Adu un zambet

Dupa ce am fost la biserica am participat la o ceremonie de inmormantare a unei persoane foarte cunoscuta din oras. E atat de trist, dar in acelasi timp atat de minunat sa vezi persoane care se dedica lui Dumnezeu cu tot ce au. Fac atatea sacrificii pentru a trai pentru El. A fost un adevarat exemplu pentru noi…

Ma incanta ideea sa fiu si eu ca ea. Atunci cand trec pe langa cineva a carei tristete si nevoie e reflectata pe fata sa ma opresc si sa incerc sa o ajut; sa o mangai; sa am acea dragoste pe care o avea Isus cand era printre oameni; sa renunt la conformism; sa renunt la placerile mele; sa indepartez egoncentrismul; sa traiesc pentru altii. Practic. Prin urmare sa traiesc pentru cel care a trait pentru mine si si-a dat viata pentru mine.

Ce ar fi daca in timpul pe care il mai pierd uitandu-ma la un film m-as duce sa caut pe cineva in acest oras care se simte singur si nu are nimic si sa-i ofer un zambet, sa-i ofer ceva cu care sa se simta iubit, sa vada ca Dumnezeu isi trimite copiii zicandu-i ca il iubeste si inima lui arde de dorul sau…??

Ceva imi zice ca Ligia, ai timp!! Acum ai o scoala de terminat, trebuie sa ai o cariera, dupa ce vei termina facultatea te vei dedica Lui. Dar nu!!!!! Ii zic “Nu”!! Dumnezeu are nevoie acum de mine. Nu pot lasa o zi sa treaca fara sa ajut pe cineva, fara sa vada cineva dragostea Lui in mine. Gata!!! Gata cu vorbele. Caci nu vor trece multe minute si voi uita ca acestea scrise trebuie puse in prcatica! Da, voi incheia usor si ma voi duce sa ajut pe cineva, sa-i aduc un zambet pe fata 🙂

-Audrey