentru viitor, în special pentru a-i ajuta pe alții. Nu au resurse suficiente nici măcar pentru a-și împlini nevoile lor... iată de exemplu cum puteți spiritualiza poezioara și puteți să îi dați un sens pe care nu îl are în realitate. Să avem grijă să nu spiritualizăm Scripturile, ci să luăm doar ce vor să spună în realitate crezând că Dumnezeu a vorbit serios.
În Evrei ni se spune că, deoarece Dumnezeu nu poate jura pe nimeni mai presus de El, trebuie să jure pe Sine. Oamenii jură întotdeauna pe ceva care este mai mare. Când depun un jurământ, jură pe Biblie sau pe Dumnezeu sau pe ceva mai mare. Dar când Dumnezeu vrea să își confirme cuvântul cu un jurământ, are o problemă, nimeni și nimic nu este mai mare decât Dumnezeu.
De aceea, și Dumnezeu, fiindcă voia să dovedească cu mai multă tărie moștenitorilor făgăduinței nestrămutarea hotărârii Lui, a venit cu un jurământ... (Evrei 6:17)
Așadar iată că acum vine acest înger puternic care pare a fi Isus Hristos, și El jură pe Cel care trăiește în vecii vecilor care a făcut cerurile și pământul, întreaga creație, că nu va mai fi nici o întârziere...
Ci că, în zilele în care îngerul al șaptelea va suna din trâmbița lui, se va sfârși taina lui Dumnezeu, după vestea bună vestită de El robilor Săi prorocilor. (versetul 7)
Cu alte cuvinte, a șaptea trâmbiță anunță venirea pe pământ a împărăției glorioase a lui Dumnezeu. Să citim în capitolul 11 despre sunetul celei de-a șaptea trâmbițe, în versetul 15.
Îngerul, al șaptelea a sunat din trâmbiță. Și în cer s-au auzit glasuri puternice, care ziceau: „Împărăția lumii a trecut în mâinile Domnului nostru și ale Hristosului Său. Și El va împărăți în vecii vecilor.” (Apocalipsa 11:15)
Iată împlinirea rugăciunii pe care biserica a făcut-o de-a lungul secolelor: Vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ.
A sosit timpul. Isus vine cu sulul de pergament, cu titlul de proprietate să intre în posesia a ceea ce a cumpărat, așa cum cântă biserica în capitolul cinci din Apocalipsa. El a cumpărat cu sângele Său pământul, l-a răscumpărat pentru Dumnezeu.
Participăm, așadar, la momentul în care Isus vine și revendică posesiunea cumpărată și întregul mister este încheiat.
Sunt atât de multe mistere cu privire la Dumnezeu, atât de multe lucruri care nu le știm, nu ne sunt clare, ca de exemplu de ce îngăduie Dumnezeu ca oamenii buni să sufere sau de ce îngăduie El ca oamenii răi să prospere. Aceste mistere i-au tulburat pe oamenii Scripturilor. Iov a pus întrebarea: De ce prosperă cei răi?
Profetul Ieremia a spus:
Tu ești prea drept, Doamne, ca să mă cert cu Tine; vreau totuși să Te întreb asupra orânduirilor Tale. Pentru ce prosperă calea celor răi și toți mișeii trăiesc în pace? (Ieremia 12:1)
Este un mister de ce Dumnezeu le permite celor răi să prospere. Răbdarea lui Dumnezeu în instaurarea împărăției este un mister. Uitați-vă cât de mult am așteptat de când Isus a cumpărat pământul. Uitați-vă cât d e mult a așteptat Dumnezeu și nu a venit încă să revendice ceea ce a cumpărat. Acesta este un mister. Dar, pe de altă parte, este un mister pentru care puteți fi mulțumitori. Ce s-ar fi întâmplat dacă Domnul s-ar fi întors în anul 1800? Unde ați fi fost voi? Nu ați fi fost în împărăție. Nu vă bucurați că a așteptat până acum? Unii oameni poate L-au primit pe Domnul chiar acum. Lăudați-L pe Domnul, El a așteptat. Poate că mulți îl primesc pe Isus Hristos mâine. Lăudați-L pe Domnul că a așteptat. Dar El a spus: "Duhul Meu nu se va lupta întotdeauna cu omul.” Va veni o zi în care Domnul Îi va semnala Fiului că a venit timpul.
El va veni după biserica Sa și ne va lua cu El și apoi va începe marea judecată a pământului înainte de întoarcerea Sa pentru a stabili împărăția eternă a lui Dumnezeu pe pământ. Am așteptat mult timp, dar când acest înger puternic va veni cu sulul deschis, punându-și un picior pe pământ și unul pe mare și jurând pe Cel care trăiește în vecii vecilor, că nu va mai fi nici o întârziere, în sunetul celei de-a șaptea trâmbițe, așteptarea se va termina împreună cu aceste taine ale lui Dumnezeu.
Și glasul pe care-l auzisem din cer mi-a vorbit din nou și mi-a zis: „Du-te de ia cărticica deschisă din mâna îngerului care stă în picioare pe mare și pe pământ!” M-am dus la înger și i-am cerut să-mi dea cărticica. „Ia-o”, mi-a zis el, „și mănâncă-o; ea îți va amărî pântecele, dar în gura ta va fi dulce ca mierea”. Am luat cărticica din mâna îngerului și am mâncat-o – în gura mea a fost dulce ca mierea, dar, după ce am mâncat-o, mi s-a umplut pântecele de amărăciune. Apoi mi-a zis: „Trebuie să prorocești din nou cu privire la multe noroade, neamuri, limbi și împărați”. (versetele 8-11)
Iată așa dar taina cărții celei mici, dulce ca mierea în gură, dar amară în pântece. Există expresia, a devora o carte care se referă la o persoană care citește cu mare interes dintr-o singură ședință, o carte. Așadar e vorba despre cuvintele, gândurile, învățătura cărții pe care o "devorează" cineva.
Așadar pe când Ioan devora, citea cărticica, avea în gură un gust dulce ca mierea.
Când îți dai seama ce va fi împărăția lui Dumnezeu, gloria împărăției lui Dumnezeu, când Isus va veni și va domni, gloria acestei lumi când va fi restaurată așa cum a fost la început, când vei vedea deșerturile înflorind ca un trandafir, ai un sentiment plăcut. Nu vor mai exista zone vaste, nelocuite în lume. Când veți vedea Siberia arătând ca Hawaii și Polul Nord înfloritor ca o junglă tropicală, când veți vedea leul și mielul păscând împreună, când toate aceste lucruri se vor întâmpla, va fi atât de minunat. Aceste gânduri lasă un gust plăcut, dulce.
Dar apoi nu putem să nu contemplăm păcatul omului și judecata păcatului, lucrurile amare prin care trebuie să treacă lumea atunci când Dumnezeu își aduce judecata. Dacă devorați Cartea și o contemplați cu adevărat, vă veți gândi că rezultatele aducerii împărăției sunt dulci, dar judecățile prin care trebuie să treacă pământul ca să ajungă la ele, sunt într-adevăr amare.
David a spus în Psalmul 19 despre legile lui Dumnezeu folosite pentru a face dreptate între oamenii Lui:
Judecățile Domnului sunt adevărate, toate sunt drepte. Ele sunt mai de preț decât aurul, decât mult aur curat; sunt mai dulci decât mierea, decât picurul din faguri. (Psalmul 19:9,10)
Solomon a scris
Cuvintele prietenoase sunt ca un fagure de miere, dulci pentru suflet și sănătoase pentru oase.
(Proverbe 16:24)
În cartea Ezechiel, profetul consemnează ce i-a spus Dumnezeu să facă:
El mi-a zis: „Fiul omului, mănâncă ce vei găsi înaintea ta, mănâncă sulul acesta și du-te de vorbește casei lui Israel!” Am deschis gura și mi-a dat să mănânc sulul acesta. El mi-a zis: „Fiul omului, hrănește-ți trupul și umple-ți măruntaiele cu sulul acesta pe care ți-l dau!” L-am mâncat, și în gura mea a fost dulce ca mierea. (Ezechiel 3:1-3)
Apoi, tot el, în versetul 14, în același capitol spune:
Când m-a răpit Duhul și m-a luat, mergeam amărât și mânios și mâna Domnului apăsa tare peste mine.
Dulceața amară e amărăciunea efectelor păcatului împreună cu dulceața Împărăției viitoare.
Lui Ioan i se spune că trebuie să profețească din nou.
Apoi mi-a zis: „Trebuie să prorocești din nou cu privire la multe noroade, neamuri, limbi și împărați”. (versetul 11)
Unii interpretează acest lucru ca însemnând că Ioan va fi unul dintre cei doi martori, deoarece chiar în capitolul următor, ni se prezintă doi martori. Aproape toată lumea este de acord că unul din cei doi martori este Ilie. Din profeția lui Maleahi învățăm că Dumnezeu îl va trimite pe Ilie înapoi pe pământ înainte de ziua cea mare și strălucită a Domnului. Dar există o mulțime de discuții și diferențe de opinii în ceea ce privește cel de-al doilea martor. Cine este acest al doilea martor? Unii spun că este Ioan, pentru că aici în capitolul 10, îngerul îi spune că va profeți din nou înaintea multor națiuni, limbi și regi.
Vom citi capitolul 11 și vom formula câteva ipoteze despre cine ar putea fi al doilea martor.
Haideți să ne rugăm.
Tată ceresc suntem recunoscători că scopurile Tale se vor împlini. Ceea ce ai spus se va împlini cu siguranță. Împărăția Ta va veni și așteptăm cu nerăbdare acea zi în care voia Ta se va face pe pământ, așa cum este în ceruri. Doamne, Îți mulțumim pentru speranța pe care o avem într-o lume mai bună, o lume plină de dreptate, o lume plină de pace. Doamne, astăzi vedem o lume sfâșiată de păcat. Vedem războaiele, vedem răul, vedem atrocitățile în lumea în care trăim și Doamne, inimile noastre strigă: Vie împărăția Ta, facă-se voia Ta aici pe pământ, precum în ceruri. Doamne, când ai încheiat cartea i-ai spus lui Ioan: iată, Eu vin curând iar noi răspundem cu Ioan: Doamne, vino repede. În numele lui Isus. Amin.
