10 motive ... pentru care aleg Romania
In fiecare zi ma confrunt cu probleme interioare. Ma rod sentimente si ma incearca intrebari al caror raspuns nu il am. Multe lucruri pe lumea asta le pot determina, in timp ce altele sunt departe de puterea mea de alegere.
Am sa fiu mai concret: pot alege unde sa traiesc, dar nu pot schimba mediul ales. Pot alege sa traiesc in Romania, framantat de problemele marunte ale vietii, indignat de mizerie si coruptie, sau pot alege sa plec in Spania, unde banii se fac mai usor, in America unde totul (?!) e posibil, in Franta pentru ca imi place patiseria, in Anglia pentru ca imi plac englezii sau in Hong Kong, pentru ca ma fascineaza Asia, dar asta nu va schimba nici Romania, nici Europa, nici America si nici Asia.
Eu am ales, pentru moment, sa traiesc in Romania. Imi place tara asta. Ma fascineaza tara asta. Dar mai ales… ma provoaca tara asta. Si e alegerea mea.
Viata e grea oriunde. E grea aici, ar fi grea acolo, oriunde acest acolo ar fi. Totusi, parca mai usor faci fata unui greu cunoscut, decat unui greu complet nou. In plus de asta, ruperea de culcusul cunoscut si propriu sufletului va provoca o stare interioara greu de tratat, intr-o lume de necunoscuti. Eu voi fi acelasi si tu vei fi acelasi oriunde vei fugi, sau oriunde vei cauta o viata noua, mai buna. Daca un roman se descurca in Romania, se va descurca si in Etiopia, dar daca aici nu face fata sistemului, ii va fi greu sa cucereasca un sistem nou. Imi place sa traiesc in Romania pentru ca vad, din interior, progresul. Tara noastra merge inainte! Viata e ea scumpa, salarile sunt ele mici, dar vad progrese in asteptarile oamenilor, in mentalitatile lor, in preocuparile lor. Romanii se deschid la minte, si vad ca lumea e mai mare decat coltul lor de acasa. In plus, aici pot studia inca pe bani putini, iar diploma mea va fi recunoscuta in Europa.
Imi place ca drumul la mare trece prin munte, si drumul spre campie, prin padure. Imi place ca intr-o ora pot fi langa un lac in mijlocul muntilor, si in alta ora, intr-o livada pe un varf de deal. Ma bucura vremea, si sunt incantat de cele patru sezoane. Imi place sa gasesc mere si rosii vara, la piata, si-mi place sa deschid un borcan de muraturi in plina iarna. Imi place sa prajesc slanina cu ceapa, sa asist la taierea porcului, sa mananc sarmale cu smantana intre colindurile de Craciun, si-mi plac pufuletii si pufarinii de la chiosc.
Sunt fericit ca inca pot merge la teatru cu 6 lei si la film cu 3 lei; ca pot circula gratuit cu autobuzul si ca e imbibata toamna cu festivaluri. Si fie ei corupti, murdari, hoti, nepunctuali, dragi mi-s si romanii astia, cu bunele si relele lor. Ca doar oamenii-s… oameni. Si oamenii-s oameni peste tot… Iar oamenii-romani au dat cateva nume mari. Romanul din mine se mandreste cu Eliade, cu Brancusi, cu Comaneci, cu Ionesco, si viseaza la alte mari personalitati care vor scoate Romania din umbra hartii.
E la moda sa pleci. Poate, pentru moment, sunt demodat si naiv. Dar aleg starea asta unei bodoganeli si nemultumiri permanete. Pentru ca intr-adevar, tare bine-i sade romanului sa fie nesatisfacut.
Asadar, fiecare alege unde sa traiasca. Dar tot el alege cum! Si pana la urma, tot Dumnezeu este cel care poarta de grija. Pentru ca, slava Domnului, avem un Dumnezeu international!
Autor: Un Individ